Bibliografia BD: Povestea benzii desenate din România – Vârsta de aur

4. Povestea benzii desenate din România – Vârsta de aur

    Virgil Tomuleţ- scenariu şi desene

    Dodo Niţă- texte

    Editura  MJM Craiova, 2004

„Prima casetă:

-         Alo, domnul Dodo Niţă? Sunt graficianul Virgil Tomuleţ, vă aştept la Cluj.

A doua casetă:

-         Mă bucur să vă cunosc.

-         Am o consideraţie deosebită pentru lucrarea dvs. de sinteză, Istoria Benzii Desenate Româneşti

A treia casetă:

    -     Vă mulţumesc pentru carte. Şi eu sunt un fan înfocat al benzii desenate!

   -     Mulţumesc pentru aprecieri dar aş vrea ca istoria benzilor desenate să cuprindă şi...

A patra casetă:

  - ...impresiile, lucrările dvs. Sunt multe de spus despre desenele care ne-au fermecat copilăria...

 - Făcând-o mai luminoasă...”

Pe 12 februarie 1994 ( data e sigură – doar e consemnată în carte) eram la Cluj şi amicul Gabriel Rusu m-a prezentat graficianului şi caricaturistului Virgil Tomuleţ, o personalitate culturală de prim rang în Cluj, dar nu numai: peste ani avea să devină vicepreşedinte al Asociaţiei Caricaturiştilor Români.

Dânsul procurase prima mea carte, Istoria BD, care se pare că i-a stârnit amintiri plăcute  şi a fost o adevărată bucurie să stăm de vorbă prima oară. Deşi Craiova şi Clujul sunt foarte departe, geografic vorbind, am continuat să ne întânim, fie pe cale epistolară, fie la telefon fie chiar în realitate.  Între noi, în ciuda diferenţelor de vîrstă  (eu fiind mai mic cu 30 de ani decât dînsul) s-a instalat treptat o adevărată prietenie, bazată pe aceeaşi pasiune pentru benzi desenate şi pentru frumos, în general, şi mai ales pe respectul reciproc.

În 1996 l-am invitat pe domnul Virgil Tomuleţ la Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România, organizat de acea dată, la Craiova şi dânsul a venit cu soţia sa (deschid aici o paranteză: fără să fiu psiholog de meserie, mi se pare că soţiile  joacă un rol pozitiv în crearea şi menţinerea unui tonus creator pozitiv al marilor nostri artişti şi oameni de cultură şi ca exemplu dau familiile  Tomuleţ, Galia şi Burschi Gruder, Penke şi Vlad Muşatescu, pe care i-am cunoscut personal şi ale căror căsnicii de peste 50 de ani  le-au asigurat liniştea sufletească pentru a crea) dar şi o extraordinară şi inedită expoziţie Un secol de BD – o sută de portrete de artişti BD, români sau străini, desenaţi în stil caricatural de domnia sa.

În 2001 bedefilii români (inclusiv eu) au avut din ocazia să se întâlnească din nou  cu domnul Tomuleţ, de această dată la ediţia de la Constanţa a Salonului.

Din aceste întâlniri (soldate cu discuţii interminabile despre cea de-a noua artă), convorbiri telefonice şi corespondenţă epistolară,  s-a născut acest album, Povestea benzii desenate din România.

Căci de un album de benzi desenate este vorba, şi eu am fost primul surprins când am primit, fără să fiu atenţionat  dinainte, planşele originale.

Acţiunea albumului este foarte simplă: un dialog între domnul Tomuleţ şi subsemnatul (amândoi apărând  desenaţi ca  personaje BD, după cum aţi văzut în prologul prezentului text), în care discutăm despre comorile uitate ale benzii desenate româneşti interbelice: publicaţii, personaje şi desenatorii lor.

Viorel Pîrligras, cu  care eram prieten pe vremea aceea,  mi-a dat voie să public acest album tot sub egida simpaticului său personaj (de altfel, el a realizat prezentarea grafică a volumului). Colecţia „Fergonaut”, al cărei titlu s-a schimbat – la un moment dat - în “Argonaut”,  rămâne şi astăzi singura din ţară specializată în promovarea şi exegeza benzii desenate româneşti. După cum puteţi vedea, în afară de cărţile mele şi albumul domnului Tomuleţ, au mai apărut în ea  trei albume desenate de Viorel şi două desenate de Gabriel Rusu. Este, dacă vreţi, o colecţie transcarpatică, în care coexistă paşnic, doi craioveni şi doi clujeni… Ce vremuri romantice!

Ideea  domnului Tomuleţ, de a spune povestea benzii desenate româneşti (mai precis, a “vârstei sale de aur”) în … benzi desenate,  este una inedită la scară mondială (şi vă rog să mă credeţi, am citit sute de cărţi de exegeză a BD-ului, în franceză, engleză şi italiană)!

Albumul l-a entuziasmat până şi pe Adrian Cioroianu, în dubla sa calitate de istoric şi bedefil, şi l-a determinat să publice  un articol "nostalgic" în revista Dilema Veche (nr.12/aprilie 2004):

„Visuri bidimensionale  din România Mare”:

„Într-o seară de februarie 1994, adunaţi de complicitate, într-un apartament din Cluj se întâlneau doi împătimiţi ai benzii desenate şi se puneau pe răsfoit reviste vechi – de pe vremea în care România era mai mare şi, culmea, mai colorată. Unul era artistul plastic clujean Virgil Tomuleţ – autor, printre altele, de stripuri şi albume BD - , iar celălalt craioveanul Dodo Niţă, animator (alături de Viorel Pîrligras, Marian Mirescu ş.a.) al Asociaţiei Bedefililor din România şi autor, în urmă cu ani, al unei Istorii şi al unui Dicţionar al benzii desenate româneşti. Rezultatul acestei întâlniri, înţeleg, a mai aşteptat un deceniu: un album ce te face să visezi la România de altădată. O istorie a BD-ului trasă în BD”.

Articolul merită  citit în întregime, pe site-ul revistei Dilema Veche, eu voi transcrie, în încheiere, doar o propoziţie notată de Adrian Cioroianu:

“[…] În opinia mea, BD-ul românesc este parte din istoria acestei ţări” !