Atenţie! Acest articol nu este un pamflet
la adresa Institutului Cultural Român şi nici la adresa fostului sau
actualului preşedinte!
În siajul Hardcomics-ului şi al Jumătăţii Pline
s-a înscris cu brio şi auto-intitulatul “artist” şi “curator” A. Ciubotaru. Îl
cunosc foarte bine pe respectivul, l-am ajutat şi promovat vreme de aproape 15
ani, pentru că am crezut în talentul său şi m-a impresionat cu dorinţa sa de
promovare (cel puţin la nivel
declarativ) a benzii desenate, fără
să-mi imaginez vreodată că omul – lipsit
de orice fel de scrupule - îmi va fura
munca de 25 de ani, carnetul de adrese al autorilor de BD şi se va folosi de
numele şi reputaţia mea pentru a-şi
umple buzunarele cu saci de bani de la Institutul
Cultural Român şi mai ales pentru a se promova pe sine dar şi pe alţi impostori de teapa lui…
Absolvent al unei facultăţi de artă, el a
înţeles la un moment dat al existenţei sale că nu va reuşi să trăiască
niciodată de pe urma “operei” sale artistice şi, luând exemplu de la amicii
săi de la Hardcomics şi Jumătatea Plină (sprijindu-se reciproc, de altfel)
el a purces temeinic la parazitarea instituţiilor publice, în special a Institutului
Cultural Român, care i-a băgat zeci de mii de euro în buzunar, sub pretexul că el ar fi
“curator” de BD.
Am scris deja despre A.C., cum a devenit “autor” al Istoriei Benzii Desenate Româneşti.
Culmea e că el chiar crede că este autorul acestei cărţi, deşi nu a scris un rând
la ea, ci doar a machetat-o. Omul nu ezită să dea dedicaţii pe Istorie, ca
autor al ei, sau să dea interviuri despre cum a scris el cartea împreună cu mine (uitaţi
ce minte pe propriul său blog: “Cartea Istoria
Benzii Desenate Romanesti, scrisa
impreuna (s.m.) cu Dodo Nita a
fost distinsa in cadrul salonului cu trofeul Sandu Florea”).
Această grandomanie a sa nu m-a deranjat la
început, am luat-o ca pe un entuziasm al tinereţii. Doar că A.C. a trecut foarte
repede de la impostură la escrocherie. Sub pretextul că el a scris Istoria BD,
şi e “curator” de expoziţii, profitând fără neruşinare de buna credinţă şi
cumsecădenia unor oameni în vârstă de peste 80 de ani, precum văduvele artiştilor
plastici Matty, Nobilescu, Burschi sau direct a artiştilor Livia Rusz şi Puiu
Manu, el i-a deposedat pe aceştia de zeci şi zeci de planşe şi desene originale, fără să
le plătească un leu. Şi, mai rău, se va folosi de aceste planşe nu pentru
promovarea acestor mari artişti, ci pentru promovarea sa personală şi a
acoliţilor săi anti-BD.
Dar s-o luăm de la început.
În 2010, mi s-a părut absolut firească
ideea de a lansa Istoria BD în cadrul
unei expoziţii de planşe originale ale autorilor despre care am scris în carte.
Nu am băgat în seamă şantajul lui Ciubotaru, că Vellant nu publică Istoria BD dacă nu trec şi numele său pe
coperta cărţii, dar m-am mirat că expoziţia de planşe
originale de la Teatrul Naţional a
trecut-o doar pe numele lui. Aceasta, cu atât mai mult cu cât trei sferturi din
autorii prezenţi acolo i-a cunoscut prin mine (eu l-am dus acasă la Budapesta
la Livia Rusz, la Bucureşti la Puiu Manu, la Constanţa la Radu Marian samd, iar
un sfert dintre planşe i le-am împrumutat tot eu).
Mi-aduc aminte un episod concludent despre
metoda de lucru a escrocului, episod care ar fi amuzant, dacă nu ar fi trist şi
dezgustător. L-a contact, singur, pe Done Stan, i-a cerut planşe originale, dar
nu mi-a spus şi mie ca să scriu despre marele artist în Istoria BD. Şi când a venit Done Stan la lansarea cărţii, ne-a reproşat ca nu am
scris despre el, a făcut stânga împrejur
şi a plecat.
După lansarea cu tam-tam-ul ştiut a Istoriei Benzii Desenate Româneşti şi
succesul ei naţional, atât de public cât şi de critică, Ciubotaru, împreună cu
acoliţii săi din interiorul Institutului
Cultural Român, a gândit un diabolic
plan trienal de scurgere a finanţelor statului român în buzunarele sale, sub
pretextul promovării benzii desenate.
