"Valentin TĂNASE Illustrations et planches BD"

O cronică de Mati Botezatu

Să vedeţi cum le aranjează viaţa pe toate … o fi doar o adunătură de fapte disparate ? 

Marţi, 24 mai 2016, ora 18, la sala "POD" a Muzeului Literaturii române - Casa Pogor a fost dinainte stabilită lansarea noilor apariţii editoriale situate pe platforma comună a benzilor desenate. Luni, cu o zi înainte, în ideea promovării evenimentului, autorii au fost invitaţi la TVR Iaşi, pentru a prezenta publicului cărţile şi albumele anunţate:     

- Puiu MANU: albumul BD "Trei ani de vacanţă în trecut"

- JUP - Lucian AMARIEI: albumul BD "SOC ! Un extraterestru pe Palatul Culturii" - o nouă aventură din seria SUPERCOSTEL din CONFRERIA PISICILOR NEGRE

- Mati BOTEZATU: studiul "Hugo Pratt nomad în CORTO - Viaţa ca o bandă desenată"

- Dodo NIŢĂ: volumul "Paradigmele paraliteraturii"

          În studioul TV al transmisiei directe, la ora stabilită, în timp ce ne erau pozate lavalierele, am remarcat pe monitorul TV din încăpere o înregistrare video cu pictorul Valentin Tănase (de altfel, pasionat autor de benzi desenate). Am fost surprins de situaţia provocată de prezenţa autorilor preocupaţi de cea de a şaptea artă, comasaţi succesiv în spaţiul mediatic vizual. Cerinţele concentrării cerute de rigorile emisiuni directe m-au făcut să-mi  îndrept cu repeziciune atenţia spre obiectul reuniunii …

La sfârşitul difuzării materialului, Jup ne-a invitat la casa sa cu grădină, la o cafea, pentru discuţia care urmărea să formuleze impresiile. În acel moment, Dodo este apelat pe mobil (de cine ?, veţi întreba …) – chiar de Talentin Tănase. Nu întâmplător ! Aşa am aflat că pictorul se afla la un hotel în Iaşi, când la TV a vizionat emisiunea transmisă şi ne-a văzut. El a propus să ne vedem cu toţii la Galeriile Cupola, locaţia care găzduia  expoziţia personală … ceea ce am şi făcut ! 

În ce mă priveşte, urma să fie prima dată când trebuia să ne întâlnim şi să-l cunosc „live”, deoarece îl percepeam doar din renumele adus de realizările cunoscute  … în 1990 l-am sunat la Bucureşti, să-i propun colaborarea pentru Imago - revista de benzi desenate, aflată atunci în cursul tentativei de materializare.

          Conexiunea eroilor s-a petrecut cu bucuria participării neregizate. Înconjurat de public şi de pânzele sale, Valentin Tănase demonstra fără cuvinte, doar prin expunerile din galerie, substanţa artei atinsă de maturitate conceptuală şi în desăvârşirea exprimării plastice.  

Desigur, temporal, banda desenată a fost punctul de plecare, “geneza” constituirii formaţiei sale artistice, „abc”-ul pe care l-a cultivat, parcurs şi desăvârşit. Calea debutului în BD a continuat o pornire cunoscută prin intermediul materialelor publicate în revistele cu circuit naţional. Ambiţios, autorul a transmutat parcursul perfecţionist pe un palier superior -  arta monumentală, pictura, sculptura, opere care-i permit să imagineaze un traseu artistic surprinzător de dens. Finalul nu poate fi destăinuit de nimeni, nici măcar bănuit, pentru că autorul însuşi, scufundat în căutări, nu-l întrevede cu claritate. Imaginarul devine mărturisirea drumului străbătut din aproape în aproape. „Cititorul în stele” se identifică cu personajul din autopotretul cu ochii acoperiţi de mainile pictorului, propriile instrumente purtătoare de creioane, pensule, penitei cu tuş. Artistul dezvăluie incapacitatea perceperii următoarelor sale acte. Sub ghemul încâlcit al traseelor inter astrale  punctate de simbolurile zodiacelor, el nu poate să-şi prefigureze evoluţia. Nici nu poate avea certitudinea că va afla vreodată … subjugat de tendinţe, experimente, îndoieli, căutări,  cu greu, măcar, ghiceşte următorul pas.  

 

Atât cât se vede cu ochii şi cu mintea, în pânzele expuse am descoperit pictura, temeinica stăpânire a tuşei, ştiinţa meseriei, abilitatea aplicării pastei, justa-punere a culorilor, savantă geometrie compoziţională, stăpânirea proporţiilor, tehnica potretului şi a corpului uman, aluzii către lucrările lui Dali, Dürer, Magritte, contopite într-un concept pictural personal.    

Valentin Tănase a primit de la Dodo invitaţia de participare la evenimentul din ziua următoare, pentru care, noi ceilalţi,  ne  programasem  întrunirea, prilej cu care Liviu Antonesei primise deja solicitarea de susţinere a discursului de prezentare.

Iată-ne, şase persoane implicate în derularea fenomenului BD-ului românesc, laolaltă cu un public cel puţin de zece ori mai numeros.

După finalul discuţiilor interactive, ne-am retras pentru fixarea opiniilor la o agapă amicală. Am lansat pentru miercuri invitaţia la mine acasă să bem cafeaua de dimineaţă. Atunci, printre curiozităţile mele era şi întrebarea legată de provenienţa apariţiei a cărei copertă am cules-o dintre noile producţii semnalizate pe adresa BD NET. Imaginea era deja arhivată în PC-ul meu.

Dl. Valentin Tănase mi-a promis, cu primul prilej, un exemplar care să mă lămurească asupra conţinutului. Înconjuraţi de albume BD, filme, CD-uri, DVD-urile trupelor tinereţii, rar am participat la o confruntare cu cineva ale cărui preferinţe în materie de autori şi albume de banda desenata să se suprapună în asemenea proporţie. Opere din pictură, grafică, postere, piese muzicale rock, concerte şi filme s-au identificat în ierarhia  gusturilor noastre.

Cu Dodo Niţă discut săptămânal şi am ajuns să ne cunoaştem  îndeajuns de bine preferinţele. Cu d-l Puiu Manu împart admiraţia maniacă pentru Hugo Pratt şi al său Corto Maltese. Jup a stabilit cu mine o listă comună considerabilă de apreciere a produselor BD.    

Un alt vis nemărturisit  de decenii, adresat lui Valentin Tănase, este legat de tentativa propunerii proiectului cu gândul realizării unui album BD, cu subiect apropiat lumii picturii, temă în care se mişcă preocupările artistului din domeniul vizual. Pentru scenariu avut în vedere am lucrat, cu întreruperi cauzate de alte preocupări, câţiva ani de zile, muncă ajunsă la mai multe variante de exprimare.    

           

          Duminica 17 iulie, sunt sunat pe mobil …de  Valentin Tănase ! Era în Bucovina, împreună cu un grup de belgieni, cu o  caravană de autoturisme sport şi dorea sa ne vedem a doua zi în Iaşi, pentru a-mi înmâna obiectul promis. Ignoranţa mea privitoare la mărcile de autoturisme  a fost risipită de conţinutul materialului  primit, de fapt, revista clubului Morgan, ilustrată din 1993 de prietenul echipei, Talentin. Broşura cu coperte suple, format 210 x 300 mm, conţine 64 pagini, tipărită pe hârtie de calitate, şi cuprinde planşe cu benzi desenate de prietenul Valentin Tănase,  pe scenariile lui Jacques Gallien, adept al procedeului îndelung practicat de Phillippe Vuillemin.

Textele naraţiunilor sunt inspirate din reuşite anecdote aflate în circulaţie, aidoma autoturismelor în jurul cărora s-a orientat atenţia clubului.

Eroina principală a selecţiei este spectaculoasa cabrioletă Morgan, prezentă în cele 18 episoade alb/negru.   

          În prezentarea de pe coperta II, Valentin Tănase este deconspirat ca posesor  al unei biblioteci BD, a cărei amploare şi consistenţă nu pot decât să o apreciez. În urma discuţiilor orientate pe scurt asupra subiectului, am dedus afinităţile preluate din îndelungate şi constante lecturi anterioare. Plasticianul consultă, analizează, apelează la informaţia existenţă în volumul bagajului cultural păstrat disponibil, diversificat. Innoirea lăuntrică, calitate a spiritului său neliniştit, se găseşte mereu la îndemâna sa.   

Apariţia, care tocmai mi-a căzut în mână, a fost prilejul să constat o mutaţie de abordare a domeniului tematic. Zona legendar-istorică este pe moment abandonată în favoarea valenţelor benzii desenate moderne, cu toate că în paginile revistei nu lipsesc subiectele care i-au marcat cariera începuturilor. Tradiţionala manieră grafică, specifică producţiilor înaintea anilor nouăzeci, pare contrapusă abordărilor existente în tendinţele practicate de artiştii cei mai apreciaţi din BD-ul contemporan. Conectat mişcării recunoscută pe plan mondial, Valentin Tănase acceptă cu admiraţie însuşirea de influenţe ale autorilor notorii: Phillippe Caza, Paolo Eleuteri-Serpieri, Phillippe Druillet, Vittorio Giardino, Robert Crumb şi (în mod special) Milo Manara. Apropierea de reperele artistice remarcate denotă disponibilitatea de exprimare, abilitate tehnică, prezervarea calităţilor primordiale ale structurii BD-ului, atribute pe care ex-ieşeanul le-a probat. Manevra orientării pornită de la maniera consacrării, banda desenată cu tematică istorică, demarează accesul către eleganţa caligrafiei desenului, o estetică nu neapărat acum experimentată, însă pe cale de reconsiderare.

Istoric, nu există certitudinea conturării prin întoarcere la originea asaltului în BD, calea debutului … Probabil bănuieşte direcţia evoluţiei …  

Până la urmă, Valentin Tănase nu ştie cum viaţa le va aranja pe toate:

 “autant voir ça que le diable, comme on dit au Borinage …” 

                                                                                                 Mati Botezatu