Paul Stoica, văzut de Turculeţ |
De profesie medic psihiatru, Paul
Stoica este un colecţionar pasionat de
caricaturi, tipărite sau originale. El este animatorul blogurilor caricaturi-dum-dum, colo-ro, recitim-urzica, iar în prezent lucrează la un dicţionar al
caricaturiştilor români.
In cele ce urmează vă prezentăm (cu
comentarii) propriul său TOP 10 BD din
socialism.
1. Pompiliu Dumitrescu
Kalle Blomqvist
(Nemaipomenitul detectiv în pantaloni scurţi)
(scenariu Marcel Gafton, Almanahul Copiilor 1986)
L-am ales pentru primul loc pe « Pompi », cum era cunoscut în
lumea caricaturii, pentru stilul său ludic, dinamic, creionat în linii
rotunjite, dublat de-o cromatică la fel de exuberantă. Şi după trecerea anilor
îmi place la fel de mult, iar « Kalle Blomqvist » este o poveste în
ritm alert, cu un scenariu adaptat după un policier
veritabil, plină de suspans şi mister adolescentin, cu inerentul switch din final, citită de mine pe la
zece ani, cu imaginaţia deja tăbăcită de aventuri juleverniene.
2. Livia Rusz
Aventurile lui Mac
(sc. Lucia Olteanu, revista Arici Pogonici, anii ’70)
Mac şi Livia Rusz sunt ca zdrăngănelele pentru sugari. Captează atenţia
spontan, prin desenele pline de culoare, de forfotă, de personaje care pot
exista la fel de bine şi-n mintea copiilor. Primul BD citit de mine (asta am
aflat mult mai târziu, după ce am înţeles noţiunea de BD).
3. Puiu Manu
Piloţi de vânătoare
(sc. Ovidiu Zotta, almanahul Vacanţa
Cutezătorilor, 1988)
Puiu Manu se întrece pe sine desenând arabescuri vertiginoase cu care te
saltă, ca cititor, în carlinga avioanelor care sunt principalele personaje ale
acestei poveşti, ce m-a impresionat foarte mult. Superb!
4. Sandu Florea (care semnează Nicolae Florin)
Hoarda de Aur
(sc. Radu Theodoru , Almanahul Copiilor 1980)
Poveste istorică, puternică narativ, cu personaje mai mult schiţate, fără
jonglerii cromatice, ştiu că mi-a oferit o densitate de trăiri la prima ei
lectură. Căpitanul Căliman Mână de Fier a
fost primul meu erou.
5. Puiu Manu
Noile isprăvi ale lui Dan
Buzdugan
(sc. Dumitru Almaş, revista Cutezătorii, 1969)
Am citit-o mult mai târziu faţă de momentul apariţiei, este clar una dintre
cele mai bine scrise benzi desenate de la noi. Ca de obicei, Puiu Manu
desenează magnetic, nu de puţine ori simţeam cum pot încăleca lângă personajul
principal.
6. Jo Teodorescu
Aventurile profesului
Parbriz
(sc. Ovidiu Zotta, revista Cutezătorii, 1972)
Iarăşi o lectură tardivă, dar fastuoasă. Jo (Iosif) Teodorescu, unul dintre
mari graficieni români, emigrat în USA la mijlocul anilor ’70 (unde a continuat
să publice ilustraţii şi caricaturi la mari ziare şi reviste new-yorkeze), a
desenat atât caricatura, cât şi BD-ul, într-un stil mai plastic, cu suflu
ironic, spre esenţializarea liniei, influenţat de Saul Steinberg, dar cu
conturarea unui stil personal.
7. Radu Marian
Aventurile Colegului
Minitehnicus
(sc. Rodica Popescu, almanahul Cutezătorii 1985)
Dezmăţ total. Ultra comedie. Ataşarea personajelor din “Pif” i-a
oferit o transferare într-o altă lume, de care eram avizi cu toţii în acele
timpuri, poate şi acum, că nu prea ne simţim bine în lehamitea naţională. Radu
Marian are un stil perfect pentru scenariile
umoristice, desenează cu vervă personaje şi întâmplări care par că străpung
planşa.
8. Livia Rusz
Uimitoarele întâmplări ale
lui Avi
(sc. Iuliu Raţiu, revista Arici Pogonici, anii ’70)
O feerie.
9. Vasile Olac
Întâmplările micului
Cantemir
(sc. George Bălăiţă, Almanahul
Copiilor 1986)
Recunosc, sunt un admirator neutru al lui Olac. Mai mult nu, decât da.
Nu-mi place stilul lui static. Nu mă îmboldeşte să trăiesc povestea, dar are
câteva reuşite suprarealiste care sunt încântătoare, ca şi aceste ilustraţii la
povestea scrisă cu fantezie de George Bălăiţă, care va rămâne în istoria
literaturii cu celebrul roman « Lumea în două zile », mult calitativ
peste metaforele edulcorate ale unui scrib cu atribuţii de politruc care
scânceşte anual că nu primeşte un premiu Nobel, fie şi de plastic.
10. Theodora Florea (Sandu
Florea)
Aventurile lui Zburlici
(versuri Mircea Micu , revista Luceafărul copiilor )
Nu ştiu ce mi-au plăcut mai mult la vremea respectivă, versurile sau
desenele, dar ştiu că eram mare fan Zburlici. Plus că rimele îţi dau un ritm
mental care te îndeamnă la joacă, şi ce altceva voiam atunci (ca şi acum ) ?!
Paul Stoica
Un comentariu:
Îi salut aici pe toti cei care au scris comentarii îmbogatite de ilustratii. Acum acest "top" capată o nouă dimensiune.
Trimiteți un comentariu