Etalarea imposturii la Galateca!

Văzând că nu are nicio şansă să trăiască din propria sa "artă", dacă artă se poate numi ceea ce desenează el,  văzând că s-a închis şi robinetul ICR, A. Ciubotaru se ascunde în prezent sub labelul Muzeul benzii desenate (label desenat de agenţia de publicitate Headvertising şi plătit de Institutul Cultural Român, în caz că aţi uitat). El este obişnuit, de altfel – aşa cum fac toţi impostorii – să se ascundă sub tot felul de nume de împrumut sau sigle pompoase – îşi mai spune şi Pisica Patrata.

In calitate de "Muzeul benzii desenate" (MBD) şi profitând de cumsecădenia doamnei  Livia Rusz, dar şi a librarului Anthony Frost,  îi editează marii artiste  o aşa zisă integrală Aventurile lui Mac.  Am arătat  cu altă ocazie că integrala nu e deloc integrală, lipsind mai multe episoade din ea,  faptul că  niciun editor sau autor adevărat (nu impostor)  nu dă acelaşi titlu la două cărţi diferite, iar formatul cărţii este bine caracterizat pe blogul său de Sorin Anghel ca fiind “meschin” (intenţionat redus la minim – chiar dacă acest lucru dăunează lizibilităţii cărţii – doar  pentru a-şi maximiza profitul)  dar A.C. se arată – în prefaţa cărţii -  a fi nu doar “comisar”, “curator”, “artist”  sau “coordonator” ci şi “exeget” al operei Livia Rusz. El scrie în prefaţa antologiei:    ” Creeată de Lucia Olteanu (scriitoare)  şi Livia Rusz (desene), povestea aventurilor lui Mac, a rămas în conştiinţa pasionaţilor ca una dintre cele mai frumoase serii din istoria benzii desenate românesti.”

În capul “exegetului”, Lucia Olteanu e scriitoare iar Livia Rusz este  “desene”!

Bănuiesc că  la  facultăţile de artă  nu se mai face gramatica limbii române dar să scrii “creeată” cu doi de e sau să pui virgula între subiect şi predicat, denotă grave carenţe gramaticale.

Cu toate astea, omul nu are nicio jenă să se auto-intituleze “comisar”, “curator”, “artist” sau  “coordonator” (fapt care  îmi aduce aminte, en passant,  de versurile lui Sorescu: “şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, i s-a spus simplu”...Pisica patata)  

Ca să nu mai vorbesc de faptul că  “exegetul” nostru se contrazice singur, cu doar o frază mai înainte, scrie că albumul Aventurile lui Mac  “îşi propune să readucă  în prim plan lucrări de BD care prezintă “riscul” de a fi uitate”. Păi arta Liviei Rusz ori a rămas în conştiinţa pasionaţilor, ori prezintă riscul de a fi uitată (sic!)

Nu mai menţionez  faptul de  care s-au plâns mai mulţi bedefili pe bloguri, cum împiedici doar cu 50 de exemplare dintr-o carte ca ea să fie uitată? Şi apoi, întreb şi eu, câte dintre ele au ajuns în bibliotecile publice, pentru a putea fi consultate de cât mai mulţi oameni,  iar opera doamnei Livia Rusz cu adevărat să nu fie uitată?

Pagină extrasă din "integrala" Aventurile lui Mac

Să nu credeţi că impostura se termină aici. Dimpotrivă, se ridică la un nivel superior.

În decembrie s-a deschis o nouă galerie de artă, Galateca, cu o expoziţie de benzi desenate “curatoriată” de comisarul-coordonator-artist MBD.

Să citim împreună din prezentarea oficială a expoziţiei:

” Muzeul Benzii Desenate – un proiect de autor care a existat fizic in spatiul MNAC, pentru ca acum sa se dezvolte prin intermediul proiectelor culturale din centrele care il gazduiesc – propune o selectie atenta de 14 artisti reprezentativi. Exponatele acopera o perioada de 90 de ani de evolutie a benzii desenate și poarta semnaturile: Ary Murnu, Burschi Gruder, Puiu Manu, Livia Rusz, Matty Aslan, Radu Duldurescu, Sandu Florea, Ioan Mihaescu, Mircea Arapu, Valentin Tanase, Tudor Popa, Alexandru Ciubotariu, Matei Branea, Cristian Darstar.”

Deci e vorba de 14 artişti reprezentativi ai benzii desenate româneşti.  Sunteţi de acord cu această sintagmă?

Eu nu. Nu o să cad în capcana facilă de a reproşa curatorului de ce din expoziţie fac parte, ca reprezentanţi ai generaţiei contemporane,   doar cei doi complici al săi la devalizarea ICR, Branea şi Akira Darstar, şi nu alţi tineri graficieni care îl consideră prieten:  Ionuţ Popescu, Octav Ungureanu sau chiar  alde M. Grăjdeanu. M. Grăjdeanu care, altădată, îşi dădea cu părerea pe blogul unui frustat că “Salonul BD de la Constanţa este prost organizat pentru că nu au fost invitaţi el, Ciubi şi Alin Vlady”. Mă întreb dacă şi-a mai trimis mama, deghizată în jurnalistă, să-i întrebe şi pe organizatorii de la Galateca de ce nu a fost invitat să participe cu planşe originale şi „marele” desenator Grăjdeanu?

Dar, în calitatea mea de promotor al benzii desenate, vreme de 25 de ani,  consider că este un sacrilegiu ca, pretextând criteriul reprezentativităţii, să alături planşele unor membri ai Uniunii Artiştilor Plastici  precum Ary Murnu, Valentin Tănase, Puiu Manu, Burschi, Matty, Livia Rusz,  de cele ale unor autori minori  precum Branea sau Ciubotaru  şi de-a dreptul o blasfemie să aşezi în aceeaşi expoziţie planşele unor artişti recunoscuţi  internaţional precum Sandu Florea sau  Mircea Arapu şi cele ale Prealordului Akira Darstor, omul care a reuşit performanţa maximei imposturi - să fie reprezentantul benzii desenate româneşti la festivalul BD de la Barcelona – pe banii ICR -  fără să fi  publicat vreodată  benzi desenate! 
Cred că Ary Murnu se zvârcoleşte în mormânt, văzând "evoluţia" benzii desenate româneşti - în viziunea curatorului Pisica patata - de la desenele sale limpide, art nouveau, la mâzgălelile puerile  ale lui Darstor. 

Aşa -zisă BD de Akira Darstor, expusă la Galateca, alături de planşele marilor Ary Murnu, Valentin Tănase, Livia Rusz, Puiu Manu, Sandu Florea, Mircea Arapu

Mă mir că aceşti mari artişti (cei  care sunt în viaţă),  acceptă să-şi expună operele originale alături de cele ale unor impostori patentaţi.

Apropo, ce credeţi că scrie “exegetul” MBD, în prezentarea unuia dintre autori, Radu Duldurescu, pe site-ul Galatecii? Ei bine, el pretinde că Dures ar fi autorul, printre altele, al benzilor desenate “Zet”  şi “Hoinarul printre stele”.  Ori a scrie o asemenea enormă prostie, e acelaşi lucru cu a declara că Alexandre Dumas a scris două romane: “Cei trei” şi “Muşchetari”.

La prezentarea lui Sandu Florea scrie că albumul acestuia, Galbar, ar fi apărut în 1970 (şi nu cum e corect, în 1973) iar la Livia Rusz că ar fi desenat BD-ul Dan Buzdugan după o povestire de Dumitru Almaş (sic!) când,  de fapt, acesta din urmă a creat un scenariu original special pentru Livia Rusz. 
 Se dovedeşte astfel că “exegetul” nostru nu numai că nu a scris niciun rând la Istoria Benzii Desenate Româneşti, dar nici măcar nu a citit-o…

Am vizitat expoziţia. Este  impresionantă ca punere în scenă, deşi numărul mare de oglinzi eclipsează un pic maiestatea planşelor expuse. Scenografia este însă semnată de un arhitect de meserie, iar comisarul-coordonator-artist nu are niciun merit – doar trage foloasele.

Pentru că vizitatorul se întreabă: care este rostul acestei expoziţii?

Prilejuieşte ea, ca la un salon de benzi desenate, întâlnirea cu marii artişti care au desenat aceste planşe? Doamna Livia Rusz a fost chemată să lanseze albumul compilat de MBD în acest cadru somptuos şi nu înghesuită între rafturile unei librării? Domnul Puiu Manu, omul care îl duce în cârcă pe Pisica Patata, desenând pentru el, din pasiune (şi nu pentru cele câteva sute de lei cu care îl plăteste),  3 din cele 6 albume editate de Casa Radio, a fost invitat să-şi prezinte aici vreunul dintre aceste albume sau Dim – Sarabandă în Golful Aden?

 V-aţi întâlnit la Galateca cu Valentin Tănase sau Tudor Popa?

Mircea Arapu  a fost invitat de Institutul Cultural Român să revină în ţara natală măcar cu ocazia acestei expoziţii? Nu.
(În schimb, la  ultimul Salon European  de BD de la Bucureşti, din 2011, organizat de Jumătatea Plină şi Pisica Patata în 2011, ICR a plătit participarea unui  plagiator şi pornograf grec, Ilan Manouach). 

La expoziţie nu am găsit de vânzare niciun album şi nicio  carte  a vreunui artist expus acolo. Nu era nici măcar Istoria BD pe care pretinde MBD că a scris-o. Dar în vitrine, expuse spre vânzare, se găseau 4 jucărele şi 2 cărţi… Pisica Pătrată.

(c) foto Galateca

Cu tristeţe scriu aceste rânduri, planşele originale ale acestor mari artişti, însuşite semi-fraudulos  de MBD de la nişte artişti bătrâni sau de la văduvele lor, servesc  drept ambalaj pentru ca Pisica Pătată să-şi vândă zdrăngănele pe post de… bijuterii şi jucărele. Poftiţi de cumpăraţi, la 7-8-9 milioane, una bucată Pisica Patrata de pus în vitrină sau de purtat la mână sau la gât.

Imaginaţi-vă cum ar fi ca, vizitând Muzeul Naţional de Artă, alături de operele nemuritoare ale unor Grigorescu, Andreescu, Tonitza, etc. să  găsiţi  mâzgălite pe pereţi nişte graffiti… V-ar place? Dar dacă în faţa tablourilor aţi găsi şi o ţigăncuşă care vinde  cornete cu seminţe sau  jucării de doi bani (“Haoleo, mânca-ţi-aş, sunt  handmade şi unicate!” – s-ar putea lăuda şi ţigăncuşa).

Din păcate, la benzi desenate merge. În special la cele “curatoriate” de A.C. aka  MBD aka Pisica Patrata, Hardcomics şi Jumătatea  Plină.

Alăturând – într-o expoziţie zisă reprezentativă -  operele  originale a 11 mari artişti ai benzii desenate, de desenele mediocre ale doi autori minori şi mâzgălelile unui non-autor de BD, “curatorul” Ciubotaru deculturalizează intenţionat  banda desenată românească şi provoacă în mod deliberat confuzia de valori artistice, confuzie care serveşte scopurilor sale monomaniace şi pecuniare.

In locul celor care patronează galeria de artă Galateca, aş intra în pământ de ruşine!  

Până mai ieri, banda desenată scăpase de impostura şi escrocheria care, în ţara românească, stau cu regele la masă. Dar astăzi şi-a pierdut şi ea inocenţa, siluită chiar de către unii dintre proprii săi auto-intitulaţi fii.

POST SCRIPTUM

Nu mi-a fost uşor să dezleg iţele acestei  reţele  de impostori  şi escroci care parazitează AFCN şi ICR.
În ciuda aparenţelor,  ei toţi sunt legaţi între ei prin firele invizibile ale imposturii. Sorina Vasilina, A Chirica, Pisica patata şi Branea, care s-au plimbat prin lume ca reprezentanţi ai BD-ului românesc, sunt toţi publicaţi de Hardcomics. Jumătatea plină a încasat  300 de milioane de lei de la AFCN ca să traducă în româneşte cartea The Book of George, desenată de autori români,  publicată în engleză pe banii  ICR-ului şi difuzată gratis aiurea în lume... Akira Darstor nu a publicat niciodată BD înainte de a se plimba la Barcelona pe banii ICR iar acum Pisicul patat încearcă să-i creeze un fel de legitimitate artistică, expunându-i mâzgălelile la Galateca, alături de planşele unor titani ai BD-ului românesc.
În fine,  toţi sunt acoliţi cu Cristian Neagoe, marele artist cu poneiul roz tatuat cu svastică,  care este prieten cu Ada Muşat, mâzgălitoare publicată şi ea de... Hardcomics.

 Recunosc, şi fac mea culpa, am avut şi eu partea mea de vină, în clipa în care am acceptat să trec numele lui A.C. pe coperta Istoriei BD. Nu-mi fac însă iluzii că, dacă nu s-ar fi prezentat ca autor al Istoriei BD, Pisicul pătat nu ar fi putut participa la jecmănirea instituţiilor statului, cum au făcut Hardcomics şi Jumătatea Plină - şi pe ei nu i-am trecut pe coperta Istoriei BD.
A durat mult până să mă hotărăsc să scriu aceste lucruri,  pentru că nu am crezut până în ultima clipă că ceea ce face A C - cel mai bun prieten al meu vreme de peste zece ani ! -  nu se numeşte promovare a benzii desenate ci escrocherie şi impostură.
Primul şoc l-am avut când am aflat că A.C. a încasat 2000 de euro de la ICR pe cartea scrisă de mine (pentru cei care nu cred, le stau la dispoziţie cu schimbul de mail-uri între editor, escroc şi subsemnatul).
Iar hotărârea să aştern pe hârtie şi să fac publice toate aceste lucruri am luat-o acum câteva zile,  când am citit în Raportul de activitate al ICR că distracţia celor 4 impostori la Comicon  New York a costat 770 milioane lei!
Chiar dacă şi eu m-am făcut de râs (la 50 de ani m-am  dovedit nu doar naiv, cum m-a numit un comentator,  ci de-a dreptul un mare fraier, că m-am lăsat dus de nas de acest escroc sentimental - îţi vorbeşte politicos, te minte frumos şi, în acelaşi timp te face la portofel!)  mi-am spus că lucrurile acestea trebuie să înceteze, că  toţi aceşti tineri şi mai puţin tineri creatori de BD,  pe spinarea şi în numele cărora şi-au băgat în buzunare miliarde de lei - prăduite de la stat! -  Jumătatea Plină, Hardcomics şi Pisica pătată,  trebuie să cunoască adevărul despre cei pe care îi socotesc prietenii lor (aceşti aşa-zişi "librari", "editori" sau "curatori")  şi să ia decizii în cunoştiinţă de cauză...
În fine, pentru cei care m-au făcut mincinos, toate cifrele şi faptele citate de mine le găsesc pe site-urile instituţiilor amintite, iar imaginile  reproduse le găsesc  de asemenea pe internet.
Cam asta am avut de spus...
Şi, cine va face ca mine, ca mine va păţi!