Este una
dintre cele mai interesante cărţi pe care
le-am citit la sfârşitul anului trecut. Chiar mă întrebam, de ce nu s-a aplecat
nimeni asupra reflectării realităţii din România socialistă în paginile
publicaţiilor din perioada respectivă? Consider că studierea colecţiilor de
ziare şi reviste din timpul socialismului ar
contribui foarte mult la mai buna cunoaştere a regimului politico-social
din România anilor 1945-1989.
Cartea profesoarei Ana
Enescu reprezintă un excelent început.
Ea face respectiva analiză cu mijloace ştiinţifice, specifice unui absolvent de
Litere – volumul fiind, de fapt, teza sa de doctorat.
Nu se poate rezuma în
câteva fraze această carte cu 400 de pagini dense, pline cu informaţii preluate
de cele mai multe ori direct de la sursă (de altfel, găsim aproape la fiecare
pagină, mai multe note de subsol).
Aşa că transcriu aici
chiar concluzia autoarei:
„Regimul comunist din România s-a folosit de revistele pentru copii,
sub aparenţa unor inocente texte literare destinate
celor mici, pentru a manipula şi a falsifica o realitate. Omul nou nu era doar o construcţie intelectuală, un
prototip, ci el trebuia multiplicat până la extinderea la nivelul
întregii populaţii.
Demersul de formare a omului nou nu a reuşit peste tot, dar amprenta
acestor încercări a rămas în mintea celor care au intrat în contact cu ideile regimului.
Prin repetiţie, săptămână de săptămână,
propaganda urmărea să imprime
în minţile copiilor anumite stereotipii, îndoctrinarea
făcându-se ca şi în cazul adulţilor, căci temele articolelor din reviste sunt marile teme propagandistice.”
Fiind vorba de studii de caz ale
revistelor pentru copii din perioada
1948-1965, am fost curios să cunosc modalitatea autoarei de percepere a benzilor desenate apărute în aceste
publicaţii.
Ana Enescu este născută în 1984, deci nu se poate spune că le-a analizat sub emoţia nostalgiei, ci cu obiectivitatea cercetătorului ştiinţific,
care a citit pentru prima oară aceste
lucrări abia la vârsta adultă.
Iată ce scrie ea:
“In memoria copiilor de atunci au rămas tocmai ilustraţiile sugestive şi
benzile desenate: Aventurile
lui Tololoi de Aurel Petrescu, Minunatele aventuri a doi
copii năstruşnici, Oanţă şi Răducu pleacă într-o călătorie în jurul lumii, Gică
şi Trică, aşi sportivi de Ed. Arno, Uite aşa este Ionică de Dures, Truţă
şi Fănuţă de Burschi , Cartea junglei (1957), căci ei erau atraşi
mai curând de o imagine sugestivă decât de un
text anost.”
„Uneori, spre finalul revistelor apăreau şi jocuri pentru copii sau lecţii de limba
rusă, chiar benzi desenate foarte frumoase, după 1957: Truţă şi Fănuţă (Ion
Hobana, Eduard Jurist, Burschi), Comoara lui Montezuma, O călătorie în
Cosmos, Semnale în Cosmos (Octavian Sava, V. Crivăţ), Timur şi băieţii lui (Puiu Manu) etc.”
“Benzile desenate de
atunci şi ilustraţiile revistelor ar merita să fie cunoscute, iar autorii lor
să fie apreciaţi, căci comunismul nu a însemnat doar o cufundare în întuneric,
ci şi multe creaţii artistice valoroase, precum benzile desenate semnate Puiu Manu,
Burschi, V. Crivăţ sau
ilustraţiile lui Dures, Ed. Arno, Iura Darie ş.a.”
La un viitor studiu al meu aş dori să pun ca motto această magistrală frază.
Un comentariu:
Stoc epuizat, din pacate.
Trimiteți un comentariu