Bibliografia BD: Dicţionarul Benzii Desenate din România

2. Dicţionarul Benzii Desenate din România,

      Editura Aius, Craiova, 1996

La Salonul BD de la Bucureşti a fost prezent şi caricaturistul şi desenatorul  Radu Cleţiu de la Timişoara, care a prezentat primul număr din suplimentul săptămânal pentru copii, Strip Top (editat de ziarul local Renaşterea Bănăţeană). În acel supliment de 16 pagini erau publicate numeroase benzi desenate ale sale şi ale unui alt timişorean, Călin Stoicănescu. Cleţiu a propus tinerilor desenatori prezenţi la salon să colaboreze la publicaţie şi un an de zile Strip Top-ul a fost o adevărată revistă naţională de benzi desenate. Mi-a propus şi mie să colaborez, cu articole, şi, din 1992, am început să public acolo primele file din Dicţionarul autorilor de BD români sau străini traduşi în româneşte. Dacă îmi amintesc bine,  am început cu Arapu, Arnal, Anghel etc.

În 1993, Strip Top s-a oprit şi inspirat de timişoreni, am luat şi eu la rând redacţiile  bucureştene, propunându-le să publice, dacă  nu suplimente, măcar benzi desenate ăn paginile lor (mai ales că existau deja precedente precum Viitorul Românesc sau Meridian).

Am reuşit să obţin nişte promisiuni de colaborare de la Ziua, Cotidianul şi Azi, dar doar acest din urmă cotidian, aflat în plin proces de rebranduire, a marşat şi a început să publice BD româneşti mai întâi într-o pagină a copiilor, iar de la 1 iunie 1993 în cadrul unui supliment de 16 pagini (jumătate alb-negru, jumătate în culori). Am scris în Istoria BD din 2010 povestea acestei publicaţii, care ar fi putut  fi o tribună  elevată de exprimare a talentului grafic a două generaţii de autori BD, cea a anilor 80 şi a cea a anilor 90, dacă nu şi-ar fi bătut joc de redacţie  şi de cititori  elevii de la cercul de benzi desenate dirijat de  fostul meu amic Sorin Anghel (care elevi, apropo, nu a ajuns niciunul să publice în altă parte -decât în Mini-Azi - benzi desenate, nici în ţară, nici în afară, aşa de bine au fost învăţaţi  de profesorul lor de BD). Dar asta e o altă poveste, pentru alte nopţi geroase de iarnă...

Am continuat să public file din dicţionar în Mini Azi.  În 1995 amicul Aurel Cărăşel, scriitor şi profesor, mi-a făcut cunoştinţă cu o colegă de-a sa, doamna Ileana Petrescu care, împreună cu profesorul Nicolae Marinescu, aveau o editură şi o tipografie. Doamna Petrescu, profesoară de franceză şi deci cititoare de reviste PIF, a fost interesată de ideea unui Dicţionar al autorilor de BD şi mi-a propus să-l publice la editura dânsei..

În 1996 Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România, ajungea din nou la Craiova şi am lansat  în cadrul său  Dicţionarul BD. Coincidenţă (?) Aurel Cărăşel îşi lansa şi el un Mic dicţionar de literatură SF (scos la o altă editură craioveană).

Dicţionarul Benzii Desenate din România are 68 de pagini alb-negru,  format A4, coperta în culori.

Pe copertă Viorel Pîrligras  (tehnoredactorul cărţii) a aşezat casete extrase din diverse benzi desenate,  dar nu la întâmplare, ci pe acelea în care apăreau... autori de benzi desenate: Nicolae Batzaria, Pierre Pascal, Valentin Tănase, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras, Valentin Iordache, Călin Stoicănescu, Florin Dănilă, Victor Trifan, Constantin Jurcuţ, Mugurel Dionisie, Valentin Cristescu (prâslea, pe atunci). I-aţi recunoscut ?

Pentru că în 1996 se sărbătorea centenarul benzii desenate (1896, Yellow Kid,  USA), m-am oprit şi eu la cifra de 100 de autori pentru cartea mea. Dintre aceştia 58 erau români (dintre care 4 scriitori – scenarişti) iar restul străini - americani, francezi, belgieni, finlandezi, italieni, sârbi, dar toţi traduşi în româneşte.

Marea noutate a dicţionarului, era faptul că eram primul (din lume – sic!) care scriam despre  originea română a unor autori BD străini: Mircea Arapu, Ed. Arno, Marcel Gotlib,  Michel Iarmarcovai, Marco Ilin, T.G. Secuianu, Jean-Yves Stanicel. Pe marea majoritate i-am cunoscut personal, căutându-i – acolo unde trăiesc – în Franţa şi în Belgia.

În fine, am trişat un pic, adăugând celor 100 de autori, scurte prezentări ale altor tineri 10 desenatori (născuţi în jurul anului 1980)  grupaţi generic sub titlul, entuziast şi naiv, „Viitorul Benzii Desenate Româneşti”: Florin Badea, Cosmin Biro, Călin Borş, Răzvan Chelaru, Alexandru Ciubotariu, Lucian Dănilă, Valentin Gubcenco, Sorin Hopârtean, Dan Petcan, Titus Udrea. Dintre aceştia, nouă  au avut cariere diverse (arhitecţi, regizori etc) dar nu mai desenează BD în prezent, iar al zecelea a ajuns  (cu concursul meu - chiar dacă neintenţionat -) un mare escroc al benzii desenate.

Bineînţeles, cartea mi-a adus şi reproşuri : de ce lipseşte Sorin Anghel (aţi văzut de ce), de ce Ionuţ Popescu (primul desenator român publicat în Portugalia) are mai mult spaţiu alocat decât Ion Popescu Gopo, de ce  articolul despre Viorel Pîrligras are 2 pagini şi jumătate, mai mult decât la oricare alt desenator din dicţionar...

Însă lucrarea mea l-a entuziasmat mult pe domnul Virgil Tomuleţ din Cluj, cu care voi colabora la următoarele mele cărţi..

Iar în  volumul Biografia ideii de literatură – vol 5, editura Dacia, 1998, criticul literar clujean Adrian Marino scria:

“O surprinzătoare şi documentată Istorie a benzii desenate româneşti   scrie un adevărat specialist: Dodo Niţă (1992).[...] Centenarul BD, din 1996,  este sărbătorit şi în ţara noastră de acelaşi competent entuziast prin Dicţionarul Benzii Desenate din România (1996): Viaţa şi opera a 100 de autori de benzi desenate: desenatori, scenarişti şi editori, români sau de origine română, publicaţi în străinătate sau străini publicaţi în România”.

Dicţionarul benzii desenate din România  a primit premiul  pentru exegeză al Asociaţiei ART 12 de la Paris.