În decembrie, Moş
Crăciun i-a adus fiicei mele Enciclopedia
Fetelor de la editura Nemira.
Scrisă de Sonia Feertchak şi ilustrată de Catel, cartea este un adevărat best-seller în
Franţa, în fiecare an, începând cu 2002,
fiind editată o ediţie nouă, îmbunătăţită şi adusă la zi.
Enciclopedia Fetelor
este un adevărat ghid de viaţă, iar în cele 600 de pagini, fetele între 12 şi 18 ani, dar şi părinţii lor, pot
găsi răspunsuri la 350 de întrebări existenţiale, pe care şi le pot pune la un moment dat, în
cursul adolescenţei lor, care, se ştie, este o perioadă mai zbuciumată din
existenţa lor.
Cartea este bogat
ilustrată de Catel, care nu ezită să deseneze şi mai multe planşe de
benzi desenate, sub titlul generic de „ Comic Strip: Fetele Enciclopediei”.
Acest lucru mi-a atras atenţia, mai ales că numele Catel îmi
suna cunoscut, şi am căutat-o pe
internet.
Iată ce am găsit.
Născută în 1964, Catel a absolvit Facultatea de Arte Plastice de
la Strasbourg în 1990. În acelaşi an a păşit cu dreptul în lumea ilustraţiei de
carte pentru copii, fiind selecţionată pentru a participa la cel mai mare
festival de carte ilustrată pentru copii, cel de la Bologna, din Italia. Vreme
de un deceniu a colaborat la diverse reviste şi a semnat ilustraţia la peste 50
de cărţi pentru copii.
După anul 2000 începe să deseneze (şi să primească premii
pentru ele) benzi desenate pentru un public adult:
2005 – Sang de Valentines, scenariu Christian
de Metter – premiul publicului la festivalul de la Angouleme
2007 – Kiki de
Montparnasse, scenariu José Louis Bocquet
- premiul pentru cel mai bun album la Festivalul de la Lyon
2010 – Dolor,
scenariu Philippe Paringaux, premiul „Coup
de foudre” pentru la Festivalul Bulles en Nord
2012 – Olympe de Gouge,
scenariu José Louis Bocquet – premiul
„Drepturile Omului” la Festivalul de la Aubenas.
Şi, întorcându-ne la punctul de plecare, Enciclopedia Fetelor este o carte foarte interesantă şi utilă
atât adolescentelor cât, poate, mai ales părinţilor lor.
Dodo Niţă
Notă. Pentru a ilustra faptul – dacă mai era nevoie - că
banda desenată face parte din cultura generală şi din viaţa de zi cu zi a
francezilor de toate vârstele, scriitoarea cărţii, Sonia Feertchak, nu ezită să
folosească, pentru exemplificare, personaje de benzi desenate:
“ Singurătate. Orice am încerca să dăm de înţeles,
singurătatea nu ne face niciodată fericiţi. Lucky Luke nu este un model de
viaţă, ci un erou de benzi desenate; şi pe urmă, nu e chiar atât de singur cum se
laudă – îl are lângă el pe Jolly Jumper, calul său gânditor şi vorbăreţ”.
“Grosolănii.
Nu, nu e o glumă. Ca să nu cazi în
vârtejul grosolăniilor din jur, nu ezita să procedezi precum căpitanul Haddock
din Tintin: inventează înjurături,
jigniri, invective originale şi personale”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu