Să vedeţi cum le aranjează viaţa
pe toate … o fi doar o adunătură de fapte disparate ?
Marţi, 24 mai 2016, ora 18, la
sala "POD" a Muzeului Literaturii române - Casa Pogor
a fost dinainte stabilită lansarea noilor apariţii editoriale situate pe
platforma comună a benzilor desenate. Luni, cu o zi înainte, în ideea promovării
evenimentului, autorii au fost invitaţi la
TVR Iaşi, pentru a prezenta publicului cărţile şi albumele anunţate:
- Puiu
MANU:
albumul BD "Trei ani de vacanţă în trecut"
- JUP - Lucian
AMARIEI:
albumul BD
"SOC ! Un extraterestru pe Palatul Culturii" - o nouă aventură
din seria SUPERCOSTEL
din CONFRERIA PISICILOR NEGRE
- Mati
BOTEZATU:
studiul "Hugo
Pratt nomad în CORTO - Viaţa ca o bandă desenată"
- Dodo
NIŢĂ: volumul
"Paradigmele
paraliteraturii"
În
studioul TV al transmisiei directe, la ora stabilită, în timp ce ne erau pozate
lavalierele, am remarcat pe monitorul TV din încăpere o înregistrare video cu
pictorul Valentin Tănase (de altfel, pasionat autor de benzi desenate). Am fost
surprins de situaţia provocată de prezenţa autorilor preocupaţi de cea de a
şaptea artă, comasaţi succesiv în spaţiul mediatic vizual. Cerinţele
concentrării cerute de rigorile emisiuni directe m-au făcut să-mi îndrept cu repeziciune atenţia spre obiectul
reuniunii …
La sfârşitul difuzării
materialului, Jup ne-a invitat la casa sa cu grădină, la o cafea, pentru discuţia
care urmărea să formuleze impresiile. În acel moment, Dodo este apelat pe mobil
(de cine ?, veţi întreba …) – chiar de Talentin
Tănase. Nu întâmplător ! Aşa am aflat că pictorul se afla la un hotel în Iaşi,
când la TV a vizionat emisiunea transmisă şi
ne-a văzut. El a propus să ne vedem cu toţii la Galeriile Cupola, locaţia care găzduia expoziţia personală … ceea ce am şi făcut !
În ce mă priveşte, urma să fie prima
dată când trebuia să ne întâlnim şi să-l cunosc „live”, deoarece îl percepeam
doar din renumele adus de realizările cunoscute
… în 1990 l-am sunat la Bucureşti, să-i propun colaborarea pentru
Imago - revista de benzi desenate,
aflată atunci în cursul tentativei de materializare.
Conexiunea
eroilor s-a petrecut cu bucuria participării neregizate. Înconjurat de public
şi de pânzele sale, Valentin Tănase demonstra fără cuvinte, doar prin
expunerile din galerie, substanţa artei atinsă de maturitate conceptuală şi în
desăvârşirea exprimării plastice.
Desigur, temporal, banda desenată
a fost punctul de plecare, “geneza” constituirii formaţiei sale artistice, „abc”-ul pe care l-a cultivat, parcurs şi
desăvârşit. Calea debutului în BD a continuat o pornire cunoscută prin
intermediul materialelor publicate în revistele cu circuit naţional. Ambiţios,
autorul a transmutat parcursul perfecţionist pe un palier superior - arta monumentală, pictura, sculptura, opere
care-i permit să imagineaze un traseu artistic surprinzător de dens. Finalul nu
poate fi destăinuit de nimeni, nici măcar bănuit, pentru că autorul însuşi,
scufundat în căutări, nu-l întrevede cu claritate. Imaginarul devine
mărturisirea drumului străbătut din aproape în aproape. „Cititorul în stele” se identifică cu personajul din autopotretul cu
ochii acoperiţi de mainile pictorului, propriile instrumente purtătoare de
creioane, pensule, penitei cu tuş. Artistul dezvăluie incapacitatea perceperii
următoarelor sale acte. Sub ghemul încâlcit al traseelor inter astrale punctate de simbolurile zodiacelor, el nu
poate să-şi prefigureze evoluţia. Nici nu poate avea certitudinea că va afla
vreodată … subjugat de tendinţe, experimente, îndoieli, căutări, cu greu, măcar, ghiceşte următorul pas.
Atât cât se vede cu ochii şi cu
mintea, în pânzele expuse am descoperit pictura, temeinica stăpânire a tuşei,
ştiinţa meseriei, abilitatea aplicării pastei, justa-punere a culorilor, savantă
geometrie compoziţională, stăpânirea proporţiilor, tehnica potretului şi a
corpului uman, aluzii către lucrările lui Dali, Dürer, Magritte, contopite într-un
concept pictural personal.
Valentin Tănase a primit de la
Dodo invitaţia de participare la evenimentul din ziua următoare, pentru
care, noi ceilalţi, ne programasem întrunirea, prilej cu care Liviu Antonesei primise
deja solicitarea de susţinere a discursului de prezentare.
Iată-ne, şase persoane implicate
în derularea fenomenului BD-ului românesc, laolaltă cu un public cel puţin de
zece ori mai numeros.
După finalul discuţiilor
interactive, ne-am retras pentru fixarea opiniilor la o agapă amicală. Am
lansat pentru miercuri invitaţia la mine acasă să bem cafeaua de dimineaţă. Atunci,
printre curiozităţile mele era şi întrebarea legată de provenienţa apariţiei a
cărei copertă am cules-o dintre noile producţii semnalizate pe adresa BD NET.
Imaginea era deja arhivată în PC-ul meu.
Dl. Valentin Tănase mi-a promis,
cu primul prilej, un exemplar care să mă lămurească asupra conţinutului. Înconjuraţi
de albume BD, filme, CD-uri, DVD-urile trupelor tinereţii, rar am participat la
o confruntare cu cineva ale cărui preferinţe în materie de autori şi albume de banda
desenata să se suprapună în asemenea proporţie. Opere din pictură, grafică, postere,
piese muzicale rock, concerte şi filme s-au identificat în ierarhia gusturilor noastre.
Cu Dodo Niţă discut săptămânal şi
am ajuns să ne cunoaştem îndeajuns de
bine preferinţele. Cu d-l Puiu Manu împart admiraţia maniacă pentru Hugo Pratt
şi al său Corto Maltese. Jup a stabilit cu mine o listă comună considerabilă de
apreciere a produselor BD.
Un alt vis nemărturisit de decenii, adresat lui Valentin Tănase, este
legat de tentativa propunerii proiectului cu gândul realizării unui album BD, cu
subiect apropiat lumii picturii, temă în care se mişcă preocupările artistului
din domeniul vizual. Pentru scenariu avut în vedere am lucrat, cu întreruperi
cauzate de alte preocupări, câţiva ani de zile, muncă ajunsă la mai multe variante
de exprimare.
Duminica
17 iulie, sunt sunat pe mobil …de Valentin
Tănase ! Era în Bucovina, împreună cu un grup de belgieni, cu o caravană de autoturisme sport şi dorea sa ne
vedem a doua zi în Iaşi, pentru a-mi înmâna obiectul promis. Ignoranţa mea
privitoare la mărcile de autoturisme a fost
risipită de conţinutul materialului
primit, de fapt, revista clubului Morgan, ilustrată din 1993 de
prietenul echipei, Talentin. Broşura
cu coperte suple, format 210 x 300 mm, conţine 64 pagini,
tipărită pe hârtie de calitate, şi cuprinde planşe cu benzi desenate de
prietenul Valentin Tănase, pe scenariile
lui Jacques Gallien, adept al procedeului îndelung practicat de Phillippe
Vuillemin.
Textele naraţiunilor sunt inspirate din reuşite anecdote
aflate în circulaţie, aidoma autoturismelor în jurul cărora s-a orientat
atenţia clubului.
Eroina principală a selecţiei este spectaculoasa
cabrioletă Morgan, prezentă în cele 18 episoade alb/negru.
În
prezentarea de pe coperta II, Valentin Tănase este deconspirat ca posesor al unei biblioteci BD, a cărei amploare şi
consistenţă nu pot decât să o apreciez. În urma discuţiilor orientate pe scurt
asupra subiectului, am dedus afinităţile preluate din îndelungate şi constante lecturi
anterioare. Plasticianul consultă, analizează, apelează la informaţia existenţă
în volumul bagajului cultural păstrat disponibil, diversificat. Innoirea
lăuntrică, calitate a spiritului său neliniştit, se găseşte mereu la îndemâna
sa.
Apariţia, care tocmai mi-a căzut
în mână, a fost prilejul să constat o mutaţie de abordare a domeniului tematic.
Zona legendar-istorică este pe moment abandonată în favoarea valenţelor benzii
desenate moderne, cu toate că în paginile revistei nu lipsesc subiectele care
i-au marcat cariera începuturilor. Tradiţionala manieră grafică, specifică
producţiilor înaintea anilor nouăzeci, pare contrapusă abordărilor existente în
tendinţele practicate de artiştii cei mai apreciaţi din BD-ul contemporan. Conectat
mişcării recunoscută pe plan mondial, Valentin Tănase acceptă cu admiraţie însuşirea
de influenţe ale autorilor notorii: Phillippe
Caza, Paolo Eleuteri-Serpieri, Phillippe Druillet, Vittorio Giardino, Robert Crumb
şi (în mod special) Milo Manara. Apropierea
de reperele artistice remarcate denotă disponibilitatea de exprimare, abilitate
tehnică, prezervarea calităţilor primordiale ale structurii BD-ului, atribute
pe care ex-ieşeanul le-a probat. Manevra orientării pornită de la maniera consacrării,
banda desenată cu tematică istorică, demarează accesul către eleganţa
caligrafiei desenului, o estetică nu neapărat acum experimentată, însă pe cale
de reconsiderare.
Istoric, nu există certitudinea
conturării prin întoarcere la originea asaltului în BD, calea debutului …
Probabil bănuieşte direcţia evoluţiei …
Până la urmă, Valentin Tănase nu ştie
cum viaţa le va aranja pe toate:
“autant voir ça que le diable, comme on dit au
Borinage …”
Mati Botezatu
3 comentarii:
Eu as fi multumit si cu reeditari ale benzilor desenate semnate de dl. Valentin Tanase
Lucram la asta, domnule Gabriel.
Aştept şi eu nerăbdător !!!
Daniel Cristea-Alba Iulia
Trimiteți un comentariu