"Corto Maltese : Balada Mării Sărate" - o capodoperă a celei de-a noua arte, de-acum în limba română!

Pe 15 iunie 1967, Hugo Pratt împlinise  40 de ani.

Publica benzi desenate de peste 20 de ani, şi se întorsese de 5 ani din Argentina, după aproape 12 ani petrecuţi la Buenos Aires, la muncă, dar şi la distracţie !

Din păcate în Argentina înţărcase bălaia, comics-urile americane traduse în spaniolă invadaseră piaţa – editorilor autohtoni le convenea mai mult să plătească copyright-uri ieftine decât să încurajeze creaţia originală,  şi Hugo Pratt găsea din ce în ce mai greu de lucru.

Aşa că, în 1962, artistul  se repatriase şi acceptase comenzi alimentare de la revista pentru copii Il Corriere dei Piccoli. Nu-i displăcea ce făcea, printre altele adaptase în benzi desenate, de exemplu, două romane de Robert Louis Stevenson  care îi fascinaseră copilăria :  Comoara din insulă şi Răpit de piraţi.

Dar tânjea să scrie şi să deseneze  marea sa  poveste.

 Era pregătit pentru asta: plecând de la admiraţia sa pentru estetismul alb-negru al lui Milton Caniff,  îşi forjase propriul stil grafic şi mai ales se încărcase ca o baterie cu numeroase lecturi, filme dar şi propriile sale aventuri,  trăite în Africa şi America de Sud.

Întâmplarea (a fost oară o întâmplare sau o urmare firească a talentului său recunoscut din ce în ce mai mult ?) i l-a scos în cale pe Florenzo Ivaldi, un mare pasionat de benzi desenate,  îmbogăţit din speculaţii imobiliare. Acesta dorea să editeze o revistă de benzi desenate şi i-a spus: “ Hugo, ai mână liberă, fă-mi o revistă adevărată de benzi desenate !”. A fost numit un redactor şef, criticul Claudio Bertieri, dar revista exprima  exclusiv personalitatea lui Hugo Pratt.

Se numea Sgt. Kirk, după numele celebrului (în America de Sud) personaj inventat de scenaristul Hector Oesterheld şi desenat de Hugo Pratt între 1953-1961, şi sumarul său cuprindea majoritar benzi desenate de Pratt, iar celelalte care mai apăreau erau desenate fie de maestrul său, Milton Caniff (Terry şi piraţii), fie de prietenii săi  Dino Battaglia, Sergio Toppi sau Attilio Micheluzzi.

În această  revistă,  Sgt. Kirk, între iulie  1967 şi februarie 1969 a apărut o bandă desenată care urma să revoluţioneze lumea celei de-a noua arte : Balada Mării Sărate.  

Acest titlu simplu, aparent pleonastic (orice mare este sărată, nu-i aşa ?) este de fapt o găselniţă extraordinară  pentru că, aşa cum aflăm încă din prima pagină,  naratorul este… Oceanul Pacific!

Subiectul acestui roman grafic poate părea unul simplu, relaţia conflictuală dar şi de stranie prietenie dintre Rasputin şi Corto Maltese, cei doi căpitani ai misteriosului şi temutului pirat supranumit Călugărul, „regele” Pacificului de Sud,  având ca fundal atmosfera politică tensionată premergătoare primului război mondial. 
El însă e complicat de drama celor doi verişori Groovesnore, prizonieri ai lui Rasputin, de drama Călugărului, sau de drama locotenentului locotenentului Slutter, cu un deznodământ tragic.

Deşi banda este desenată în alb-negru, nimic nu este complet alb şi nimic nu este complet negru în paginile sale. Aici a intervenit geniul lui Hugo Pratt,  care a creat personaje complexe, dar credibile, ce reuşesc să ne transmită sentimente puternice.

Corto Maltese este un pirat care a ucis oameni şi cu toate astea e gata să se sacrifice pentru o idee sau pentru un prieten. 

Rasputin pare un monstru sanguinar, gata să omoare pentru un da sau pentru un nu  şi totuşi,  în pagina a doua a albumului,  îşi face intrarea în scenă citind….Bougainville, Călătorie în jurul lumii...

 Cain şi Pandora Groovesnore sunt doi adolescenţi,  rătăciţi în mâinile piraţilor, dar care nu se împacă cu statutul de victime şi nu ezită să tragă cu puşca sau pistolul.

 

În fine,  unul dintre cele mai bine  personalizate  personaje ale romanului grafic este locotenentul german Christian Slutter devenit, împotriva voinţei sale, complicele unor piraţi pe care îi dispreţuieşte dar care, luat prizonier de englezi  şi condamnat la moarte, doreşte să moară demn,  îmbrăcat în hainele marinei imperiale.

Aventuri, romantism, prietenie, dragoste, ură, răzbunare, toate le-a strâns Hugo Pratt între coperţile romanului său grafic. Dar ceea ce a surprins cel mai mult pe cititorii obişnuiţi ai benzilor desenate,  şi a convertit spre lectura lor  numeroşi alţi cititori,  este incredibila simbioză  între text şi desen,  care fac din opera lui Hugo Pratt una nemaivăzută până atunci, unică şi astăzi.  Alături de dialogurile între personaje, de o fină literaturitate, desenele lui Hugo Pratt,   aduse la esenţa lor (aşa cum a făcut şi Brâncuşi cu sculpturile sale)  exprimă toată gama de sentimente omeneşti şi sugerează mai bine ca orice  fotografie sau  film, chintesenţa   gândirii  autorului.

 Bref, Balada Mării Sărate este o capodoperă a literaturii desenate ! – nu degeaba redactorii revistei literare franţuzeşti Lire o plasează, în Topul celor 50 de benzi desenate indispensabile,  pe locul trei, după Tintin în Tibet şi Maus  (vezi aici).

Bineînţeles,  ca multe alte opere de tot felul,  şi aceasta a avut un parcurs sinuos,  până a ajuns la marele public şi la recunoaşterea oficială.

Revista Sgt. Kirk  era tipărită doar în 3000 de exemplare şi cu greu îşi găsea cititori printre cei care crescuseră cu Topolino şi Il Corriere dei Piccoli.  De altfel Balada va fi reluată în paginile acesteia din urmă, în 1972 şi,  imediat după aceea,  sub formă de album, la editura Mondadori.

Dar abia când ziarul franţuzesc France-Soir a început s-o publice zilnic, în paginile sale, între iulie 1973-ianuarie 1974, într-un tiraj de sute de mii de exemplare, putem spune că Balada Mării Sărate a început să fie cu adevărat cunoscută.

De altfel, ca  semn clar de notorietate, Hugo Pratt a fost invitat să deseneze afişul Primei ediţii a  Salonului  Internaţional al Benzii Desenate de la Angouleme, în ianuarie 1974!

Prima ediţie în album a Baladei Mării Sărate fost publicată de  editura Casterman, în 1975, iar de atunci au apărut numeroase alte ediţii, tipărite în milioane de exemplare şi traduse în vreo 20 de  limbi. 

Această capodoperă a celei de-a noua arte, Balada Mării Sărate, o propune  astăzi, cititorilor români, editura Cartea Copiilor, la 21 de ani de la decesul  marelui artist.

Hugo Pratt a murit, trăiască Corto Maltese!

Ediţia românească a albumului Balada Mării Sărate este una de lux: tipărită impecabil, pe o hârtie lucioasă, plăcută la pipăit, cu literele care compun titlul  şi numele autorului, în relief.  Ea este tradusă de un scriitor talentat, Mircea Mihăieş şi are o prefaţă scrisă de Ioan Stanomir, ambii fani recunoscuţi şi dedicaţi ai operei pratt-iene. Albumul are 170 de pagini şi poate fi comandat, la jumătate din preţul din Franţa, aici.