Benzi Desenate: GĂZDARU. Puiu GĂZDARU.

Puiu Găzdaru este caricaturist. De altfel, aşa se şi prezintă pe site-ul său gazdaru.ro.

Dar el foloseşte în mod curent limbajul benzii desenate: baloanele cu text, pentru a arăta clar care din personajele sale vorbeşte, sau chiar împărţirea desenului în trei casete, atunci când subiectul cere secvenţializarea sa. Aşa cum face, de exemplu, în ciclul de stripuri “Ţara lui Puiu“ publicat în 2009-2010 în ziarul Puterea.

Ba mai mult, chiar a publicat în benzi desenate (pe dimensiunea unei pagini de ziar – format A 3) Aventurile lui Fanaticel, în ziarul sportiv Fanatik (2004-2005).

În cele ce urmează reproducem unul din rarele sale interviuri, acordat chiar Jurnalului Naţional, în data de 10 mai 2012. Din interviu aflăm o mulţime de lucruri interesante atât despre cariera sa, cât şi din culisele redacţiei Jurnalului Naţional.

Puiu Găzdaru: "Adrian Năstase s-a supărat când s-a văzut în postura de BomboNELU"

“Si-a facut debutul in Urzica, in 1987, pe cand era inginer stagiar. Absolvise Metalurgia si lucra la un Institut de cercetari din Capitala, ca specialist in metalografie. "La Otopeni, unde institutul avea un punct de lucru, am vazut la un coleg, Stefan Alexandrescu, proiectant de masini agricole, mai multe caricaturi facute de el, pe care si le insirase langa planseta. Mi-a placut ideea si i-am zis ca pot sa fac si eu asa ceva. Am facut niste desene, pe care i le-am aratat, cerandu-i parerea. M-a sfatuit sa merg la redactia Urzica. Si m-am dus. Erau acolo doi tipi care se ocupau de partea grafica, Mirodoni si G.D. Constantinescu. Le-am aratat desenele, le-a placut unul dintre ele si au zis ca-l vor publica in urmatorul numar. Iti dai seama? Era singura revista de umor din tara si a publica acolo era o mandrie", isi incepe povestea Puiu Gazdaru. Avea atunci 27 de ani.

Cum desenele cu tenta politica sau sociala aveau "interzis" in presa vremii, prima caricatura semnata de el, aparuta in Urzica, infatisa "un cetatean care vine noaptea acasa, beat manga, tinand in brate un semn mare, asemanator cu cele de circulatie, reprezentand "facaletul interzis intre orele 24 si 8", si pe nevasta-sa, asteptandu-l cu respectiva unealta de bucatarie in brate". Dupa doua luni, alte doua desene de-ale sale vad lumina tiparului, in aceeasi revista de umor. "Pe primul desen am luat 90 de lei, adica trei kile de carne. Stii, caricaturistii sunt niste oameni foarte atasati ideii de caricatura si se ajuta intre ei. Pe timpul ala eram si foarte putini... Faceam expozitii, participam la concursuri. Dar imi faceam, in paralel, si meseria de inginer", adauga Puiu Gazdaru.

Intâlnirea cu Marius Tucă

Ulterior, a inceput sa publice la "Ora", "Mangafaua" si "Moftul Roman". In 1994, incepe colaborarea cu Jurnalul National. "Intr-o zi treceam pe soseaua Bucuresti-Pitesti, prin fata sediului Antenei 1 de azi. Era acolo sediul Intact. Intru la Oancea (n.n. Sorin Oancea), avea biroul la parter. Facea o revista glossy, nu mai stiu cum se chema, singura misto pe timpul ala. Vede caricaturile, dar zice ca nu le poate publica intr-o revista glossy, pentru ca sunt alb negru si din zona politicului. Dar suna pe interior si il cheama pe Tuca. Coboara Marius, era slab, tanar, avea vreo 24 de ani... si par pe cap (rade). Si eu la fel. Se uita pe desene, ii place ce vede si-mi zice: "hai sus". Era in birou cu Dan Diaconescu (rade). Si mi-au propus sa public in fiecare zi in Jurnalul. Dupa cateva luni, Tuca imi zice: "nu vrei, ma, sa vii de tot aici?" Si am inceput treaba. Si, bai, frate, desenam asa cu o placere... De toate. Bai, ardea flacara aia in noi, in toti! Scriau toti asa, cu o frenezie! Aveam acolo biroul. Coli, tata, tus, acuarela alb-negru si... desenam". Ajunsese sa faca intre cinci si sapte desene pentru fiecare editie. "Stateam acolo pana la trei-patru dimineata. Intr-o zi, am facut chiar noua caricaturi. Aveam si o rubrica permanenta de noapte.. Imi dadusera si fax, eram singurul din cartier care, pe vremea aia, avea fax japonez. Faceam caricatura pana-n 12 noaptea, inspirat de ultimele evenimente, ca sa o trimit apoi pentru a doua editie care aparea in Bucuresti. Se chema "Pix la 12 noaptea fix". Apoi, am avut o rubrica si la ultima pagina, "Cu sula-n coaste", dupa vorba lui Ion Iliescu: "Nu-mi bagati mie sula-n coaste". Deci aveam doua caricaturi pe zi, obligatorii".

In 2002, pleaca la Gardianul, unde ramane pana la desfiintarea ziarului, in 2009, apoi face o escala la Puterea pana in ziua in care ii face o vizita lui Marius Tuca, sa-l ajute pentru realizarea unui DVD. "In noiembrie-decembrie 1999, am facut la Antena 1 un serial de caricatura de 50 de episoade, "Decennium'. Fiecare episod se difuza inaintea stirilor, la 19 fara 2 minute, in fiecare seara. Era vorba despre istoria Romaniei in cei 10 ani, incepea cu steagul gaurit, cu Iliescu, apoi cu Piata Universitatii si Milica si se termina cu eclipsa de soare si... de tara. Am caseta cu emisiunea si vreau sa fac un DVD, sa-l pun pe youtube si pe site, si sa fac un serial. Venind cu treaba asta la Marius, el m-a intrebat: nu vrei sa vii inapoi? Si asa am reluat colaborarea".

Desenele de pe coperta Jurnalului National

"Ideea caricaturii de pe prima pagina a Jurnalului National a fost a lui Marius Tuca", continua Puiu. "A avut sclipirea asta. Nu vezi ca toate ziarele au pe prima pagina acelasi lucruri, aceleasi montaje? El s-a gandit sa facem o chestie aparte, sa dam o idee, o poanta, o imagine, sa fie altfel. Si cred ca primul a fost desenul ala genial, cu ceasul, al lui Stanescu, cu "Desteapta-te, romane!", din 24 ianuarie. A fost o incercare, a vazut impactul, a vazut ca a fost interesant si ca lumea a reactionat. Si a zis sa mai incercam o data. De data asta, cu o poza. Aia cu jandarmul. Geniala. Apoi a continuat cu desenele pe coperta". Asa se face ca Puiu Gazdaru a inceput "sa livreze", prin rotatie cu Mihai Stanescu, desenele de pe coperta Jurnalului National. Si, pana acum, a facut vreo 24. "Mihai Stanescu e un artist, un tip boem. Eu sunt un "amator". Imi amintesc expozitia aia a lui, de langa Securitate, de la Galeriile Orizont. Muream de ras cand veneau securistii si se uitau in caietul de impresii. Avea acolo caricaturi dintr-alea tari, cu soparle. De atunci mi-a placut de el. Am toate cartile lui. Dupa aceea am facut cunostinta, in mediul nostru, al caricaturistilor... Eu sper sa ramana in continuare caricatura pe coperta. Imi place ideea, desi e greu sa fii mereu in priza...". Un bun prilej de a da ochii cu Mihai Stanescu, in afara redactiei Jurnalului National, este intalnirea membrilor Clubului caricaturistilor "Florin Postolache", ce fiinteaza de zece ani la pizzeria Cuptorul cu lemne din Capitala. Acolo, o data pe luna, se strang intre 50 si 200 de oameni care lucreaza in domeniu. In cadrul acestor intalniri, Puiu Gazdaru a avut doua expozitii personale si, anual, cate una de grup.

Lui Văcăroiu i-a căzut faţa când a văzut caricatura
Cele mai tari desene? "Nu ma intreba pe mine...", imi zice. "Unele au fost date pe televiziuni sau au fost facute cadou de Marius invitatilor lui de la "Marius Tuca Show". Un desen i-a fost oferit lui Vacaroiu, cand era chestia lui cu ficatul, de i-a cazut aluia fata in direct. Tot asa am inteles ca s-a strambat Adrian Nastase, cand a vazut desenul facut pe mine, cu ocazia zilei sale de nastere. Se vorbea ca era in contre cu Iliescu. Nastase voia sa schimbe niste lucruri in partid, sa fie mai progresist, Iliescu era mai comunist... I-am facut un portret, fata lui Nastase, dar zambetul lui Iliescu, si am scris: BomboNELU. Asta cred ca l-a suparat".

Sunt singurul anormal din familie

Pentru o caricatura reusita, poanta si desenul sunt pe picior de egalitate la capitolul importanta, caci nici desenul fara poanta, nici poanta fara desen n-au nici un chichirez. Cel mai simplu ii este sa deseneze, ca "doar desenam si la scoala". "In primul rand, insa, trebuie sa ai poanta. Dupa aia faci desenul, in functie de poanta. Apoi construiesti, vezi unde pui bula, cum o faci ca sa-ti incapa si scrisul. Daca poti sa faci caricaturile fara cuvinte e cel mai bine. Alea sunt adevaratele caricaturi, dar pe alea nu le intelege toata lumea. Si atunci le faci in asa fel incat sa le inteleaga lumea, cu text, pentru ca e vorba de caricatura de presa, nu de vreun concurs unde ne batem noi intre noi. Dar sunt si desene la care un cuvant in plus strica totul". Din fericire, Puiu nu a dus lipsa niciodata de simt al umorului. "Asa am fost de mic, toata ziua radeam la scoala, faceam sotii. Ceilalti din familia mea sunt mai seriosi. Eu cred ca sunt singurul anormal". Pana acum, nici un politician nu l-a sunat sa-l critice, desi recunoaste ca a cam dat in ei. Doar sa-l felicite. Unul dintre ei e Cristian Popescu Piedone, cu care ulterior s-a imprietenit atat de tare, incat i-a "desenat" acestuia campania electorala pentru Primaria Capitalei. Cu toate ca acolo, la institut, facea o munca foarte interesanta, Puiu Gazdaru spune ca nu i-a parut rau niciodata ca a renuntat la inginerie pentru caricatura.”