Mircea Arapu -invitat de onoare la Salonul BD de la Paris

În week-end-ul 1-2 decembrie curent, în sala de festivităţi a Primăriei celui de-al 13-lea arondisment al Parisului,  se va desfăşura cea de-a 12 ediţie a Salonului Benzii Desenate de Colecţie.
Este aproape o ediţie specială "Vaillant/Pif Gadget", dacă ne uităm la numele autorilor invitaţi: Kamb, Nikita Mandryka, Patrick A. Dumas, Richard Medioni şi compatriotul nostru Mircea Arapu, care semnează şi afişul.
A fost un an bun pentru Mircea, care a desenat coperţile la mai multe integrale ale aventurilor lui Arthur le Fantome şi Quentin Gentil şi mai ales a publicat volumul său autobiografic, Quand je serai grand je serai PIF!

Aşa că bedefilii români aflaţi la Paris în acest week-end sunt aşteptaţi la  întâlnirea cu autorii lor preferaţi, iar ceilalţi  mai au încă posibilitatea să comande la adresa bdargonaut@yahoo.com acest volum unicat, din care  ne-au mai rămas câteva exemplare.

Dodo Niţă

Expoziţia "Les années PILOTE "- foto reportaj

Daniel Cristea, pasionat de benzi desenate şi cititor al blogului nostru de la Alba-Iulia, a fost la Sibiu şi a vizitat expoziţia "Les Années Pilote". I-a plăcut şi  de aceea ne-a trimis mai multe fotografii de acolo, pentru care îi mulţumim.
Felicitări  organizatorilor de la Maison Ille et Vilaine şi în special lui François Montier. 
Precizăm că expoziţia este deschisă pînă la data de 21 decembrie 2012.

 

 

Victor Drujiniu: Justice League Dark

Avem şi din spaţiul anglo-saxon veşti bune despre autorii români de benzi desenate.

În octombrie curent a apărut numărul 13 din comics-ul Justice League Dark. Scenariul este scris de Jeff Lemire, desenul este realizat în creion de Mikel Janin  şi tras în tuş de compatriotul nostru Victor Drujiniu.

Iată cum prezintă acest comic-book site-ul sciencefiction.com:

“The tide continues to rise against the heroes in this issue, as they attempt to locate the all-powerful Books of Magic, but find themselves on a wild goose chase, stepping into traps set by their nemesis Felix Faust.  Outside of Gotham City, John Constantine and Black Orchid battle a giant troll named Black Boris and Constantine learns more about Orchid the mystery lady, whose nature seems to defy possibility.  In Peru, Deadman and Zatanna face Black Briarthorn, seemingly the jungle itself come to life.
Ultimately, the heroes discover that Faust is just the puppet of a greater power– one that they thought had been eliminated for good.  (See the #0 issue.)  Constantine makes a last ditch effort to stop this force, but it backfires and the heroes lose one of their most powerful resources.
Things are really building to what will surely be an explosive climax.  The new villain, revealed here, really seems to have the upper hand in every way, so the heroes seemingly must find the Books of Magic if they want any chance of standing up to this force.  The story is action-packed with some interesting reveals about various characters.  We get a brief spotlight on Deadman as he attacks Black Briarthorn.  Madame Xanadu and Timothy Hunter have a brief battle with Faust.  We even get more insight into the mysterious Black Orchid and Dr. Mist.
Mikel Janin’s art is so amazing, I’m really surprised he isn’t a bigger name and that this book doesn’t have more buzz based simply on that.  If nothing else, this is an absolutely gorgeous book.
One thing that’s bugging me, though, is that Zatanna comes off as really weak.  He magic spells NEVER work.  She is constantly overpowered and having to be saved.  I mean, you don’t want to read about characters that are all-powerful, because that’s boring, but this is the opposite.  She borders on bungling with her inability, and it doesn’t maked sense from a story standpoint that she’s such a central figure, when she comes across as the weakest character in the whole book.
If you’ve never read this title, this single issue probably won’t make much sense, but overall, this series is exciting, beautiful to look at and has some fun characterization.”

În continuare prezentăm  două planşe din Justice League Dark, trase în tuş de Victor Drijiniu şi încă necolorate, pentru a aprecia mai bine arta tânărului creator BD timişorean. Planşele  sunt preluate de pe site-ul său personal.

Victor Drujiniu este un autor român de benzi desenate.

Tamba în Casemate

În revista Casemate nr. 46 din martie 2012 criticul BD Paul  Giner semnează un articol pe aproape o pagină de revistă despre albumul Sidi Bouzid Kids, desenat de Alex Talambă după un scenariu de Eric Borg, în chiar luna apariţiei albumului, la editura Casterman. Acest lucru ne indică faptul că albumul desenat de compatriotul nostru chiar este unul indispensabil, ţinînd cont de faptul că în fiecare lună în Franţa apar aproximativ 500 de albume, din care doar cele mai importante 50 sunt semnalate în Casemate, cea mai citită revistă  despre BD din spaţiul francofon.

Am scris de mai multe ori pe acest blog, dar şi în revista on-line Nautilus a editurii Nemira despre operele grafice ale acestui mare (şi foarte modest) creator BD român.

De aceea nu mai menţionez decât faptul că, în opinia mea, Alexandru Talambă este revelaţia deceniului II al acestui mileniu, în banda desenată românească.

Notă. Revista Casemate poate fi consultată on-line la adresa www.casemate.fr.

Trofeul - hologramă "Sandu Florea" - 2012 (fotografii de  Laurenţiu Butuc)

Salonul " BD Constanţa 2012", decernarea trofeului "Sandu Florea" şi laureatul său : Alexandru Talambă - Tamba

Închei aici, în acest an, trecerea în revistă a  articolelor -  apărute în presa străină - despre desenatorii români de BD din spaţiul francofon.. Dacă altcineva găseşte  alte articole şi ni le semnalează, le vom posta cu plăcere pe acest blog.

L`Histoire de France pour les Nuls en BD

În aceste zile a apărut în Franţa, la editura First Editions, cel de-al treilea volum (din 12!) al seriei “L`Histoire de France pour les Nuls en BD”:  Des croisades aux Templiers .

Albumul este realizat de un întreg colectiv : Laurent Queyssi semnează scenariul (adaptare după cărţile lui Jean-Joseph Julaud, iar Gabriela Parma trage în tuş  desenul în creion realizat de compatriotul nostru Dan Popescu. Culorile albumului sunt  asigurate de Silvia Fabris.

Iată cum îl descrie cititorilor săi ziarul 20 Minutes: 

„Quoi ? Le tombeau du Christ est tombé aux mains des infidèles à Jérusalem ?
Partons le délivrer, devenons croisés !
Non, ne partez pas... Les croisades, c'est fini ! Pourtant, vous allez accompagner en images le rêve de Pierre l'Ermite, vers une Terre Sainte conquise, puis perdue.
Philippe Auguste fait des misères aux cathares. Dans le même temps, il bat Anglais et Germains à Bouvines en 1214. Le mot «France» apparaît...
Sous son chêne, Louis IX rend la justice... La justice pour tous ? À voir, vous diront Juifs et cathares... Il part en croisade, revient, repart. Et puis un jour d'août 1270, à Tunis...
Besoin d'argent, Philippe le Bel, petit-fils de Louis IX ? Les Templiers en ont...
Qu'allez-vous faire ? Non !
Que va-t-il faire, lecteur ? Vous l'ignorez ? Vite, lisez...
Les auteurs : Gabriele Parma, dessinateur italien de grand talent, sublime ce projet grâce à son dessin réaliste et à ses recherches approfondies sur les modes de vies des personnages historiques de ce premier tome.
Laurent Queyssi scénariste français, crée un scénario extrêmement détaillé et strictement conforme à la réalité historique grâce à l'aide et aux conseils précieux de J.-J. Julaud.
J.-J. Julaud auteur prolifique, on doit à cet éminent professeur les titres suivants : La Poésie française pour les Nuls, Le Français correct pour les Nuls, La Littérature française pour les Nuls et, bien sûr, L'Histoire de France pour les Nuls”.

Cu această ocazie, aşa cum se practică de multe ori de către editorii francezi, primele 3 volume din seria “L`Histoire de France pour les Nuls en BD” au fost reunite într-un “box de colecţie” descris astfel de editor:

 „Retrouvez les trois premiers tomes de L'Histoire de France en BD pour les Nuls avec, en cadeau, un livre supplémentaire signé par Jean-Joseph Julaud : Les grandes dates de l'Histoire de France.
Dans ce magnifique coffret retrouvez tous les grands personnages et tous les grands faits historiques de notre histoire... Vercingétorix, les Gaulois, César, Clovis, Dagobert, Frédegonde, Brunehaut, Charlemagne, Charles Martel, Hugues Capet, les croisades, Philippe Auguste, bataille de Bouvines, Montségur, Louis IX, Philippe le Bel et les Templiers.
Ce coffret est le cadeau idéal pour améliorer ses connaissances en histoire, pour découvrir les moments forts de notre passé, pour comprendre les grands événements et se repérer dans notre histoire de façon claire et ludique.”

Întreb şi eu retoric: va veni vreodată ziua  în care Institutul Cultural Român şi Administraţia Fondului Cultural Naţional vor finanţa un proiect de acest fel, să-i spunem „Istoria României în benzi desenate”, în loc să îndese miliarde de lei în buzunarele mini-escrocilor de la Jumătatea Plină şi Hardcomics,  pentru promovarea pornografiei, consumului de droguri şi, în general, a mâzgălelilor pe post de benzi desenate?
 Dar dumneavoastră, ce aţi prefera să cumpăraţi, Istoria României în benzi desenate, sau The Book of George? 

Şi să nu uităm: Dan Popescu este un autor român de benzi desenate.

Trei titluri noi de albume BD în colecţia Radio Prichindel

Mâine,  22 noiembrie, la  ora 12, editura Casa Radio  lansează în cadrul Târgului de carte Gaudeamus alte trei  noi titluri din colecţia de benzi desenate realizate după adaptări radiofonice ale unor lucrări literare clasice “Radio-Prichindel”:

# David Copperfield după Charles Dickens, desene de  Puiu Manu; 

 # Peripeţiile lui Ulise după  Homer, creionaj de  Puiu Manu, tuş de Alexandru Ciubotariu;

 # Tartarin din Tarascon după Alphonse Daudet, desene de Lavinia Trifan Pop.

Vom reveni cu cronici asupra acestor simpatice mini-albume.

100!

Poate că nu întâmplător cea de-a 100-a postare de pe acest blog s-a referit la aventurile româneşti ale celor 100 de Ştrumfi.

La 9 luni de la deschiderea acestui blog – şi cea de-a 100-a postare, m-am gândit să fac un mic bilanţ.

Aşa cum îi arată şi numele, şi cum am promis de la început, blogul nostru este dedicat promovării benzilor desenate româneşti. De calitate. Între timp au apărut şi câteva  mâzgăleli cu pretenţii artistice dar, decât să-i descurajez pe tinerii lor autori, am preferat să nu scriu despre ele, cu speranţa că – la un moment dat – lucrând mai mult şi comparându-şi lucrările cu cele ale comperilor profesionişti, vor ajunge şi ei la un nivel artistic acceptabil pentru public.

Am postat  pe acest blog articole despre albumele Dim – Sarabandă în Golful Aden, de Puiu Manu, Aventurile lui Mac şi Doi ani de vacanţă de Livia Rusz, Keraban Incăpăţânatul de Călin Stoicănescu, Pafnutie cyborgul de Radu Marian, Inimă de broscuţă de Şerban Andreescu,  Conspiraţie împotriva Confreriei de Jup, Quand je serai grand je ferai Pif, de Mircea Arapu sau “Opere ilustrate în benzi desenate” de Vali Ivan.

M-am bucurat foarte mult să pot posta şi articole despre  noua generaţie de autori BD din ţara noastră: Tamba (Elabuga, Mila 23, Sidi Bouzid Kids), Raluca Dragomir,  colectivul Urban Comics.

Am scris despre revistele care publică benzi desenate: Comics, Cutezătorii, Luminiţa, Ora de lectură, BDC şi mai ales despre prima revistă profesionistă BD  de la noi, HarapAlb continuă…

Am scris, pentru prima oară în România, articole despre autori de BD (şi ilustratori de cărţi ) precum Anton Perussi, Romeo Voinescu şi mai ales redutabilul  Terente.

Am consemnat articolele din presa străină de specialitate despre autorii români publicaţi în Franţa, Belgia şi Italia: Tamba, Augustin şi Dan Popescu, Cristian Păcurariu, Ileana Surducan  sau Costel BD.

In fine, am informat despre cele mai importante manifestări BD din ţara noastră, organizate la Constanţa, Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Sibiu şi Gherla (acestea, de altfel, sunt şi cele mai citite postări).

Cea mai mare realizare a acestui blog mi se pare însă a fi închegarea unei reţele de corespondenţi bedefili care nu doar colecţionează benzi desenate ci şi se exprimă deschis despre pasiunea lor. Mulţumesc şi pe această cale celor care au trimis desene, informaţii şi articole pentru blogul nostru: Mircea, Marian, Costel, Jup; Ana-Maria, Cătălin, Ştefan, Mati, Dragan. O menţiune aparte merită tânărul Cătălin Buzoianu care a scris cu mult talent un eseu şi o teză de licenţă despre benzi desenate şi ni le-a oferit spre publicare.

Mulţumesc   încă o dată tuturor, inclusiv celor care au postat  comentarii, şi mi-ar place să cred că anul viitor vor fi din ce în ce mai mulţi bedefili care să scrie pe acest blog.

O pasiune nu este completă dacă nu este împărtăşită de alţi pasionaţi!

Dodo Niţă

PS. Vă invit în continuare să trimiteţi informaţii, articole, desene pentru acest blog, dar şi să intraţi în dialog cu noi, postând opinii, punând întrebări, sugerând subiecte de discuţii.
Discuţii ca în desenul de mai jos.

Desen original de Puiu Manu, apărut în revista Arta nr. 4-5/2012

A treia invazie a Ştrumfilor

Prima oară Ştrumfii au invadat România la începutul anilor 90, prin intermediul desenelor animate difuzate la Televiziunea Română Liberă.

A doua oară au revenit în paginile cărţilor ilustrate publicate în româneşte de Egmont, în perioada 1998-2000, cu ocazia aniversării  a 40 de ani  de la naşterea  simpaticelor personaje.

În fine,  al treilea val de “invadatori” albaştri a sosit în toamna  anului trecut, mai întâi prin intermediul cinematografului, apoi a DVD-urilor cu desene animate difuzate de ziarul Libertatea în aceeaşi toamnă dar  şi în primăvara lui 2012 şi iată, în prezent, prin intermediul cărţilor editate de Media Docs Publishing  dar difuzate tot de Libertatea.

Editura   propune deci micilor (dar şi marilor) cititori frumoase cărţi ilustrate, tipărite impecabil şi cu coperţi cartonate, cuprinzând fiecare câte două aventuri ştrumfeşti, după cum urmează:

14.11 – Cursa ştrumfomobilă/Globurile de cristal

21.11 – Mariştrumful/Ucenicul Ştrumf

28.11 – Ştrumferii de ploaie/Cosmoştrumful

05.12 – Ştrumfii şi castelul bântuit/Al o sutălea ştrumf

12.12 – Infricoşătoarea creatură a zăpezilor/Ştrumful cel viteaz

19.12 – Miraculosul Crăciun al Ştrumfilor/Cântecul Ştrumfilor

Dar cine sunt oare aceste fiinţe micuţe şi simpatice, care se insinuează în viaţa noastră, aproape fără să ne dăm seama?

 Desenaţi de belgianul Peyo, Ştrumfii au apărut pentru prima oară în 1958, ca personaje secundare, în banda desenată Johan et Pirluit - La flûte à six trous. Micii cititori ai revistei Spirou au sucombat imediat sub şarmul irezistibil al piticilor albaştri şi practic au “obligat” desenatorul să creeze aventuri de sine stătătoare ale celor 100 de ştrumfi.

Ştrumfii trăiesc autarhic, într-un sătuc dintr-un Ev mediu decalat, au în jur de 100 de ani fiecare, cu excepţia lui Papa Ştrumf care are exact 542 de ani. Din punct de vedere fizic ei seamănă perfect între ei (cu excepţia lui Papa Ştrumf şi a Ştrumfiţei) deosebindu-se doar prin caracterul  lor şi,  eventual, prin purtarea unor accesorii personalizate (ochelari etc).  Duşmanii lor sunt vrăjitorul Gargamel,  care vrea să-i  folosească la obţinerea Pietrei Filozofale şi motanul acestuia,  Azrael, care vrea pur şi simplu să-i mănânce  (lucru care, însă, staţi liniştiţi, nu i-a reuşit niciodată).

Bineînţeles, ceea ce-i face unici în lumea celei de-a noua arte,  este celebra lor limbă ştrumfească. 

Până acum au apărut 30 de albume de benzi desenate,  vândute în peste 30 de milioane  de exemplare în  întreaga lume. În plus,  pe piaţă se găsesc şi mini-albume, cărţi ilustrate, albume de colorat (câteva, traduse în româneşte -  în 2012 -  de editura Media Docs Publishing).

De asemenea, mai multe filme de desene animate cu Ştrumfii au fost realizate  încă din 1959. Cele mai cunoscute – inclusiv în ţara noastră -  sunt însă  cele produse de studiourile Hanna and Barbera în 1981 ( 425 de episoade în total). 
În fine, în vara anului 2011,  a fost lansat filmul 3D The Smurfs, în regia lui Raja Gosnell, în care Ştrumfii sunt teleportaţi printr-un tunel al timpului din sătucul lor medieval  în New-York-ul zilelor noastre. (în prezent se lucrează la o continuare a sa, care va ieşi pe piaţă în 2013).

Ştrumfii la New York, în Central Park

Aici ei s-au întâlnit cu Kate Perry...

...dar şi cu Mirabela Dauer

La final să adăugăm că, încă din 1979,   celebrul semiolog Umberto Eco a scris despre Ştrumfi că povestea lor este “deliziose, piene di humour, quasi educative” şi că

“le storie dei puffi hanno un grande rilievo filosofico, o almeno semiotico”. (în limba italiană cuvântul „ştrumf” a fost tradus prin  „puffi”).

Aşa încât,  nu mai staţi pe gânduri, oferiţi copiilor dvs. (sau copilului din dvs.) măcar unul dintre frumoasele albume  cu aventurile simpaticilor ştrumfi.

Dodo Niţă

Muzeul Caricaturii din Varşovia

Prietenul şi colaboratorul nostru Cătălin Tudose a vizitat în această vară Muzeul Caricaturii din Varşovia. El ne-a trimis câteva fotografii şi caricaturi pe care le-a admirat  acolo.

Muzeul Caricaturii din Varşovia a fost fondat în 1978 de către caricaturistul Eryk Lipiński, care a şi fost, vreme de mai mulţi ani, directorul său. La baza realizării muzeului a stat propria sa colecţie de caricaturi dar şi multe donaţii realizate de colegii săi de breaslă. Ideea realizării acestui muzeu a a apărut în anii 60,  dar el a fost inaugurat de-abia în 1978, ca secţie a  Muzeului Literaturii.

În prezent muzeul adăposteşte peste 20.000 de piese , în fondul permanent, dar prezintă anual şi mai multe expoziţii temporare.

Anul acesta, datorită Campionatului Mondial de Fotbal, vizitatorii s-au putut bucura de o expoziţie  internaţională dedicată acestui subiect.

 

 

Grand Prix -  Krzysztof Grzondziel

Doru Axinte 

Pascal Gelu

Expoziţie: Les années PILOTE

Vineri, 23 noiembrie, la Casa Ille et Villaine din Sibiu, se vernisează o nouă expoziţie despre banda desenată franceză, mai precis despre revista Pilote, cea care a marcat schimbul de generaţii de cititori  de BD din Franţa. Revista a oferit  tinerilor francezi  care crescuseră  citind revistele BD pentru  copii Tintin, Spirou şi mai ales Vaillant, teme şi subiecte mai potrivite pentru vârsta adolescenţei şi a tinereţii şi  se va „maturiza“  şi ea, la propriu, odată cu înaintarea în vârstă a propriilor cititori.

Mai multe informaţii despre celebra revistă găsiţi în articolul lui Dragoş Cojocaru, File din istoria benzii desenate: Banda desenată se maturizează  cu “Pilote”, publicat de  Suplimentul de cultură din Iaşi (15 octombrie 2011).

Dodo Niţă

 "En ce début de siècle, la bande dessinée est devenue un art majeur en France. Cependant, le 9ème art est encore largement victime de la conception réductrice que s'en fait un public peu informé de sa diversité. Avec l'hebdomadaire "Pilote" en 1959, on assiste au début de l'émergence de la bande dessinée pour adultes. A cette époque, René GOSCINNY, scénariste et directeur de Pilote, rassemble des séries à succès telles que Lucky Luke et Astérix dans le premier numéro. Différents niveaux de lecture permettent aussi bien aux enfants qu'aux adultes de l'apprécier. Un nouveau concept d'aventure fait son apparition. Entre 1968 et 1972, "Pilote" marque son époque en répondant aux préoccupations des étudiants et des jeunes adultes avec "Charlie Hebdo", "Hara-Kiri", "L'Echo des Savanes"... où le social, le politique et le sexuel se mêlent étroitement. L'idée que la bande dessinée n'est pas réservée uniquement aux enfants prend tout son sens."

François Montier

Anton PERUSSI

Zilele trecute un grafician aproape uitat (dar nu de către  noi, pasionaţii!) a împlinit 76 de ani. Este vorba de Anton Perussi, autor al unei benzi desenate apărute în revista Cutezătorii,  dar despre care nu am scris în Dicţionarul Benzii Desenate din România. Astăzi, graţie doctorului Paul Stoica  (căruia îi mulţumesc şi pe această cale), şi a internetului, sunt în măsură să creionez  o schiţă de portret a artistului.

Anton Perussi s-a născut pe  13 noiembrie 1936 la Bucureşti. A absolvit Institutul de Arte plastice Ioan Grigorescu (unde i-a avut ca profesori pe Ştefan Constantinescu şi Paul Mircovici)  în 1962.  Probabil căsătorit cu  Claudia Perussi – Chirtu, absolventă a Institutului de Arhitectură tot în 1962.

 A debutat în 1963, la salonul naţional anual de grafică. A participat la numeroase expoziţii de grafică românească peste hotare: 1968 - Linz şi Florenţa; 1969 - Varşovia, Cracovia, Praga, Chile; 1970 - Regensburg, Lodz, Abano-Terme, Sao Paulo,  la bienala de xilogravură de la Capri (1969) şi Banska-Bystrica (1970), a 36-a Bienală de la Veneţia, etc.  A avut expoziţii personale  la Bucureşti,  în 1968  şi 1972 (xilogravură).

Anton Perussi a semnat coperţi şi/sau ilustraţii la următoarele cărţi:

1964 – Monastirea Argeşului, balade populare,  Editura Tineretului

1965 - Buchet în august, de  Dragoş Vicol

1969 – Pygmalion: povestiri mitologice, Editura Tineretului

1971 – In zale albe, versuri de A. I. Zăinescu, ed Eminescu

1971 - Incursiuni în literatura de azi, de Voicu  Bugariu,  Editura Eminescu

1972 -  Nici un om nu este o insulă,  nuvele neozeelandeze traduse în româneşte de Elena

Heroveanu, Editura Univers

1972 –  O viaţă de om aşa cum a fost, de Nicolae Iorga,  Editura Minerva

1972 - Poveşti cu tâlc, de Alexandru  Mitru, Editura Ion Creangă,

1977 - Poveştile visului, de Monica Aslan, Editura Ion Creangă

1977 - Arta: o ipostază a libertăţii, de Victor Ernest Masek, Editura Univers  

1980 -  Das Goldene Haehnchen (Kinderbuch) de Alexandru Mitru, traducere în

 germană de Hedi Hauser,  Editura Ion Creangă.

După această dată numele lui Anton Perussi dispare din peisajul graficii româneşti.  Este posibil ca el să se fi stabilit în Statele Unite. Pe net am găsit un anume Anton C. Perussi, în vârstă de exact 76 de ani, care locuieşte în prezent în oraşul  Beaverton,  din statul american Oregon.

Aşa cum spuneam, Anton Perussi a publicat o singură bandă desenată (utilizând un grafism neobişnuit în BD): Vremea lui Ţepeş Vodă, după un  scenariu de Vasile Manuceanu, care a apărut în 1969 în revista Cutezătorii.

Povestea respectivă poate fi consultată pe blogul http://revistacutezatorii.blogspot.ro.

Dodo Niţă

Adrian Cioroianu despre Iurie Darie

 Iurie Darie la televizor

"Unele dintre primele mele amintiri legate de televizor au legătură cu un bărbat simpatic foarte, care, nu ştiu prin ce minune, desena şi vorbea în acelaşi timp – ceea ce pentru unul ca mine, care în probleme de desen mereu a avut două mîini stîngi, reprezintă un mister (cum e posibil aşa ceva?!) chiar şi azi, cînd mi-aduc aminte.
Televizorul era unul mare, aflat pe patru picioare lungi şi fine; cred că numele lui era Cosmos. Imaginea era alb-negru, bineînţeles. Anii erau ’70, spre începutul lor. Amintirile mi-s neclare – dar tot ce mi-e clar în momentul de faţă este că bărbatul acela era Iurie Darie.

În acel program de dimineaţă pentru copiii generaţiei post-decret, Iurie Darie era un fel de amfitrion cald şi vesel. Spunea, probabil, un fel de poveşti acolo – iar din cînd în cînd punea mîna pe un fel de cărbune şi desena ceva pe nişte planşe mari de hîrtie. Nu-mi mai aduc aminte dacă era singur sau era însoţit – am senzaţia că mai era cineva cu el (cumva o femeie tînără, cu voce de copil, pe care mai apoi, ani la rînd, am auzit-o la Teatru radiofonic? Nu ştiu, s-ar putea să confund). Pesemne că duminica dimineaţa era emisiunea respectivă. Pe vremea aceea, TVR sub comunism era încă o chestie promiţătoare şi din multe puncte de vedere spectaculoasă – asta în cazul în care Mannix, UFO sau varietăţile de sîmbăta seara încă vă mai spun ceva.

Să fi şi cîntat Iurie Darie în acele dimineţi? N-ar fi imposibil – în definitiv, nu trebuie să fii Caruso pentru a fi pe placul unor copii. Dar ce ştiu sigur: de vorbit, vorbea şi de desenat, desena frumos în cărbune. Iar dacă mi-aduc aminte de acele dimineţi este pentru că omul transmitea o stare de bine – sentimentul tonic (şi din ce în ce mai rar, azi) că la televizor pot să apară nişte oameni frumoşi, care să dea vieţii un strop de culoare. Cam asta făcea Iurie Darie atunci, chiar dacă televiziunea, cum spuneam, era alb-negru."

Adrian Cioroianu

Restul articolului despre "cel mai bun desenator dintre actori şi cel mai bun actor dintre desenatori" cum auto-ironic se definea marele artist, îl puteţi citi în revista Dilema Veche nr. 457 din 15 noiembrie curent.

Iurie Darie - cărţi ilustrate

Pentru cei interesaţi, am căutat pe internet şi am găsit următoarele cărţi ilustrate de Iurie Darie. Deşi foarte solicitat ca actor, îşi găsea timp (rar, e-adevărat) să deseneze pentru edituri. A se remarca trecerea grafismului său de la realismul socialist  la desenul epurat, expresiv, din anii 70.

Multe, multe luminițe, de Octav Pancu-Iaşi, Editura Tineretului, 1951

Marea bătălie dela Iazul Mic, de Octav Pancu-Iaşi, Editura Tineretului, 1953

Cântăreţul vrăjitor, de Robert Browning, în româneşte de Maria Banuş, Editura Tineretului,  1954

Ala bala portocala, de Octav Pancu-Iaşi, Editura Tineretului, 1957

 Scrisori pe adresa băieţilor mei, de Octav Pancu-Iaşi, Editura Tineretului, 1960

Făt-Frumos, când era mic, de Octav Pancu-Iaşi, Editura Tineretului, 1963

Tică, Lică şi Goanţă -  sportivi de performanţă, de Vasile Tofan, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, 1964

Humor en español, de  Paul Teodorescu, 1964

Tenis, text Stefan Georgescu, Editura Stadion 1973.

O. Pancu-Iaşi văzut de Iurie Darie

Aşa cum se vede, cele mai multe cărţi le-a ilustrat pentru Octav Pancu Iaşi (1929-1975) cu care a fost prieten, activând amândoi şi în cinematografie. Un articol interesant despre romanul Marea bătălie dela Iazul Mic şi mai multe ilustraţii de Iurie Darie (care semna, modest, D. Iura) puteţi găsi pe blogul "ce-am-mai-citit.blogspot.ro".


Dodo Niţă