Albumele lui Sandu Florea

În cei 41 de ani de socialism au apărut în România în jur de 50 de albume BD. Extrem de puţine dacă vom compara, de exemplu, cu cele câteva mii publicate în perioada similară,  în Franţa.  Doar în 1989 în Hexagon au fost editate  peste 500 de albume (în timp ce în  România, nici măcar unul). E foarte adevărat că albumele româneşti apăreau în tiraje  cuprinse între 20,000 şi 100,000 de exemplare.

Albumele au fost editate majoritar de editurile Ion Crengă, Stadion, Sport Turism şi câte unul-două  titluri  la editurile provinciale Facla (din Timişoara) şi  Junimea (din Iaşi).

Multe dintre aceste albume au fost desenate de Puiu Manu (5 titluri), Nicu Russu (5 titluri) sau Livia Rusz (4 titluri). Însă singurul autor român care a publicat în perioada socialistă 9 albume (adică aproape o cincime din total) este Sandu Florea.

Iată cele nouă albume,  alături de scurtele mele comentarii :

1973, editura Stadion. A fost albumul de debut al lui Sandu şi  primul album BDSF din România.

1976, editura Facla, Timişoara. Cu acest album Sandu demarează colaborarea de lungă durată cu scriitorul Radu Theodoru, autor apreciat de romane istorice şi cel mai prolific scenarist BD din România socialistă.

(Un individ frustrat, Sorin Anghel, pe care Sandu Florea l-a considerat multă vreme prieten - şi i-a oferit mai multe planşe originale pe care preopinentul le exhibă pe blogul său, precum Ciubotariu în expoziţiile sale mincinoase -  scrie despre acest album că ar fi "... de o tampenie infioratoare, atat la nivelul scenariului cat si al desenului…".
Zeci de mii de cititori au cumpărat la vremea respectivă albumul, Sandu Florea este apreciat şi publicat de cele mai mari edituri din lume, lucrările sale fiind traduse în zeci de limbi şi tipărite în zeci şi sute de mii de exemplare, în timp ce Sorin Anghel, împreună cu Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu, au înfiinţat clubul frustraţilor invidioşi şi  se bagă în seamă bălăcărind pe net munca oamenilor talentaţi.)

1977, editura Ion Creangă. În opinia mea, şi nu numai a mea, este cel mai  frumos album BD desenat de Sandu Florea. Există un editor interesat de re-editarea sa.

1979, editura Ion Creangă.  A apărut pe format italian, integrându-se astfel în colecţia de BD istorice a editurii, ale căror scenarii sunt majoritar scrise de... Radu Theodoru...

1979, editura Sport-Turism. Această editură s-a înfiinţat prin fuzionarea editurilor Stadion şi Editura pentru Turism, deci Sandu avea deja intrare la această editură. A ales opera unui clasic îndrăgit şi a a creat propria sa operă grafică plecând de la basmul lui Harap-Alb. 

Sandu Florea a desenat şi re-desenat de trei  ori acest album, înainte de a se prezenta la editură cu el. În paginile sale, inventează spaţiul continuu şi foloseşte un stil de desen asemănător cu gravura, în alb-negru. După schimbarea de regim, în paginile primei reviste private de benzi desenate de la noi, Carusel, Sandu publică naraţiunea grafică în culori, dar nu mai are acelaşi farmec, ea fiind concepută tocmai pentru expresivitatea alb-negrului.

Albumul a fost premiat la Convenţia Europeană de SF de la  Stressa (Italia, 1980).

1980, editura Sport-Turism. Cu acest album demarează o trilogie ambiţioasă, de reconstituire a istoriei părinţilor noştri fondatori, dacii şi romanii. În acest an se aniversau 2050 de ani de la înfiinţarea primului stat dac centralizat şi independent, prin directivă venită direct de la tovarăşul Nicolae Ceauşescu,  şi cei doi autori au ştiut să profite de acest lucru, propunând editurii un subiect imposibil de refuzat. Pentru prima oară de când colaborează cu Radu Theodoru, numele lui Sandu apare pe copertă, pe picior de egalitate cu cel al scenaristului.

1981, editura Sport-Turism. Al doilea volum din trilogie.

1982, editura Sport Turism. Sandu Florea a imaginat acest album pentru a-şi afirma maximul potenţialului său artistic. Conceput sub forma unor litografii, este primul album fantastic din România. Din păcate autorul a împins prea mult limitele spaţiului continuu, albumul devenind greu lizibil. Este albumul care s-a vândut cel mai lent  din toată opera grafică a lui Sandu. Apărut în 1982, l-am găsit şi cumpărat în 1989 dintr-o librărie.
"Carusel" este un nume drag lui Sandu Florea, el botezând astfel prima revistă privată de benzi desenate din România, în 1990, precum şi continuatoarea sa din 2005.

1983, editura Sport-Turism. Cu acest album Sandu Florea revine la casetarea clasică a planşei. Albumul încheie trilogia geto-dacică, dar este şi ultimul  publicat de Sandu Florea. Mai mult, anul următor depune cerere pentru a emigra definitiv în Statele Unite şi i se interzice să mai publice. Noroc cu prietenii săi de la Uniunea Scriitorilor, care l-au încurajat  să publice sub pseudonim benzi desenate în paginile Luceafărului Copiilor, între 1984-1988.

Dumneavoastră, dragi cititori, aveţi cele 9 albume?
Dacă nu, şi nu sunteţi deocamdată  convinşi să le cumpăraţi din anticariatele on-line, vă recomand să citiţi în monografia Sandu Florea cronicile lor semnate de poeţi importanţi în acele vremuri, precum Gheorghe Tomozei, Gheorghe Pituţ, Mircea Micu sau ... Nichita Stănescu.