A trecut anul şi nu am mai apucat să
scriu despre una dintre cele mai frumoase
excursii pe care le-am făcut anul trecut în ţară,
pe urmele benzii desenate, şi anume la Cluj.
Deşi nu era organizată nicio manifestare
BD, nu mai fusesem de mulţi ani şi prietenii mei clujeni mă tot chemau la
ei.
Am ajuns la Cluj în mini vacanţa de 1
decembrie, şi am petrecut două zile pline de întâlniri deosebite.
Periplul clujean l-am început cu Marius Dodu, cadru didactic la
Facultatea de Ştiinţe Politice şi unul
dintre cei mai mari colecţionari de benzi desenate din ţară.
Acestea nu sunt vorbe mari, îi cunosc pe marea majoritate a colecţionarilor BD
de la noi şi Marius este unul dintre cei
mai serioşi şi perseverenţi.
Am petrecut o dimineaţă întreagă împreună,
cu “dom` profesor “ prezentându-ne -
didactic - colecţia sa. Marius este eclectic în gusturi dar selectiv valoric.
Colecţionează atât albume şi reviste BD
româneşti cât şi europene (în special franco-belgiene – cu Andreas ca vârf de
lance) dar şi americane. Albumele americane, adevărate piese bibliofile, nu fac
parte din curentul mainstream (comics) ci mai degrabă din cel alternativ (fără
însă a cădea în underground). Cărţile sale BD americane sunt majoritar desenate
în stilul grafic realist european. Colecţionar exigent, el este gata sa
plătească preţul cuvenit pentru albumul dorit, cu condiţia ca starea acestuia
să fie impecabilă.
Am povestit toată dimineaţa despre
universul BD, revenind frecvent la Livia Rusz şi Puiu Manu. Marius este un mare
bedefil, păcat că, datorită serviciului care îi ocupă tot timpul, nu are timp să-şi exprime
opiniile – foarte interesante – şi în
scris, şi astfel să le împartă cu ceilalţi bedefili.
 | ||
| "Dom` profesor" |
 |
| Ana-Maria şi Gabi |
 |
| Dezbateri aprinse pe tema celei de-a noua arte |
 |
| Publicitate gratuită (dar meritată din plin) |
Seara ne-am dat întâlnire cu Adrian Barbu
la O`beer Irish Pub, un foarte
simpatic bar cu specific irlandez, ca să bem bere adevărată dar şi să-l
ascultăm cântând pe Adi. Adi Barbu cântând? Da, pentru că aceşti
graficieni minunaţi ascund şi alte
talente decât cel al desenului (ştiaţi, de pildă, că Viorel Pîrligras este un
virtuoz al muzicuţei? Sau că Gabi Rusu nu se dă în lături să cânte la chitară
ori de câte ori se iveşte ocazia?). Am petrecut o seară excepţională, ascultând minunate balade irlandeze interpretate – în
engleză - de trupa Shamrock. Trupa este formată din Adrian Barbu, care cântă vocal şi
la chitară şi Anna Benczedi, da, da, şi ea autoare de benzi desenate (vezi antologia Urban Comics – made in Cluj).Anna cânta dumnezeieşte la vioară. Culmea e că apare
la bar, chiar în acea seară, şi Oana
Cocheci, altă desenatoare BD din colectivul Comics
Cluj, cu o prietenă de seama ei din Bucureşti, dar originară din
…Craiova. Uite-aşa se regăsesc oltenii peste tot în lume, chiar şi la Cluj.
A doua zi nu am putut vizita – pentru că
era închis - Bastionul Croitorilor,
transformat într-un centru cultural al oraşului, renumit în special pentru
galeria sa de artă, dar ne-am întâlnit din nou cu Adrian Barbu, care,
nemaifiind pe scenă, a putut să stea de vorbă
pe-ndelete cu noi. Tocmai se întorsese din America unde, la invitaţia agentului său artistic,
participase la New York Comic Con.
Ne-a povestit întâlnirea sa emoţionantă cu Sandu Florea şi mai ales faptul că s-a
întors cu comenzi de benzi desenate pe cinci ani (!) cu edituri din State şi
din …Australia. Revenit la Cluj, pentru a onora contractele semnate, Adi Barbu
şi-a deschis un studio de desen, unde a angajat deja trei alţi desenatori. Ne-a
povestit multe Adrian, despre America şi despre România benzilor desenate, şi
am reţinut motto-ul său de viaţă: “Mai întâi te supui, şi apoi poţi să te impui”! Sănătoasă mentalitate a unui om care a desenat mii de desene şi planşe pe comandă,
bun exemplu pentru toţi aceşti desenatoraşi de pe la noi care desenează şi ei câteva planşe BD şi
au pretenţia să fie publicaţi în tiraje de masă, plătiţi regeşte şi
aplaudaţi de mase…
Plecând de la discuţia despre celebrul său Greuceanu, proiect editorial
excepţional, unic în România, dar rămas nefinalizat – prin publicare, Adrian
mi-a povestit viaţa sa deloc pe roze dar totuşi plină de satisfacţii şi de bucuria
lucrului implinit. Chiar şi atunci când nu a desenat chiar ceea ce i-ar fi
plăcut să deseneze, Adrian Barbu s-a bucurat de fiecare apariţie editorială a sa,
păstrând totuşi în obiectiv ideea de a publica într-o zi lucrări reprezentative
pentru talentul şi imaginaţia sa.
