miercuri, 20 februarie 2013

Mircea Arapu - TOP 10 BD din perioada socialistă

Mircea Arapu nu este doar cunoscutul desenator al personajelor Pif & Hercule, Placid & Muzo, Arthur le Fantome, în paginile celebrei reviste franceze  Pif Gadget, ci şi un pasionat colecţionar de BD româneşti. Când s-a stabilit în Franţa, în 1978, şi-a pus în bagaje, în primul rând, colecţia sa de BD româneşti.
De la Paris ne-a trimis astăzi propriul său "Top 10 al benzilor desenate românesti,  publicate înainte de decembrie 1989, personal şi foarte subiectiv" :






I la III, ex æquo, în ordine alfabetică :
Sorin Anghel cu Vitejii Petrodavei, Sandu Florea cu Călugăreni, Valentin Tănase cu Taina Pergamentului.

Sorin Anghel
Sandu Florea
Valentin Tănase

IV, Radu Marian cu Pif şi Colegul Minitehnicus.

Radu Marian
V, menţiunile concursurilor Cutezătorii.
VI, Livia Rusz, Dan Buzdugan;
Livia Rusz
VII, Puiu ManuManuscrisul Pierdut (Vacanţele unui tânăr liniştit);
Puiu Manu
VIII, Albin Stănescu, Adevăratul urmaş al lui Tarzan;
Albin Stănescu
IX, Pompiliu Dumitrescu, Planeta Răpită;
Pompiliu Dumitrescu
X, Dumitru Negrea, Misterul Învăţătorului Helmuth.
Dumitru Negrea


Mircea Arapu, Paris

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dl Arapu merita intotdeauna atentia si respectul nostru. Personal, multumesc initiatorului acestui demers si tuturor celor care pana acum ne-au impartasit opiniile personale referitoare la acest top, cu sau fara comentariile aferente. Gasesc ca este foarte interesant punctul dansilor de vedere dar mai ales doresc sa subliniez pofta transmisa de acestia spre a reciti acele minunate benzi desenate care multe din ele spre marea mea rusine cazusera intr-o nedreapta uitare.

Mircea Arapu spunea...

Este adevarat ca am cerut chiar eu comentarii la aceste «topuri», de fiecare data când se poate si numai lipsa de timp m-a împiedicat sa o fac pentru propria clasificare.
Vreau sa spun cu aceasta ocazie ca nu am fost pasionat niciodata de topuri, concursuri (de împrejurari…), sau alte clasificari si împartiri în cutiute. Nu cred în ele si consider ca ele nu pot fi decât lipsite de justete. Am trait aceasta situatie atât în afara, cât si în redactia revistei Pif.
Aceasta nu înseamna, ca nu am si eu preferinte. Este normal si am o explicatie.
Având în vedere situatia benzii desenate specifica României, în anii 70, cunoscând greutatea de a publica, cu atât mai dificil de suportat de cei pasionati de subiect, principalul meu criteriu este vointa aratata de autori pentru a reusi. Alaturi de prietenii mei, Sorin, Sandu si Valentin, am cunoscut setea lor de a se bate pentru banda desenata.
La fel gândesc despre cei care s-au luptat pentru pasiunea lor în cadrul concursurilor BD organizate de Cutezatorii.
Bineînteles, nu consider ca autorii «consacrati» merita mai putin, dar pentru mine ei erau deja publicati, recunoscuti si nu mai trebuiau sa depuna acelasi efort.