Anul 2010
La o lună după lansarea Istoriei BD, expoziţia de planşe originale de la Teatrul Naţional s-a mutat
la Bruxelles, la Centre Belge de
la Bande Dessinée (CBBD). O mare recompensă
pentru BD-ul românesc, un gest uriaş de recunoaştere pentru aceşti prea modeşti artişti BD de la noi.
Din 1993, când am vizitat pentru prima oară
CBBD, conducând acolo un grup de 6 autori BD români, mi-am dorit enorm de
mult ca într-o zi să organizez o expoziţie
de BD românească acolo. De fiecare dată când mergeam la Bruxelles (şi merg în
fiecare an, din 1997) mă întâlneam cu directorul muzeului, îi duceam ultimele
noutăţi BD româneşti şi-l întrebam când va găzdui la CBBD expoziţie de BD
românească. Şi de fiecare dată, îmi răspundea “acum nu e momentul”, ca în albumul de
caricaturi al lui Mihai Stănescu.
Dar cum perseverenţa e cheia reuşitei, în primăvara
lui 2010, la o nouă întâlnire cu directorul CBBD, acesta mi-a cerut două planşe
originale, de la doi autori reprezentativi, pentru a le include într-o
expoziţie colectivă “Comorile Benzii Desenate Europene” Pe cine credeţi că am
propus pentru a participa la această onorantă expoziţie? Pe domnul Puiu Manu,
care, la 80 de ani, nu numai că avea în urmă
o carieră de 50 de ani de benzi desenate, dar continua să deseneze ( mai
bine decât mulţi desenatori din noua
generaţie) ca reprezentant al perioadei socialiste şi, bineînţeles, pe A. Ciubotariu, autor
prolific şi ambiţios, ca reprezentant al perioadei contemporane.
Iată cum descria presa belgiană expoziţia
respectivă:
“A
l’heure où la Belgique assure la présidence de l’Union européenne, le Centre
Belge de la Bande Dessinée présente au public une sélection
exceptionnelle de planches originales extraites d’autant d’œuvres
majeures de la production BD européenne des cent dernières années.
Depuis Alain Saint-Ogan et Hergé jusqu’à Peter Madsen, Christophe Blain et Posy Simmonds, cinquante auteurs sont mis en évidence dans l’exposition Trésors de la BD européenne proposée par le CBBD. Ils s’appellent encore Jijé, Marc Sleen, Uderzo, Franquin, Hugo Pratt, David Lloyd, Ruben Pellejero, François Schuiten, Serge Clerc, Puiu Manu (s.m.), Sfar ou Rosinski et sont nés aux quatre coins de l’Europe.”
Depuis Alain Saint-Ogan et Hergé jusqu’à Peter Madsen, Christophe Blain et Posy Simmonds, cinquante auteurs sont mis en évidence dans l’exposition Trésors de la BD européenne proposée par le CBBD. Ils s’appellent encore Jijé, Marc Sleen, Uderzo, Franquin, Hugo Pratt, David Lloyd, Ruben Pellejero, François Schuiten, Serge Clerc, Puiu Manu (s.m.), Sfar ou Rosinski et sont nés aux quatre coins de l’Europe.”
Iar în vară, prin intermediul Delegaţiei
Wallonie-Bruxelles, care l-a invitat de mai multe ori pe directorul CBBD, Jean
Auquier, la manifestările BD din România, am primit vestea cea mare: expoziţia
de planşe originale de la Teatrul Naţional urma să fie montată, în sfârşit, şi
la Centre Belge de la BD la Bruxelles.
Conform vechiului proverb românesc”facerea
de bine…”, nu ar fi trebuit să mă mire că numele meu este complet şters cu
buretele de către cel mai bun prieten al meu A.C. dar şi de către ICR, din
organizarea expoziţiei româneşti de
la Bruxelles (cupid, i-o fi fost frică să nu trebuiască să împartă cu mine banii de...comisar). Noroc cu amicii belgieni care, ei, nu m-au
uitat şi mi-au trecut numele în textul de prezentare a expozitiei (care, de
altfel, fusese scris chiar de mine şi doar adaptat în franceză de către
organizatori).
A. C. este “comisar” (plătit regeşte de ICR) al unei
expoziţii de planşe a 50 de autori, dintre care 35 au fost descoperiţi şi
promovaţi de mine, prin intermediul salonului şi a cărţilor mele.
Ca merit exclusiv al “comisarului” să notăm prezenţa în expoziţie a desenului unei impostoare, Sorina Vasilina, o autoare care nu a publicat mai mult de 10 planşe de benzi mâzgălite la viaţa ei (veţi vedea imediat de ce trebuia inclusă în expoziţie).
Ca merit exclusiv al “comisarului” să notăm prezenţa în expoziţie a desenului unei impostoare, Sorina Vasilina, o autoare care nu a publicat mai mult de 10 planşe de benzi mâzgălite la viaţa ei (veţi vedea imediat de ce trebuia inclusă în expoziţie).
În afară de “scriitorul”, “artistul”,
“comisarul” şi ce mai doriţi dumneavoastră, Ciubotaru, nici un alt autor român
de benzi desenate nu a mai binemeritat de la patrie să fie prezent, la
Bruxelles, la acest eveniment unic şi irepetabil (deşi, cum veţi vedea mai
târziu, ICR a alocat mulţi bani, în anii următori, să trimită la plimbare prin
lume tot felul de impostori şi escroci, sub pretextul că ar fi autori de BD).
Totuşi, am participat la vernisajul expoziţiei, împreună cu
Puiu Manu. Ni s-au alăturat, venind din Franţa, Mircea Arapu, unul dintre autorii expuşi la
CBBD şi Paul Laffont, fostul ataşat
cultural francez în România, între
1991-1997, calitate în care a făcut
pentru banda desenată românească mai mult decât ICR şi AFCN la un loc (şi cu
bani de zece ori mai puţini). Am mers
acolo pe banii noştri, şi am locuit la un hotel de 3 stele, în timp ce “marele”
comisar a stat la Sheraton, dar tot
pe banii noştri (şi ai dvs, de altfel). Bineînţeles, şi cu o indemnizaţie de
comisar al poporului consistentă.
Cu această ocazie am fost intervievat în
direct de către Radio France Internationale iar domnul Puiu Manu de către o
revistă on-line bruxelleză.
Iată cum este descrisă această expoziţie pe site-ul Ministerului Turismului de la Bruxelles:
“77 ans de bulles roumaines
Encore d'étonnantes découvertes au Centre belge de la bande dessinée à Bruxelles avec cette grande expo consacrée à la bande dessinée roumaine.
Le CBBD avec le soutien de l’Institut
culturel roumain vous fait découvrir le 9e art transylvanien jusqu'au 20 mai
2012. Les auteurs de BD roumains ont su produire des œuvres originales de grand
talent à travers un siècle dont les vicissitudes n’ont pas épargné leur société.
Avant la Seconde guerre mondiale, la bande dessinée roumaine connaissait les mêmes inspirations que celle d’Europe occidentale, nourrie de magazines et d’influences américaines. Tuée dans l’œuf, la créativité des artistes de cette époque a disparu dans les soubresauts de l’Histoire. Avec l’installation d’un régime totalitaire et son isolement, les créateurs de BD roumains n’eurent plus que deux options : soit produire de la BD de fantaisie pour distraire les enfants, soit, pour ceux dont le tempérament s’inscrit dans le genre réaliste, adapter les grands romans nationaux ou classiques autorisés, à l’exclusion de toute invention personnelle. Pour celles et ceux qui étaient incapables de se plier à ces limitations, il ne restait que deux options : changer de métier ou s’exiler. C’est cette seconde option que choisit notamment la grande Livia Rusz en passant en Hongrie à pied.
Entre 1948 et 1955, la BD, symbole du capitalisme, fut totalement bannie de la presse roumaine par le pouvoir stalinien, jusqu’à l’arrivée des premiers Vaillant (futur Pif Gadget) en Roumanie. A l’instar des autres pays du bloc soviétique, cet unique magazine de BD occidental, édité par le Parti communiste français, a longtemps nourri l’imaginaire des auteurs et des lecteurs roumains. Ces derniers ont dû attendre l’heure de la démocratie pour voir s’épanouir progressivement dans leur pays les différents genres qui font la richesse de la BD actuelle.
C’est en 1970 que la BD roumaine a connu une évolution majeure avec le premier concours amateurs de BD lancé par les magazines "Cutezatorii" et "Pif Gadget". On découvre une vingtaine de dessinateurs : Radu Marian (le grand prix), Viorel Pirligras, Valentin Tănase, Calin Stoicanescu, Mircea Arapu, Traian Marinescu, Sorin Anghel, Zeno Bogdanescu, Laurentiu Sirbu, Feszt Laszlo…
C’est au cours des années 70 que sont publiés la plupart des 50 albums parus après la guerre en Roumanie. En 1981, Ceausescu décide de rembourser ses dettes et Pif Gadget n’arrive plus en Roumanie (manque de devises, disait-on). Plusieurs fanzines, la plupart photocopiés, voient le jour, une nouvelle génération de dessinateurs amateurs apparaît. Après la chute du régime communiste, fin 1989, la BD roumaine connaît le même enthousiasme explosif que tous les médias du pays. Mais l’inflation galopante de 1993 (300%) vient à bout de l’élan général…
Personnages clés, Dodo Nita qui préside l’Association des bédéphiles roumains et Alexandre Ciubotariu, porte-drapeau de la nouvelle génération des créateurs de BD du pays, ont oeuvré pour retrouver les œuvres qui jalonnent l’histoire de la BD roumaine. C’est ce trésor inconnu d’illustrations et planches originales que vous pouvez découvrir au Centre belge de la bande dessinée jusqu’au 20 mai 2012.”
Avant la Seconde guerre mondiale, la bande dessinée roumaine connaissait les mêmes inspirations que celle d’Europe occidentale, nourrie de magazines et d’influences américaines. Tuée dans l’œuf, la créativité des artistes de cette époque a disparu dans les soubresauts de l’Histoire. Avec l’installation d’un régime totalitaire et son isolement, les créateurs de BD roumains n’eurent plus que deux options : soit produire de la BD de fantaisie pour distraire les enfants, soit, pour ceux dont le tempérament s’inscrit dans le genre réaliste, adapter les grands romans nationaux ou classiques autorisés, à l’exclusion de toute invention personnelle. Pour celles et ceux qui étaient incapables de se plier à ces limitations, il ne restait que deux options : changer de métier ou s’exiler. C’est cette seconde option que choisit notamment la grande Livia Rusz en passant en Hongrie à pied.
Entre 1948 et 1955, la BD, symbole du capitalisme, fut totalement bannie de la presse roumaine par le pouvoir stalinien, jusqu’à l’arrivée des premiers Vaillant (futur Pif Gadget) en Roumanie. A l’instar des autres pays du bloc soviétique, cet unique magazine de BD occidental, édité par le Parti communiste français, a longtemps nourri l’imaginaire des auteurs et des lecteurs roumains. Ces derniers ont dû attendre l’heure de la démocratie pour voir s’épanouir progressivement dans leur pays les différents genres qui font la richesse de la BD actuelle.
C’est en 1970 que la BD roumaine a connu une évolution majeure avec le premier concours amateurs de BD lancé par les magazines "Cutezatorii" et "Pif Gadget". On découvre une vingtaine de dessinateurs : Radu Marian (le grand prix), Viorel Pirligras, Valentin Tănase, Calin Stoicanescu, Mircea Arapu, Traian Marinescu, Sorin Anghel, Zeno Bogdanescu, Laurentiu Sirbu, Feszt Laszlo…
C’est au cours des années 70 que sont publiés la plupart des 50 albums parus après la guerre en Roumanie. En 1981, Ceausescu décide de rembourser ses dettes et Pif Gadget n’arrive plus en Roumanie (manque de devises, disait-on). Plusieurs fanzines, la plupart photocopiés, voient le jour, une nouvelle génération de dessinateurs amateurs apparaît. Après la chute du régime communiste, fin 1989, la BD roumaine connaît le même enthousiasme explosif que tous les médias du pays. Mais l’inflation galopante de 1993 (300%) vient à bout de l’élan général…
Personnages clés, Dodo Nita qui préside l’Association des bédéphiles roumains et Alexandre Ciubotariu, porte-drapeau de la nouvelle génération des créateurs de BD du pays, ont oeuvré pour retrouver les œuvres qui jalonnent l’histoire de la BD roumaine. C’est ce trésor inconnu d’illustrations et planches originales que vous pouvez découvrir au Centre belge de la bande dessinée jusqu’au 20 mai 2012.”
Cu excepţia introducerii şi a ultimei fraze din text, cititorii cărţilor mele au
recunoscut faptul că textul îmi aparţine, el fiind doar tradus în franceză.
Anul 2011
Logo creat de agenţia de publicitate Headvertising, plătit de Institutul Cultural Român şi folosit abuziv şi astăzi de Pisica Patata |
In 2011 este organizat deci Muzeul Benzii Desenate - “proiect de autor al artistului Alexandru Ciubotariu”. Muzeul
este finanţat în întregime de ICR. Este găzduit gratis de MNAC. Sigla muzeului
(rămasă - cu ce drept legal? - proprietate
exclusivă a lui Ciuboatriu care o
foloseşte şi în prezent ) este realizată de firma Headvertising şi plătită de ICR. Firul roşu al expoziţiei – parcursul istoric al BD-ului românesc - este trasat de mine, în urma a 25 de ani de
documentare. Expoziţia de afişe ale
salonului BD eu am adus-o. Majoritatea planşelor expuse în expoziţie, Ciubotaru
le-a cerut în numele meu de la numeroşi autori români şi străini invitaţi la
saloanele organizate de mine. Expoziţia autorului portughez Eugenio Silva a
fost obţinută la invitaţia mea adresată autorului respectiv (pe care l-am
cunoscut în 1995 la salonul BD Sobreda din Portugalia).
Şi cu toate acestea muzeul este denumit “proiectul
personal al artistului” Ciubotaru. Să lăsăm la o parte insistenţa egomaniacă cu care omul nostru se auto-intitulează
“artist” în toate prezentările sale (şi face acest lucru ştiind sigur
că nu va fi niciodată primit ca membru al Uniunii Artiştilor Plastici – sau, poate,
tocmai de aceea) dar să ai tupeul să intitulezi o manifestare la organizarea
căreia au concurat atâtea persoane şi instituţii “proiect de autor”, denotă nu doar o mare lipsă de bun simţ ci o doză înfinită de
narcisism şi mai ales de escrocherie –
pentru că implică transferul a mii şi mii de euro din bugetul ICR în
buzunarele artistului, comisarului, coordonatorului, curatorului ... Ciobotaru.
Cum de tolerează, atât fosta conducere a
Institutului Cultural Român cât şi actuala, atâta impostură şi escrocherie,
rămâne un mare mister. Doar că aşa se deteriorează iremediabil imaginea
excelentă a acestei prestigioase instituţii de cultură, imagine construită cu
multă trudă.
Dar operaţiunea de devalizare a banilor
ICR, sub pretextul promovării BD româneşti, continuă. In martie 2011, cine
credeţi că este plătită de ICR Viena să reprezinte banda desenată românească la
un festival local? Sorina Vasilina, exact
acea autoare care a publicat doar câteva planşe de benzi mâzgălite la viaţa ei.
Domnul Puiu Manu, de exemplu, care a publicat 1316 planşe (de benzi desenate memorabile) conform numărătorii Pisicului Patat, nu a binemeritat de la patrie, recte ICR, să reprezinte BD-ul românesc nici la Viena şi la nicio manifestare externă "curatoriată" de AC.
In mai A Ciuboariu prezintă la New York Istoria Benzii Desenate Româneşti. La
care nu a scris nici un rând.
In octombrie culmea imposturii în benzi desenate
o atinge participarea “celor mai reprezentativi autori de BD români” la
festivalul Comicon de la New York.
Ascunşi în spatele lui Sandu Florea, care oricum locuia la New York şi oricum
participa în mod curent la Comicon, s-au plimbat pe banii ICR (adică ai noştri) patru cavaleri ai apoca-lipsei (de bun simţ şi bun gust artistic): Cristian Neagoe,
Milos Iovanovic, Matei Branea şi A. Ciubotariu. De altfel, sincer sau “la
mişto”, logo-ul sub care s-au prezentat
cei patru la New York este “No
school” iar drapelul “românesc” sub care au defilat
este acesta:
Siglă preluată de pe blogul Jumătăţii Pline. Observaţi, vă rog, obsesia graficianului Branea pentru reprezentările pornografice |
Pe banii statului român, pentru că ICR a plătit biletele de avion, cazarea, diurne, standul şi
publicitate în presa locală la cea mai mare impostură şi escrocherie din banda desenată românească.
Dar să-i prezentăm bedefililor pe cei patru
cavaleri.
Cristian Neagoe este, probabil, cel mai
cunoscut “artist” român de pe mapamond. El este bine cunoscut pentru creaţiile
sale ”artistice”, precum fotografiile în care îşi bărbiereşte prietena între
picioare (fotografii postate pe facebook
de el însuşi, fără nici un pic de ruşine) şi mai ales pentru
expoziţia de artă românească “Freedom for
Lazy People!” “curatoriată” de el
tot la New York, şi tot pe banii ICR, în 2009, expoziţie în care piesa de bază era un ponei roz, de jucărie, cu o svastică pictată pe şoldul său.
Ori,
să te duci în ţara în care s-au refugiat cei mai mulţi supravieţuitori ai
Holocaustului, în oraşul în care cea mai mare parte a intelighenţiei artistice
este de origine evreiască, şi să prezinţi un ponei tatuat cu svastica ca mare operă de
artă, reprezentativă pentru cultura românească, este cea mai
mare injurie pe care poţi s-o aduci ţării respective!
Inutil să mai precizez că scandalul stârnit
de “curatorul” Neagoe, la New York,
a adus un incomensurabil prejudiciu de imagine, atât instituţiei ICR ca atare,
cât mai ales preşedintelui său din acea
vreme (bănuiesc că vi-l amintiţi cu toţii, au vuit televiziunile).
Drept mulţumire, după doi ani, directoarea
ICR New York îl răsplăteşte pe Neagoe cu un nou sejur la New York, de astă dată ca reprezentant al
benzii desenate româneşti (sic!) Că doar
fraierii de contribuabili români plătesc.
Despre prezenţa lui M Iovanovici la Comicon
nu am prea multe de comentat. Nici o instituţie culturală din vreo ţară civilizată nu plăteşte participarea editorilor la
manifestările artistice ci doar pe cea a
scriitorilor şi artiştilor.
Editorii normali îşi plătesc singuri deplasarea, cazarea şi standul la
manifestarea respectivă. Iovanovic poate să-şi râdă în barbă liniştit, despre cum reuşeste el de fiecare dată să
înşele atâţia decidenţi de la instituţiile de la stat.. .
La Comicon au participat deci şi doi autori
minori de BD. Pe ce criteriu, altul în afară de complicitatea imorală şi ocultă
a funcţionarilor ICR, s-a făcut selecţia lor?
(c) Matei Branea. Pentru astfel de "benzi desenate" a fost selecţionat autorul lor să reprezinte arta românească la Comicon New York |
Cu ce sunt ei mai reprezentativi pentru
BD-ul românesc decât Puiu Manu, Livia Rusz, Valentin Tănase, Albin Stănescu,
Vintilă Mihăescu, Vali Ivan , Viorel Pîrligras, Marian Mirescu, Alex Tamba,
Ileana Surducan, Şerban Andreescu, Jup,
Ionuţ Popescu, Octav Ungureanu? Au fost
ei oare publicaţi, în tiraje de masă, în Statele Unite, precum Victor Drujiniu
sau Adrian Barbu?
Şi, de altfel, cu ce rezultate palpabile s-au întors cei patru cavaleri ai
apocalipsei de la New York? Câte contracte au semnat cu editorii americani?
Niciunul, bineînţeles, au revenit doar cu amintiri
plăcute, că au dansat sârba pe banii fraierilor şi s-au întors cu buzunarele
pline cu dolarii… primiţi ca indemnizaţii de la ICR (adică de la dvs.). Spre
comparaţie, Adrian Barbu, care a fost şi el la Comicon New York anul trecut, pe banii impresarului
său, s-a întors cu contracte pe 5 ani! La întoarcere şi-a dat seama că a fost
optimist când a semnat acele contracte, şi a mai angajat trei colaboratori, pentru
a putea respecta dead-line-urile.
Conform
Raportului de activitate a Institutului Cultural Român, pe anii 2011-2012, (pe
care îl puteţi consulta pe site-ul ICR) aşa-zisa participare românească la Comicon New York a costat
statul român modesta sumă de 77.000 lei (770 de milioane lei vechi)!!!
Aceste scălâmbăieli v-au costat, dragi contribuabili, 770 milioane lei. Fotografie preluată de pe site-ul ICR New York |
Anul 2012
Şi în cursul acestui an escrocarea
Institutului Cultural Român de către impostorii curatoriaţi de A Ciubotaru a
continuat. La Festivalul benzii desenate de la Barcelona au participat, în aceleaşi condiţii ca la New York, adică neinvitaţi de organizatori
şi plătind inclusiv standul la care au stat degeaba alţi doi mici impostori BD:
Andreea Chirica, care a desenat o carte publicată de cine? de Hardcomics,
bineînţeles, The Year of the Pioneer,
carte de ale cărei desene s-ar ruşina şi un copil de 7 ani, şi un băieţaş care
se autointitulează pe net Prealordul Akira, care nu a publicat niciodată benzi
desenate.
Nu mai vorbesc de A. Ciubotaru, căruia ICR i-a
plătit (din banii noştri) trei bilete de
avion, dus-întors, la Budapesta, şi
indemnizaţiile de “comisar “ aferente,
ca să se ducă să ia planşele doamnei Livia Rusz, să le expună la Institutul
Maghiar de la Bucureşti, să le aducă înapoi la Budapesta şi să le
expună la expoziţii organizate de ICR Budapesta şi ICR Szeged.
Oare cât ar fi costat acest serviciu de
curierat prin poştă?
Acest articol nu este un pamflet la adresa
Institutului Cultural Român şi nici la adresa fostului sau actualului preşedinte. El este doar un manual de
învăţătură, cum să escrocăm instituţiile culturale româneşti, sub pretextul
promovării benzii desenate româneşti.
Bineînteles, condiţia sine qua non este să faci parte din gaşca de cartier
Hardcomics-Jumătatea Plină-Pisica Patata.
12 comentarii:
Aveți dreptate, domnule Dodo Niță. Dar tot nu înțeleg de ce artiști precum Puiu Manu și Livia Rusz acceptă să lucreze în continuare cu Alexandru Ciubotariu, în condițiile în care li se editează operele numai în tiraje de câte 50-70 de exemplare...E jenant, mai ales că există cerere. Să ne amintim de lansarea doamnei Rusz, când au venit oameni din toate colțurile țării, iar unii au fost nevoiți să plece fără albumul visat.
Individul Ciobi trebuia blocat, imediat ce ati sesizat devierile lui. Nu mai conteaza ca l-ati ajutat, faptul e consumat. Autorii de BD trebuie sa-l elimine din sistem, ignorandu-l.
Exact, asa ar fi trebuit. Autorii BD sa nu mai lucreze cu un asemenea specimen. Mai ales ca-si bate joc de munca lor.
Acum are o expozitie la Galateca, in care benzi desenate oneste, de Puiu Manu,se regasesc langa Matei Branea, ceea ce este jenant.
Iata ce spune Sorina Vazelina, "celebra" autoare BD, despre generatia de aur a autorilor BD: "Benzile lor ar merge mult mai bine integrate in manualele de istorie clasele I-VIII decat in istoria benzilor desenate".
Deci in istoria BD trebuie integrati mai degraba Sorina Vazelina si Matei Branea! Site-ul comicsuri.ro, care sustine ca albumul lui Puiu Manu, Dim - Sarabanda in Golful Aden, are un scenariu pilaf, fiind bun numai pentru copii de maximum 10 ani, scrie in schimb ca Vazelina e un autor complet (de acolo am si preluat citatul)
Asta este, domnule Dodo Nita, astia sunt prietenii domnului "curator" Ciubotariu.
Domnule Dodo Niță, țin să vă felicit pentru acest demers de a demasca impostura din lumea benzilor desenate! Sper ca dumneavoastră să continuați seria monografiilor dedicate autorilor BD din Generația de Aur, iar aceștia din urmă să facă tot posibilul pentru a-și reedita operele!
gusturile nu se discuta! si nu o știți deja p-asta, Maestre? Great minds discuss ideas, average minds discuss events, small minds discuss people. aveți grija unde va încadrati!
Domnule dodo nita cu litere mici cum altfel!!! Sunt un fost admirator al cuplului dodo Ciubi...actual admirator al Artistului ALEXANDRU CIUBOTARIU.
Sunteti intr-o profunda suferinta cauzata de frustrarea de a va fi autoeliminat din tagma din care odinioara ati facut parte.
Oricine cunoaste demersul sisific al documentarii Istoriei Bezii Desenate poate saisi dea seama ca, contributia dvs la aceasta carte a fost insignifianta. V-am cunoscut in perioada in care inca se putea vb cu dvs cand inca aveati contact cu realitatea. In ceea ce priveste pamfletarea atacului la ICR (institutia statului) scrisorile deschise, postarile din spatiul virtual pe care oricum le ignora toata lumea, se afla in sfera penalului. Repet poate nu ati inteles calomnia se plateste... puteti sa o luati ca un pamflet cum va place...
Huh, ce individ delirant! Din ce tagma insinuezi tu ca a fost eliminat Dodo? Vreun UAP muribund, vreun colhoz, vreo asociatia de locatari?! Si cum poti afirma mizerabilist ca Dodo are contributie "insignifianta" la Istorie?! Esti atat de penibil cand incerci sa ataci fara argumente, incat devii un cretin duios. Istoria BD mai are variante aparute in anii 90, tocmai prezentate pe acest blog, pe-alea cine le-a scris?! Probabil ca tu, in plin episod psihotic.
trebuie sa clarificam ceva in legatura cu comentariul anonimului care face referire la siteu comicsuri. nu este scris ca sorina e o artista completa, ci ca raspunsurile ei din interviu sint complete(adica nu au fost editate, taiate etc)
in rest n-avem nimic impotriva opiniilor, doar sa fie cu referinte exacte, nu vrajeala.
Domnule Dodo Nita,
Sa stiti ca bedefilii adevarati va apreciaza enorm pentru eforturile facute de-a lungul anilor pentru a promova artistii autentici. Nu va lasati influentati de comentariile rautacioase venite din directia Pisica Patrata & Jumatatea Plina.
Noi nu vrem decat sa avem parte de lucrarile unor artisti autentici ca Puiu Manu, Livia Rusz, Jup, Calin Stoicanescu, Mircea Arapu, Radu Marian, Tamba.
Nu ne trebuie Vazelina, nu ne trebuie Branea, nu ne trebuie Ciubi, nu ne trebuie Chirica Andreea, nu ne trebuie Grajdeanu.
N-au decat sa-si faca manifestarile lor, noi vom aprecia intotdeauna valoarea!
Va multumim inca o data pentru adevarurile spuse pe acest blog!
O intrebare pentru comentariul postat, Anonim 14 februarie 2013, 23:43:
Cum contributia lui Dodo Nita este insignifianta? Nu am stiut ca un autor poate fi considerat si cel care a facut grafica la lucrarea respectiva...(dupa cate stiu cel care face grafica unei carti nici nu este considerat autor...)
S-au poate meritul deosebit a lui Alexandru Ciubotariu este ca a pus o vorba buna la I.C.R.?
A scris vreun rand in Istoria Benzii Desenate Romanesti, Alexandru Ciubotariu?
Asa ar mai trebui sa existe un autor, al treilea, cel care a participat la grafica lucrarii: Ana -Maria Nica...
De ce a fost de acord Alexandru Ciubotariu sa fie doar autorul graficii si nu si autorul intregii lucrari, ma refer la partea scrisa !
Dupa cate am citit despre Alexandru Ciubotariu, este un artist cu "priza" la I.C.R., nu si faptul ca ar fi un autor recunoscut de banda desenata de calitate, cu atat mai mult autor de lucrari cu tema benzii desenate (monografii, istorii)!
Cu exceptia lui Ion Manolescu si a lui Gelu Teampau, nu cunosc un alt autor de monografii sau istorie, enciclopedii de banda desenata din Romania, in afara de domnul Dodo Nita ! (si subliniez, Ion Manolescu si Gelu Teampau, au privit banda desenata din perspectiva antropo - sociologic literar, in timp ce domnul Dodo Nita, este cel mai complet si cunoscator al tuturor genurilor de banda desenata din Romania, un autor neegalat deocamdata de catre nimeni !
Pacat de unii artisti plastici care creaza banda desenata sau comics-uri dar au un talent slabut la desen, batandu-si joc de adevarata banda desenata si facand-o sa arate ceea ce nu este !!!
Daniel Cristea
Bravo dle Dodo Nita pentru toate aceste articole care aduc multa lumina si apreciez ca le-ati facut publice doar pe blogul dvs (din cate mi-am dat eu seama). Sunt doar un modest cititor de banda desenata si nu ma intereseaza astfel de neantelegeri dar apreciez curajul dvs de a spune lucrurilor pe nume, cu toate ca pentru o judecata dreapta ar fi trebuit sa cunoastem si argumentele celeilalte parti. Bineanteles in ambele cazuri insotite de cat mai multe dovezi. Vazuta de afara, toata aceasta furtuna cred ca ar fi putut fi evitata daca dvs nu ati fi fost atat de naiv (cum ati si recunoscut) sau ati fi incercat o discutie sau mai multe intre patru ochi cu Ciubotariu "a priori". E un tanar care ar fi putut sa creasca mai frumos, si cu mijloacele sale (contactele de la ICR) si experienta dvs tara noastra ar fi putut cu adevarat sa stea mandra din nou in fata celorlalte tari cu traditie in BD. E datoria lui sa asculte de observatiile dvs si sa nu uite ceea ce ati facut pentru el. Observatiile insa trebuiau facute dupa cum spuneam in particular, departe de public, chiar daca nu l-ar fi magulit pe Ciubotariu. Mi-ar fi placut foarte mult sa nu fi existat cearta cu pricina si toata aceasta energie sa fie de fapt directionata spre dezvoltarea benzii desenate romanesti. Pacat de potentialul lui Ciubotariu. Poate insa ca nu e totul pierdut si ar fi bine sa treceti peste aceste probleme, spre binele pasiunii noastre comune si a tarii pe care o reprezentati voluntar sau involuntar in lume prin contactele voastre. Lucrurile s-au petrecut in acel mod la ICR deoarece au disparut de mult adevaratele valori care meritau sa fie factori de decizie in astfel de situatii.
Am citit si unele comentarii referitoare la aportul dvs la banda desenata autohtona. Raspunsul e simplu si cat se poate de evident. Aportul e imens. Tot respectul pentru munca depusa si pentru capacitatea de a insufla pofta de lucru tuturor autorilor de BD (tineri sau in varsta carora le-ati dat un nou sens uitat in viata).
Marcel Solomon
Maestre,
Vă scriu pentru a vă încuraja în demersul dvs. de a vă lupta cu aceşti profitori ai benzilor desenate indiferent de oprelişti. Vă daţi seama că ar face orice să vă intimideze, dar n-au şanse. Dumneavoastră aveţi în spate toată suflarea bedefilă, în timp ce Jumatea Plină şi Pisica Pătrată n-au pe nimeni...Or să se sature şi autorii BD să fie păcăliţi în halul ăsta! Vă rugăm să nu vă daţi în lături de la noi şi noi dezvăluiri!
Alexandru Manaf
Trimiteți un comentariu