PAUL STOICA – comentarii la TOP 10 BD din socialism

Paul Stoica, văzut de  Turculeţ

De profesie medic psihiatru,  Paul Stoica  este un colecţionar pasionat de caricaturi, tipărite sau originale. El este animatorul  blogurilor caricaturi-dum-dum, colo-ro, recitim-urzica,  iar   în prezent lucrează la un dicţionar al caricaturiştilor români.

In cele ce urmează vă prezentăm  (cu comentarii)  propriul său TOP 10 BD din socialism.

1. Pompiliu Dumitrescu

Kalle Blomqvist (Nemaipomenitul detectiv în pantaloni scurţi)

(scenariu Marcel Gafton, Almanahul Copiilor 1986)

L-am ales pentru primul loc pe « Pompi », cum era cunoscut în lumea caricaturii,  pentru  stilul său ludic, dinamic, creionat în linii rotunjite, dublat de-o cromatică la fel de exuberantă. Şi după trecerea anilor îmi place la fel de mult, iar « Kalle Blomqvist » este o poveste în ritm alert, cu un scenariu adaptat după un policier veritabil, plină de suspans şi mister adolescentin, cu inerentul switch din final, citită de mine pe la zece ani, cu imaginaţia deja tăbăcită de aventuri juleverniene.

2. Livia Rusz

Aventurile lui Mac

(sc. Lucia Olteanu, revista Arici Pogonici, anii ’70)

Mac şi Livia Rusz sunt ca zdrăngănelele pentru sugari. Captează atenţia spontan, prin desenele pline de culoare, de forfotă, de personaje care pot exista la fel de bine şi-n mintea copiilor. Primul BD citit de mine (asta am aflat mult mai târziu, după ce am înţeles noţiunea de BD).

3. Puiu Manu

Piloţi de vânătoare

(sc. Ovidiu  Zotta, almanahul Vacanţa Cutezătorilor,  1988)

Puiu Manu se întrece pe sine desenând arabescuri vertiginoase cu care te saltă, ca cititor, în carlinga avioanelor care sunt principalele personaje ale acestei poveşti, ce m-a impresionat foarte mult. Superb!

4. Sandu Florea (care semnează Nicolae Florin)

Hoarda de Aur

(sc. Radu Theodoru , Almanahul Copiilor 1980)

Poveste istorică, puternică narativ, cu personaje mai mult schiţate, fără jonglerii cromatice, ştiu că mi-a oferit o densitate de trăiri la prima ei lectură. Căpitanul Căliman Mână de Fier a fost primul meu erou.

5. Puiu Manu

Noile isprăvi ale lui Dan Buzdugan

(sc. Dumitru Almaş, revista Cutezătorii, 1969)

Am citit-o mult mai târziu faţă de momentul apariţiei, este clar una dintre cele mai bine scrise benzi desenate de la noi. Ca de obicei, Puiu Manu desenează magnetic, nu de puţine ori simţeam cum pot încăleca lângă personajul principal.

6. Jo Teodorescu

Aventurile profesului Parbriz

(sc. Ovidiu Zotta, revista Cutezătorii, 1972)

Iarăşi o lectură tardivă, dar fastuoasă. Jo (Iosif) Teodorescu, unul dintre mari graficieni români, emigrat în USA la mijlocul anilor ’70 (unde a continuat să publice ilustraţii şi caricaturi la mari ziare şi reviste new-yorkeze), a desenat atât caricatura, cât şi BD-ul, într-un stil mai plastic, cu suflu ironic, spre esenţializarea liniei, influenţat de Saul Steinberg, dar cu conturarea unui stil personal.

7. Radu Marian

Aventurile Colegului Minitehnicus

(sc. Rodica Popescu, almanahul Cutezătorii 1985)

Dezmăţ total. Ultra comedie. Ataşarea personajelor din “Pif” i-a oferit o transferare într-o altă lume, de care eram avizi cu toţii în acele timpuri, poate şi acum, că nu prea ne simţim bine în lehamitea naţională. Radu Marian are un stil perfect pentru  scenariile umoristice, desenează cu vervă personaje şi întâmplări care par că străpung planşa.

8. Livia Rusz

Uimitoarele întâmplări ale lui Avi

(sc. Iuliu Raţiu, revista Arici Pogonici, anii ’70)

 O feerie. 

 

9. Vasile Olac

Întâmplările micului Cantemir

(sc. George Bălăiţă,  Almanahul Copiilor 1986)

Recunosc, sunt un admirator neutru al lui Olac. Mai mult nu, decât da. Nu-mi place stilul lui static. Nu mă îmboldeşte să trăiesc povestea, dar are câteva reuşite suprarealiste care sunt încântătoare, ca şi aceste ilustraţii la povestea scrisă cu fantezie de George Bălăiţă, care va rămâne în istoria literaturii cu celebrul roman « Lumea în două zile », mult calitativ peste metaforele edulcorate ale unui scrib cu atribuţii de politruc care scânceşte anual că nu primeşte un premiu Nobel, fie şi de plastic.

10. Theodora Florea (Sandu Florea)

Aventurile lui Zburlici

(versuri Mircea Micu , revista Luceafărul copiilor )

Nu ştiu ce mi-au plăcut mai mult la vremea respectivă, versurile sau desenele, dar ştiu că eram mare fan Zburlici. Plus că rimele îţi dau un ritm mental care te îndeamnă la joacă, şi ce altceva voiam atunci (ca şi acum ) ?!

Paul Stoica