Culmea este că, prins între familie,
servici, desen, trupa Shamrock, alte activităţi, găseşte totuşi timp să anime
Clubul de Benzi Desenate din Cluj. Club care grupează 15-20 de graficieni en
herbe şi cărora Centrul Cultural German din Cluj le-a oferit bucuria de a
le edita antologia Urban Comics. Şi,
dezvălui acum, în premieră, în 2013 vor publica o nouă antologie! Dar sttt, nu
spun mai mult, să-i lăsăm să lucreze…
Nu am apucat să scriu nimic despre Gabi
Rusu, pe care mulţi dintre dvs. îl cunoaşteţi şi-l apreciaţi, deşi este atât de
“rar” în ultimii ani. Doar că, în această
perioadă în care nu a mai desenat, Gabriel
Rusu a terminat a doua facultate, şi-a dat şi doctoratul şi a publicat
mai multe cărţi de istorie. Istoria fiind a doua mare pasiune a sa, după
benzile desenate.
In noul său cămin Gabriel şi-a amenajat un
birou/bibliotecă/atelier, loc în care se retrage pentru a scrie sau a desena.
Din periplurile sale în Franţa şi Belgia şi-a adus multe albume de benzi
desenate, printre care cele ale lui Alfonso Font, preferatul său. Iar în
materie de români, îi admiră enorm pe Valentin Tănase şi Puiu Manu, pe ultimul
având ocazia să-l întâlnească la festivalul
BD de la Târgu Mureş.
Gabi Rusu a demarat prin 1993 adaptarea în
benzi desenate a romanului Eternul Adam,
de Jules Verne. Anul acesta va scrie cuvântul “sfârşit” pe ultima planşă, şi o va publica sub formă de album. Am avut
şansa să văd planşele originale, şi le-am ţinut cu teamă şi emoţie în mână:
parcă erau gravuri originale din secolul XIX, din cele ce ilustrează romanele
lui Jules Verne. Când va apare acest album, în mod sigur va ridica
ştacheta calităţii benzii desenate româneşti!
 |
| Exemplu de colaborare între doi excelenţi autori BD |
Seara de 1 decembrie am petrecut-o în
compania lui Gabi Rusu şi a fiului său Cătălin, defilând pe bulevardul central, în urma unui
detaşament de militari cu torţe, şi cântând cu ei la unison, “Marşul lui Iancu”.
Abia atunci am realizat cât sunt de bătrân! Nu mai cântasem “Optzeci de oi despoaie/Şi
prin frigări le pun” de treizeci de
ani, pe când făceam armata la Medgidia. In fine, marşul s-a încheiat pe
treptele Teatrului Naţional din Piaţa Avram Iancu, de unde am urmărit un
splendid foc de artificii alături de toată protipendada urbei.
 |
| (c) stiridecluj.ro |
Nu am să închei această scurtă dare de seamă, fără să scriu
şi două vorbe despre Ana-Maria, cel mai nou recrut din “partidul benzilor
desenate”, cum frumos i-a spus Ştefan Somogyi. De profesie psiholog, având
dintotdeauna aplecare spre frumos, Ana-Maria a “emigrat” uşor de la cărţile
ilustrate ale copilăriei la benzi
desenate. Deocamdată ea colecţionează exclusiv benzi desenate româneşti, ceea
ce îi permite să fie eclectică în gusturi, şi într-un an a strâns cât alţii în
zece. Plecând de la volumul meu, Istoria
BD, ea a achiziţionat multe dintre
albumele BD apărute în ţara noastră (deşi a prins o perioadă grea, în care, în
ciuda crizei, anticarii au ridicat preţurile la BD de colecţie, văzând realul
interes care există pentru cea de-a noua artă). Mai mult decât atât, ea s-a
deplasat la Bucureşti, Târgu Mureş sau Iaşi, pentru a veni la întâlnirea cu
autorii preferaţi: Puiu Manu şi Livia Rusz.
Aşa da, bedefil!
Dodo Niţă
(fotografii de Ana-Maria Băsceanu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu