- Spicuiri -
„Angoulême, c’est un rêve d’enfant”, a spus Abel Lanzac – cel care semnează scenariul Celui
mai bun album, Quai d’Orsay (Christophe Blain; Abel Lanzac) – când a primit
premiul anul acesta la cea de-a 40-a ediţie a Festivalului Internaţional al
Benzii Desenate de la Angoulême, desfăşurat între 31 ianuarie şi 3 februarie.
E un vis pentru toată lumea bedefilă care îşi organizează timpul între
„înainte” şi „după” festival, într-un orăşel liniştit şi mai deloc aglomerat în
restul anului ce devine pentru patru zile un furnicar în toată puterea
cuvântului. Anul acesta, de pildă, au fost mai bine de 200 000 de vizitatori
care s-au perindat de la un chapiteau la altul, de la Espace Franquin la Cité internationale
de la bande dessinée et de l’image, de la Musée de la Bande dessinée la Théâtre
d’Angoulême, de la o conferinţă la alta, de la o dezbatere la alta, de la o
proiecţie la o expoziţie, de la o lansare de carte la o şedinţă de dedicaţii,
de la standurile numeroaselor edituri la concertele de desen. Lumea s-a
perindat, dar a şi stat la cozi: ori să intre în pavilioane, ori să primească
dedicaţii pe albumele proaspăt cumpărate de la marii sau micii autori. Programul
a fost stufos (aproape 400 de evenimente), suprapunerile – inevitabile, oboseala – pe măsură,
iar satisfacţia – direct proporţională.
Am făcut o selecţie a evenimentelor la care m-am preumblat şi eu, cu
maximă emoţie şi curiozitate, fiind pentru prima dată la acest festival. Şi
iată ce compunere cu paralele inegale am făcut!
Pasarela spre Muzeul BD, în
timpul festivalului....
|
Pasarela spre Muzeul BD, într-o zi obişnuită... |
Uderzo in extenso. Această ediţie a marcat revenirea marelui Albert
Uderzo pe meleaguri angoumoazine. A inaugurat, în prezenţa a sute de copii, o
expoziţie la Vaisseau Moebius, Uderzo in
extenso: o retrospectivă care-şi propune să arate „imageria şi imaginarul”
desenelor sale, dar şi un mic traseu biografic ce face legătura între om şi
artist.
Un alt eveniment marca Uderzo a avut
loc la Espace Franquin, în cadrul aşa-numitei „Rencontre internationale”, unde,
alături de Benoît Mouchart (directorul artistic al festivalului, pentru ultima
dată în această calitate, deoarece va părăsi festivalul pentru postul de
director editorial al sectorului de BD de la Casterman), Uderzo (în vârstă de
85 de ani!!) a depănat cu un aer „povestaş” amintiri despre experienţa sa de
autor şi desenator, despre prima bandă desenată publicată în urma unui concurs
dintr-un ziar şi despre primii bani primiţi, despre cum s-a „născut” Obélix,
dar şi despre echipa (scenariu de Jean-Yves Ferri, desene de Didier Conrad) care
va lucra la noul album Astérix prevăzut
spre sfârşitul lui 2013.
Titeuf la 20 de ani! Concertele
de desen de la Théâtre d’Angoulême de anul acesta l-au sărbătorit pe Titeuf,
care a fost desenat în fel şi chip, printre alţii, de Charles Berberian,
Boulet, Marion Montaigne, Vince şi, fireşte, Zep. Experienţa de a urmări cum
artiştii vin, pleacă, se-aşază la două mese situate de o parte şi de alta a
scenei şi desenează în faţa ta pe rând sau în acelaşi timp este unică şi
magnifică. E absolut emoţionant, dar şi amuzant!
BD numérique. Această ediţie a festivalului a adus în program
numeroase dezbateri pe tema viitorului digital al benzii desenate: de la pagină
la ecran, căi de acces şi posibilităţi de ieşire, coabitarea dintre
cartea-obiect şi tabletă etc.
Unul dintre proiectele prezentate cu
ocazia festivalului a fost Professeur
Cyclope (mai multe detalii aici http://professeurcyclope.blogspot.fr/)
ce se vrea a fi prima revistă de bandă desenată digitală din Europa. Echipa e
formată din Brüno,
Gwen de Bonneval, Cyril Pedrosa, Hervé Tanquerelle şi Fabien
Vehlmann, o adevărată redacţie care-şi propune să aibă o „adevărată privire de
autor”, care încearcă să creeze un nou teren de joacă (cu benzi desenate
interactive, dar şi clasice, în episoade), să experimenteze şi apoi să
îmbunătăţească experimentul. Să vedem ce o să iasă pe 1 martie, când va fi
lansată revista!
OUBAPO. Nu pot să nu amintesc
OUBAPO Show de la Cité internationale, unde Lewis Trondheim, Matt Madden, Andréas Kündig, Etienne
Lécroat, colectivul Polystyrène şi alţii s-au jucat, şi-au etalat constrângerile
artistice voluntare de a face BD şi au desenat „în direct”. OUBAPO este
pandantul OULIPO în banda desenată: Ouvroir
de bande dessinée potentielle, fondat în 1992 (promit să fac o prezentare
mai detaliată cu altă ocazie).
Matt Madden |
Experimentul cu postituri al celor de la Polystyrène: de unde au plecat ca să ajungă la imaginea finală cu Tintin! |
Prezenţa românească. Am lăsat
la sfârşit, pe post de cireaşa de pe tort, prezenţa câtorva români la „mesele”
festivalului.
În cadrul unei conferinţe despre
„Predarea naraţiunii grafice. Mărturii internaţionale”, moderată de Sabrina
Grassi-Fossier, directoarea generală de la École Européenne Supérieure de l’Image,
colegii mei de la EESI Alice Iliescu şi Laszlo Bencze, care vin de la
Universitatea de Artă şi Design din Cluj, au susţinut câte o comunicare despre
proiectele lor artistice, dar şi teoretice, pe care le vor desfăşura aici la
Angoulême. În plus, directoarea a anunţat că există un parteneriat între EESI
şi UAD Cluj în vederea creării unei secţii de BD la noi. Sună bine şi
promiţător.
Laszlo
şi Alice (în stânga)
|
Tot de la Cluj a venit şi Ileana
Surducan care şi-a lansat, cu ocazia festivalului, primul său album BD publicat
la Éditions Makaka: Le Cirque. Journal
d’un dompteur de chaises. Amabilă şi toată numai un zâmbet, dădea de zor
dedicaţii şi desena în acuarelă. „Cred că toată lumea ar putea să deseneze dacă
nu s-ar opri la un moment dat în copilărie”, mi-a spus ea şi mi-a făcut un
desen.
*
Premii – acţii&reacţii. Cu
ocazia acestei ediţii, s-a hotărât ca marele premiu să fie acordat în urma
votului tuturor autorilor acreditaţi şi prezenţi la festival. Numai că, de
fapt, aceştia trebuiau să voteze un nume dintr-o listă de şaisprezece autori (Pierre
Christin, Cosey, Nicolas de Crécy, Hermann, Manu Larcenet, Lorenzo Matotti,
Alan Moore, Katsuhiro Otomo, Marjane Satrapi, Willem, Joann Sfar, Posy
Simmonds, Jirô Taniguchi, Akira Toriyama, Jean Van Hamme, Chris Ware), pentru
ca după aceea Academia să definitiveze alegerea dintr-o listă scurtă cu cei mai
citaţi cinci autori. Numele cel mai des pronunţat întru primirea marii
distincţii de anul acesta era cel al lui Akira Toriyama, creatorul celebrului Dragon Ball. „Problema – ne explică
Lewis Trondheim, care a aprins discuţiile în lumea BD pe această temă fix în
ultima zi a decernării premiilor – a fost că majoritatea membrilor nu cunoşteau
operele celor cinci autori (adică Otomo, Toriyama, Alan Moore, Willem, Chris Ware)
şi că mulţi dintre ei erau clar împotriva manga.” Aşa că au arătat că şi-au
atins limita competenţei (cum spune acelaşi Trondheim) şi l-au ales pe cel mai
cunoscut: autorul olandez Willem. Iar Toriyama s-a ales cu un Premiu Special
atribuit (şi bricolat în grabă, zice-se) cu ocazia celei de-a 40-a aniversări. De
unde şi reacţii precum „Când Angoulême îi dezamăgeşte pe bedefili” (http://bulles-et-onomatopees.blogspot.fr/2013/02/quand-angouleme-deprime-les-bedephiles.html).
În rest, iată care e palmaresul
oficial 2013:
1. Fauve d’Or – Prix du Meilleur Album: Quai d’Orsay vol. 2: Chroniques
diplomatiques, de Christophe Blain (desene şi scenariu) şi Abel Lanzac (scenariu)
(Dargaud);
2. Prix du public Cultura: Tu mourras
moins bête... vol. 2: Quoi de neuf, docteur Moustache ?, de
Marion Montaigne (Ankama);
6. Prix Jeunesse : Les Légendaires
Origines vol. 1: Danaël, de Nadou (desene) şi Patrick Sobral (scenariu) (Delcourt);
7. Prix du patrimoine : Krazy Kat
vol. 1 1924-1929, de George Herriman (Les Rêveurs);
8. Prix Polar: Castilla Drive, de Anthony
Pastor (Actes Sud, coll. « Éditions de l'An 2 »);
*
Cât despre mica mea colecţie de albume
cu dedicaţii, arată cam aşa:
David B., L’Ascension du Haut Mal Fabrice Neaud, Journal (2) |
Ileana Surducan,
Le Cirque. Journal d’un dompteur de
chaises
|
Festivalul în (câteva) fotografii: înainte, în timpul şi după...
Se apropie festivalul. Pregătiri... |
Primele zile de festival. |
Standuri, standuri, multe standuri… Lume, lume, multă lume… |
În ultima zi a festivalului. |
Cum arată vitrinele în timpul festivalului… |
După festival, sau ce-a mai rămas
dintr-un chapiteau…
|
Raluca Dincă
Raluca Dincă este studentă la masterul "Bande dessinée" în cadrul secţiei "Texte et Image" a Şcolii Superioare Europene de Arte Vizuale de la Angouleme - Poitiers (Franţa).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu