marți, 26 iunie 2012

Expo "Pif en Roumanie"!


Et in Arcadia ego!
Arcadia este, până pe 22 iulie curent, Sala Dalles, care găzduieşte expoziţia “Pif în România”
Închipuiţi-vă că aţi putea fi micşoraţi, la dimensiuni minuscule (ca în romanul “Fantastic Voyage”, al lui Isaac Asimov) şi aţi putea călători prin benzile desenate ale inegalabilei reviste Pif Gadget (ca în romanul lui Robert Sabatier, “Les Enfants de l`été”). 


Sau, mai bine, ştiţi ce?, nu vă mai închipuiţi nimic şi mergeţi la Sala Dalles, unde veţi putea intra, la propriu, în paginile  unui exemplar ideal al revistei Pif Gadget. La propriu spun, pentru că paginile  sunt mărite la 2.20 metri înălţime, iar dvs. puteţi să vă plimbaţi printre ele, ca într-un labirint de desene. Nu numai Pif, Hercule, Pifou, Dicentim, Arthur le Fantome, Tim, Leo,  Corto Maltese, Rahan, Docteur Justice, Taranis, Nasdine Hodja  şi alte personaje  familiare  vă întâmpină la fiecare colţ al labirintului, ci şi autorii lor, Arnal, Cezard, Hugo Pratt, Marcello, Rmas,  etc (în scurte medalioane biografice).





Mai mult, în seara vernisajului, trei dintre aceşti autori, Jacques Kamb, Jean-Pierre Dirick şi Mircea Arapu (această liniuţă de unire incontestabilă  dintre redacţia Pif şi România) au “ieşit” din labirintul expoziţional  şi au dat mâna cu vizitatorii, au făcut poze cu ei şi le-au oferit dedicaţii desenate.
A lipsit un stand cu albumele lor dar, cei prevăzători, şi le-au adus de acasă, iar  Mircea Arapu şi-a lansat cu această ocazie albumul monografic “Quand je serai grand, je ferai Pif”.  Un adevărat volum  bibliofil, bogat ilustrat şi în întregime în culori, găsim în el toată viaţa artistului Mircea Arapu, indisolubil legată de cea a revistei Pif Gadget. Povestea începe  când, la vârsta de 4 ani, micuţul Mircea a plecat cu RATB-ul la Paris şi continuă şi astăzi, când  artistul recunoscut  M. Arapu este invitat la saloanele BD din Franţa, Belgia şi România, ca autor al albumelor din seria “Arthur le fantome”. În fine, mai mult de o treime din carte, este ocupată de planşele benzilor desenate cu Pif şi Hercule, Placid şi Muzo etc desenate de el. Un adevărat regal, această carte nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui pifofil (ea poate fi comandată aici).

(c) Pifenroumanie.blogspot.com
Revenind la vernisajul expoziţiei, acesta s-a făcut în prezenţa noului ambasador al Franţei la Bucureşti, excelenţa sa domnul Philippe Gustin, al directorului Institutului Francez, dl. Stanislas Pierret şi al ataşatului cultural, dl. Didier Dutour.
Discursul ambasadorului, relevant pentru înţelegerea legăturii spirituale dintre România şi revista Pif Gadget, îl voi reproduce în continuare.

“Il y quelques semaines nous célébrions le lien entre le monde de l’édition de France et celui de Roumanie. Il existe une relation évidente autour de la langue, de l’imaginaire commun, une communauté de pensée entre nos deux pays. Il est toujours intéressant d’explorer cette relation, d’en chercher les sources, les origines car cela permet de mieux nous connaître nous-même.
Ce lien est ancien et a pris de nombreuses formes. Durant le régime communiste, il a dû se réinventer et trouver des interstices pour perdurer et continuer à se manifester.
Comment dans un moment de raréfaction des échanges, une époque de contrôle et de censure, la France a pu continuer à entretenir une relation privilégiée et directe avec les Roumains et notamment avec les jeunes Roumains ? Un des instruments, fut la bande-dessinée et tout particulièrement le magazine Pif.
Objet d’une intense nostalgie, le magazine Pif et ses héros, Pif et Hercule, Placide et Muzo, Rahan, Corto Maltèse et bien d’autres, sont devenus « culte » en Roumanie.  Eclair de couleur et de fantaisie dans une société qui se repliait sur elle-même, durant les années noires, Pif est devenu un symbole de ce qu’apportait la France, des couleurs, de l’humour, de la créativité.
L’hebdomadaire constitue un lieu de mémoire unique de la relation entre la France et la Roumanie.  Sorte de « samizdat » paradoxal puisque très peu de lecteurs savaient qu’il était en fait publié sous l’égide des éditions du Parti Communiste Français, Pif et son gadget ont fini par incarner tout ce que la France pouvait offrir: l’originalité graphique, l’humour, la liberté. Pif a été ainsi un vecteur important de la langue et de la culture française et le support d’un rêve français en Roumanie.  Chaque Roumain, pour peu qu’il ait plus de 30 ans, à l’évocation du nom Pif, vient avec une anecdote. De qui il obtenait le magazine souvent de quatrième ou de cinquième main, qui avait un jour eu le gadget merveilleux, qui avait tapissé sa chambre avec des piles de Pif etc.
Pif Gadget est ainsi devenu malgré lui, tant pour les nouvelles générations que les anciennes, un héros de « l’âge d’or communiste ».
A travers l’exposition « Pif en Roumanie : un héros de l’âge d’or » l’Ambassade de France en Roumanie et l’Institut Français de Bucarest, avec le soutien du journal l’Humanité, ont souhaité retracer les liens tissés pendant toutes ces années entre la jeunesse roumaine et son journal préféré.
Au-delà d’une visite nostalgique, il s’agit d’un dialogue entre deux commissaires, Jean-Pierre Dirick, auteur de bandes-dessinées, qui a participé à l’aventure Pif Gadget, et Stefan Constantinescu, artiste visuel roumain et réalisateur de films.
L’exposition est également une exploration des traces laissées par l’hebdomadaire auprès des artistes roumains. Les artistes contemporains les plus connus, et je me dois de les citer tous : Daniela Bălăneanu, Răzvan Botis, Larisa Crunțeanu, Ion Grigorescu, Victor Man, Ciprian Mureșan, Mihai Stănescu, Gabriela Vanga  et, Dan Perjovschi, qui retrouvent, à travers des œuvres spécialement réalisées pour l’exposition, ce que Pif a livré à leur imaginaire.
Bien loin d’être simplement l’expression d’une nostalgie, cette exposition témoignera aussi des prolongements culturels et artistiques générés par l’engouement créé autour du journal et de l’influence majeure qu’il exerce encore aujourd’hui sur toute une génération jeunes roumains qui maintenant sont des personnalités du milieu culturel et politique mais pas nécessairement  roumains contemporains.
“Pif en Roumanie : un héros de l’âge d’or” se propose de retracer l’histoire et l’évolution de la publication et plus spécifiquement son rôle symbolique dans l’univers des individus pendant les années du communisme en Roumanie.
Je tiens à remercier Mihai Oroveanu, le directeur du MNAC et de la Sala Dales, dont je connais le travail acharné dans un contexte difficile, d’avoir immédiatement accepté la proposition de l’Institut Français. Si pendant un mois, le public pourra découvrir et redécouvrir les héros d’un temps révolu, c’est grâce à lui.
L’aventure Pif s’est arrêtée il y a quelques années. Pourtant en France, le souvenir demeure vif. Je ne peux m’empêcher de noter que c’est grâce à la Roumanie que l’on peut enfin retrouver Pif dans une exposition originale qui fait déjà beaucoup d’envieux en France. C’est une preuve que nos deux pays disposent vraiment d’une mémoire commune qui nourrit la créativité d’aujourd’hui.”
Philippe Gustin, site-ul Ambasadei Franţei la Bucureşti
(c) raduoncescu.ro

Pentru că, din păcate, nu am putut face fotografii la vernisaj (cele prezentate - cu excepţia celor marcate cu (c) - sunt făcute a doua zi, când am revenit la Bucureşti) voi încerca să-i descriu, pe scurt, pe cei trei desenatori francezi  prezenţi.


Jacques Kamb, mititel de statură, modest dar conştient de valoarea sa , bref, un fel de Puiu Manu al nostru,  mi-a povestit că a mai fost în România în 1988, când avionul care îl ducea în China a făcut o escală de 48 de ore la Bucureşti. Mi-a oferit frumoase dedicaţii, pentru mine şi prietenii mei absenţi de la vernisaj, pe un album Dicentim, câteva  Hercule Poche cumpărate în România, prin 1990 (da, l-a desenat, şi încă bine, şi  pe Hercule) şi  mai multe cărţi poştale cu Bougredane. Bineînţeles, i-am mulţumit cu formula “Bougredane et Bougredandouille ne font qu`un!”


Pe Jean-Pierre Dirick noi, pasionaţii de BD, l-am cunoscut deja la Constanţa, în 2009, unde fusese invitat de onoare al Salonului Internaţional al Benzii Desenate. Şi în seara vernisajului a fost egal cu el însuşi, plin de vervă şi umor, declamator şi elocvent, gata oricând să-ţi povestească ceva. El a dat dedicaţii pe albumul său în limba română, “Hoţul de Oameni”.


În fine,  Mircea, un adevărat lord englez, rezervat şi flegmatic, dar cu luminiţa pifofiliei sclipindu-i în ochi.
La vernisaj am avut plăcerea să mă revăd cu prietenii bedefili,  Valentin, Şerban, Marius, Maria, Cosmin, Octav, Alin  şi mulţi cunoscuti, al cărui  nume nu-l ştiu, dar îi întâlnesc  adesea la manifestările BD şi SF din Bucureşti şi Constanţa.
Aşa cum era normal pentru un astfel de  eveniment, expoziţia “Pif en Romania” a fost foarte bine mediatizată în presa română dar şi franceză, inclusiv în Liberation!



Cel mai interesant articol mi se pare cel scris de Mihaela Rodina, corespondentă a agenţiei France Presse în România. Îl reproduc în continuare, pentru cititorii noştri francofoni.

 Pif le chien, héros des Roumains sous Ceausescu, revient à Bucarest

BUCAREST, 24 juin 2012 (AFP) - 24.06.2012 07:00 - Par Mihaela RODINA

Une exposition mettant à l'honneur Pif le chien vient d'ouvrir ses portes à Bucarest pour célébrer l'"histoire d'amour" entre les Roumains et ce personnage sous le communisme, lorsque les magazines français de bandes dessinées étaient vus comme une "fenêtre vers la liberté".
Baptisée "Pif en Roumanie, un héros de l'âge d'or", allusion au nom donné par la propagande communiste au régime oppressif de Nicolae Ceausescu, l'exposition sera ouverte jusqu'au 22 juillet.
"Pendant les très longues et difficiles années où leur pays était coupé du monde extérieur, Pif Gadget était pour la jeunesse roumaine le seul moyen d'évasion, le seul vecteur de rêve", a indiqué le dessinateur Jean-Pierre Dirick, commissaire de l'exposition.
"Quand on dit Pif en Roumanie c'est un sésame, quelque chose qui touche le coeur des Roumains", souligne-t-il.
En ouvrant la porte de l'exposition, les visiteurs semblent entrer dans les pages de leur magazine favori, pour partager les aventures de Pif et Hercule, Placid et Muzo, Arthur le fantôme justicier, Rahan et autres héros de BD.
"Nous avons souhaité construire un exemplaire de Pif Gadget improbable et introuvable", explique M. Dirick.
Affichés à l'entrée, des textes écrits par des inconditionnels de Pif évoquent avec nostalgie et humour des souvenirs de la première rencontre avec leur héros préféré.
"Légende", "mythe", "magie": le politologue et député européen Cristian Preda, le dessinateur Mircea Arapu ou le président de l'Institut culturel roumain, Horia Patapievici, parlent du rôle symbolique joué par Vaillant et Pif Gadget dans leur enfance et plus tard.
"C'est émouvant pour un créateur de constater la portée de son travail", indique le dessinateur Jacques Kamb, qui explique l'engouement pour Pif, plus fort en Roumanie qu'ailleurs en l'Europe de l'est, par les liens culturels très forts entre les deux pays.
Alors qu'en Hongrie ou en Pologne le magazine était traduit, en Roumanie c'est la version originale qui était distribuée, faisant de Pif "un vecteur de la francophonie", ce qui a permis à nombre d'enfants roumains d'apprendre le français, selon le directeur de l'Institut français, Stanislas Pierret.
"Je me rappelle toujours ce jour de janvier 1977 où le facteur m'a apporté un magazine encore recouvert de plastique. Dès que j'ai fermé la porte j'ai commencé à sauter de joie: c'était Pif Gadget", raconte à l'AFP Dodo Nita, président de l'association des BDphiles roumains.
"Pendant cinq ans, Pif Gadget a rythmé ma vie, l'a enrichie", ajoute-t-il, soulignant avoir appris beaucoup plus tard qu'il était "un privilégié du régime communiste" car beaucoup d'enfants roumains auraient souhaité s'abonner à Pif mais ne pouvaient pas en raison de nombre limité de copies qui étaient importées.
Les Roumains ignoraient à l'époque que le magazine était publié par le Parti communiste français, ce qui lui avait ouvert les portes de la Roumanie.
"Pif est la partie sympathique du communisme", a lancé l'écrivain français Michel Houellebecq lors d'une récente visite à Bucarest.
Pour l'historien Adrian Cioroianu, ancien ministre des Affaires étrangères, "Pif n'a pas été un chien, ni un magazine, mais une fenêtre ouverte vers la culture française".
"Seuls ceux qui n'ont jamais senti l'odeur occidentale des magazines Pif ne peuvent comprendre la valeur affective et éducationnelle que ces revues ont eue dans la Roumanie socialiste des années 1960-80", dit Ion Manolescu, auteur d'un article sur "l'histoire d'une revue inégalable".
© 2012 AFP



Fără  nici o îndoială, expoziţia “Pif în România” şi prezenţa la Bucureşti,  cu această ocazie, a desenatorilor BD Jacques Kamb, Mircea Arapu, Jean-Pierre Dirick , este evenimentul BD al anului 2012. Trebuie să mulţumim pentru aceasta Ambasadei Franţei şi Institutului Francez, exprimându-ne speranţa  că vor continua să organizeze astfel de manifestări de înaltă ţinută artistică şi cu impact asupra publicului românesc. După 22 de ani de promovare a francofoniei în România, prin intermediul Alianţei Franceze şi a Salonului Internaţional al Benzii Desenate din România  sunt convins mai mult ca niciodată că banda desenată franco-belgiană (cea de calitate, tout public, nu mâzgălelile alternative şi pornografiile  underground) rămâne unul dintre ultimii vectori de promovare a limbii franceze în ţara noastră.  Dacă nu, în maximum 20 de ani, copiii noştri vor vorbi toţi  doar “romgleza”.
Aşa încât, dacă nu aţi vizitat deja expoziţia, încălecaţi pe Horace şi faceţi-o degrabă, altfel  veţi regreta toată viaţa că nu aţi intrat – la propriu -  în universul magic al revistei Pif Gadget, atunci când Institutul Francez ne-a oferit această şansă.

Dodo Niţă

marți, 19 iunie 2012

Pif în România : un erou al epocii de aur



Între 20 iunie -22 iulie 2012, Institutul Francez organizează la Sala Dalles din Bucureşti o expoziţie cu acest titlu.
 Cu această ocazie au fost invitaţi să participe trei autori ai revistei Pif Gadget: Jacques Kamb, Mircea Arapu şi Jean-Pierre Dirick.

Jacques Kamb (Kambouchner) s-a născut pe 2 martie 1933 la Paris şi este în prezent,  alături de Nicolaou,  unul dintre ultimii mari  autori în viaţă, care au fermecat copilăria a milioane şi milioane de copii cititori ai revistei Vaillant/Pif Gadget, începând cu anii 60.
Artist  cu convingeri de  stânga, el a colaborat încă din anii 50,  la publicaţii precum L'Humanité (1958-1965), La Vie Ouvrière (1952-1991), France Nouvelle (1957-1974) sau La Vie Du Rail (1967).
Prima sa serie BD este “Le Mousquetaire Pardaran”, care a apărut în  revista L'Humanité Dimanche din  1960 până în 1963. Apoi se mută la Vaillant unde imaginează aventurile lui  “Zor et Mlouf'”(1965-1969, scenarii de Jean Sanitas), “Couik” (1969-1973), “Zup” (1973-1988) şi  “Dicentim” (1973-1988). Zeci de ani a desenat numeroase jocuri pentru rubrica respectivă a revistei.  În 1988 a desenat şi aventurile lui Hercule, în paginile publicaţiei Hercule Poche. A scris scenarii pentru aventurile  fantomei Arthur, desenate de Mircea Arapu şi a creat personajul cowboy-ului Teddy Ted, împreună cu desenatorul Francisco Hidalgo (care semna Yves Roy), pe care însă l-a predat după doar trei episoade tandemului Gerald Forton/Roger Lecureux.
În 2004, Dicentim şi Couik revin cu noi aventuri în paginile revistei Pif Gadget (formula lunară), până la sfârşitul acesteia, în 2008. În prezent benzile desenate de Kamb fac obiectul unor reeditări de către mici editori ce mizează  pe nostalgia cititorilor săi.
Ca o curiozitate, semnalăm că Jacques Kamb  este unchiul  cunoscutului filozof francez Denis Kambouchner, invitat în 2001 de Institutul Francez să ţină o preelegere la Şcoala de vară de la Teşcani,  organizată de New Europe College.




Mircea Arapu s-a născut la Bucureşti pe 8 noiembrie 1955. Pasionat de benzi desenate şi talentat la desen, participă în 1970 la concursul BD “Aventurile colegului Minitehnicus” organizat de revistele Cutezătorii şi Pif Gadget  şi obţine o diplomă de merit. Încurajat  de acest succes,  decide: se va face autor de benzi desenate! Din păcate proiectele sale sunt refuzate de revista Cutezătorii şi de editura Stadion. Dezamăgit, dar nu descurajat, în decembrie 1978 pleacă la Paris, hotărât să-şi împlinească visul.
În 1980 editează prima revistă de BD româneşti în limba franceză, Peur, în  numărul său unic publicând, alături de BD-urile sale, Zuzz, Chuck, Merveilleuse Soirée,  pe cele ale prietenilor  Traian Marinescu, Valentin Tănase şi Sorin Anghel şi doar câteva luni mai târziu îi apare şi un album erotic, Le Parfum qui rend fou, sc. Robert Merodack, la editura Dominique Leroy..
În “mica” lume a benzii desenate franţuzeşti  Peur atrage atenţia asupra sa şi,  drept  consecinţă,  anul următor Mircea Arapu  este invitat de onoare la Festivalul BD de la Angouleme, unde participă cu o expoziţie de planşe originale, iar în Histoire Mondiale de la Bande Dessinée,   coordonată de Claude Moliterni şi publicată de ed. Piere Horay,  semnează primul articol în limba franceză despre banda desenată românească.
In 1982 Mircea Arapu îşi vede, în sfârşit, visul împlinit: în nr. 695 din Pif Gadget apare  primul episod din Arthur le fantome desenat de el pe scenariul lui Raymond Maric (preluând personajele lui Jean Cezard). Vor urma alte 35 de episoade, vreme de 5 ani. Între 1986-1987 mai desenează trei episoade din seria Pif et Hercule şi alte trei din Placid et Muzo (pe diverse scenarii), numeroase coperţi si pagini de prezentare a gadget-ului.
Dar bucuria nu este de lungă durată. Pif Gadget traversează o perioadă financiară foarte dificilă şi renunţă la mulţi dintre colaboratorii săi. După ce alte proiecte ale sale, propuse  revistei Mickey sau  editurii Dargaud capotează,  Mircea Arapu  se refugiază  în domeniul publicităţii,  unde va lucra între 1988-2004 şi va folosi limbajul BD ori de câte  ori  va avea ocazia.
În 1993  colaborează, ca asistent  al desenatorului Christian Godard, la realizarea albumului Le cocon du desert, din seria “Martin Milan” iar în 2005 colorează pe calculator un alt album al lui Godard, Il était une fois le Tuyeti, din seria “La Jungle en folie”. Tot în acest an reia colaborarea cu Pif Gadget, revenind la  dragostea sa dintotdeauna. În afară de tehnoredactare, Mircea Arapu publică aici desene, benzi desenate şi semnează patru coperţi, până la sfârşitul lui 2008, când revista PIF dă faliment din nou.
Impreună cu alţi desenatori din România, Mircea Arapu participă la Saloanele BD de la Charleroi (Belgia, 1993), Angouleme  (Franţa, 2004 –  unde desenează afişul expoziţiei româneşti) şi Bruxelles (Belgia, 2007).
În 2008 este invitat de onoare la Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România, “BD Constanţa”, o ediţie specială „Pif en Roumanie”, organizată cu ocazia aniversării a 60 de ani de la naşterea  celebrului personaj Pif le chien, alături de François Corteggiani, redactor şef, Herlé şi Marc Wasterlain, desenatori ai revistei dar şi de cunoscuţii pifofili români Ion Manolescu, scriitor, Radu Marian şi Cristian Ciomu, arhitecţi.
Cele 35 de povestiri desenate cu aventurile fantomei Arthur, au fost editate de Taupinambour,  în 2010.
Celelalte povestiri, cu “Pif et Hercule”, “Placid et Muzo”, etc,  se regăsesc în paginile albumului monografic  “Quand je serais grand, je ferai Pif”,  album ce se va lansa în cadrul expoziţiei de la sala Dalles.



Jean-Pierre Dirick

După ce a colaborat la mai multe alte reviste de benzi desenate  şi mai ales la Tintin,  Dirick, desenator şi scenarist, l-a creat în 1980,  pentru  Pif Gadget, pe detectivul  Tim, care va dezlega,  în fiecare săptămână,  câte o enigmă desenată,  vreme de zece ani (o re-editare parţială  a acestor enigme a apărut în 2006, sub forma unui album,  Mes années PIF, la editura Coffre à BD). Un episode din enigmele lui Tim va fi tradus în româneşte şi va  apare în revista Universul Copiilor în 1991.
În 1986 îl inventează pe  Doctorul  Psy, un psihanalist al starurilor de televiziune şi showbiz. Au apărut 5 volume de caricaturi, printre care : La Psychanalyse de l’Histoire de France, La Psychanalyse de la télévision, La Psychanalyse du Show-Biz.
În 1991, la cererea Societăţii de Protecţie a Animalelor creează seria L’inspecteur Klebs, în care inversează rolul şi locul oamenilor şi câinilor în societate,  pentru a explica mai bine copiilor problemele protecţiei animalelor. În fiecare album este explicată astfel   câte o problemă de protecţie a animalelor şi a naturii. Până acum au apărut şase albume : Le voleur d’humains (1991), Peau d’hommes (1992), Traficafrique (1998), Pittboull (2002), Le mystère Egyptchien (2005), Malbouffe (2007). Editate de Arcimboldo Global Communication în colaborare cu Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative, albumele seriei  L’inspecteur Klebs au fost traduse în mai multe limbi, italiană, cehă, slovacă, croată, germană şi difuzate în 10 ţări.
La Salonul  Internaţional al Benzii Desenate din România, « BD Constanţa 2009 »,  a fost  lansată  traducerea în limba română a primului album din serie,  Hoţul de oameni, în prezenta autorului, editorului şi a traducătoarei, Iuliana Ierugan. De menţionat că Dirick a desenat afişul manifestării, afiş apreciat de bedefilii români. 

Jean-Pierre Dirick este iniţiatorul expoziţiei “Pif în România: un erou al epocii de aur”.


Dodo Niţă


luni, 18 iunie 2012

Unde citim benzi desenate? În revista „Ora de lectură”



Cred că nu există în ţara asta un om pasionat de lectură, care să nu fi citit ciclul de romane „Cireşarii”, scrise de Constantin Chiriţă.
Iar noi, bedefilii, am tot sperat că, într-o bună zi, un autor de benzi desenate să adapteze aceste romane. Iată că Alexandru Ciubotariu, cu stilul său grafic inconfundabil, şi-a asumat această misiune aproape imposibilă.
„Expediţia Cireşarilor” poate fi citită, în serial, într-o nouă revistă consacrată cititorilor între 9 şi 11 ani, „Ora de lectură”


Alături de cele 4 planşe desenate de Al. Ciubotariu, mai găsim încă una, desenată de un francez, Patrice Marsaudon, “Caramel”.
Caramel este un căluţ simpatic, ale cărui aventuri  apar deja în reviste din Franţa, Spania, Anglia, Italia, Polonia, Statele Unite, Canada, Mexic, India şi, de-acum, România.


Patrice Marsaudon s-a născut în 1965 şi, după ce a absolvit Artele Plastice, a lucrat multă vreme în domeniul publicităţii, înainte de a se lansa în domeniul benzilor desenate: seria “Caramel” este publicată din 1991 de revista Cheval Star, iar seria „My dad is a gangster” din 2004 de revista belgiană Spirou.
Revenind la Ora de lectură, să notăm că apare din aprilie 2012, sub egida editurii Didactica Publishing House, este lunară şi are 28 de pagini în culori (la un preţ de 6,90 lei per număr).
Pentru achiziţionarea ei puteţi scrie la adresa alin.palade@dph.ro.


Dodo Niţă

10.000!



Azi-noapte am trecut de 10.000 de vizualizări ale blogului benzidesenateromanesti.blogspot.com. Ţinând cont că prima postare am făcut-o pe 15 februarie, adică exact acum 4 luni, asta înseamnă aproximativ 80-90 de vizualizări pe zi pentru un total de 40 de postări. Nu ştiu dacă asta este mult sau puţin, sper că acest blog a fost folositor pentru informarea pasionaţilor de BD despre noile apariţii, noile manifestări şi mai ales despre artiştii BD de la noi.
Nu sunt statistician să interpretez datele, aşa că vi le ofer fără (prea multe) comentarii:
- cel mai vizionat articol a fost cel despre mini-festivalul BD de la Târgu Mureş:  325!
- au mai depăşit 300 de vizualizări articolele despre “ Misteriosul Terente” care, acum, nu mai constituie un mister şi sunt mândru că sunt primul care am scris despre acest mare artist BD, precum şi despre revista Luminiţa,  editată de Crepuscul Ploieşti (probabil internauţilor le-au plăcut planşele lui Şerban Andreescu şi Valentin Cristescu)
- au depăşit cifra de 100 de vizualizări articolele despre revista Cutezătorii, “Extravagantul Mister Jup” şi “Benzi desenate la Ateneul Tatarasi” dar şi postarea  intitulată “Mulţumiri” şi asta chiar mă intrigă,  pentru că acolo nu era de văzut decât şarja caricaturală al lui Mircea Arapu, care aşa m-a cunoscut, cu urechi de Mickey Mouse, la balul mascat de la Festivalul Benzii Desenate de la Charleroi, tocmai în 1993!
- în fine, articolul care a fost citit de ce mai mulţi internauţi - 80 - în doar 2 zile de la postare, este “Bookfest – un regal al literaturii franceze” şi nu ştiu pentru ceilalţi vizitatori, dar pentru mine acea zi la Bookfest a fost cu adevărat una fericită.
În ceea ce priveşte repartiţia după naţionalitatea cititorilor, ea stă cam aşa:
- după cum e şi firesc, cei mai mulţi cititori sunt români: 7.700.
- imediat după ei vin  francezii, cu 790 de vizualizări. Respectiv unul din zece vizitatori locuieşte în Franţa. În afară de Mircea Arapu, mai am încă  vreo 8-10 prieteni francezi care intră pe blogul nostru, dar de aici până la 700… E-adevărat,  am postat şi articole în franceză şi voi continua s-o fac.
- în mod curios, pentru mine,  Statele Unite  vin pe locul 3, cu 350 de vizualizari. Cum de acolo nu-l cunosc decât pe Sandu Florea, iar el nu putea să citească cele 40 de postari de 350 de ori, asta înseamnă că în State avem  mai mulţi nostalgici BD români care ne citesc regulat.
-tot cu vreo 350 de vizualizări găsim şi Italia. Bănuiesc că şi de acolo ne urmăresc români  pasionaţi de BD, alţii în  afară de Costel
- în fine, mai avem cititori în Germania (166) Rusia (112), Moldova (80) Serbia (65) Anglia, Spania şi chiar Liban (dar s-ar putea ca internautul libanez să fi ajuns pe acest blog din greşeală).
Încă o dată, nu ştiu dacă 10.000 de vizualizări în 4 luni înseamnă mult sau puţin, dar acestea sunt cifrele.
Mulţumesc foarte mult corespondenţilor mei, fără ei acest blog ar fi fost mult mai sărac: au trimis texte Ana-Maria din Cluj şi Dragan din Serbia, fotografii Viorel din Caracal şi Marius din Bucureşti; în fine, au desenat special pentru blogul nostru Mircea din Franţa, Marian din Constanţa, Jup din Iaşi şi Costel din Italia. Mulţumesc şi comentatorilor.
Aştept corespondenţe, informaţii, fotografii şi desene şi de la alţi bedefili.
Vă mulţumesc pentru interes şi revin cu noi statistici la  vizualizarea nr.100.000.

Dodo Niţă

vineri, 15 iunie 2012

BOOKFEST 2012 – un regal al literaturii franceze!




În ciuda numelui său englezesc, această ediţie a târgului de carte de la Romexpo a fost o adevărată sărbătoare a francofoniei  şi francofiliei!
Nu am lipsit niciodată de la vreo ediţie a târgurilor de carte Gaudeamus, Bookarest şi Bookfest: întotdeauna am găsit aici cărţile dorite, de cele mai  multe ori la preţuri abordabile, am cunoscut scriitori îndrăgiţi,  m-am reîntâlnit cu prieteni vechi şi mi-am făcut prieteni noi!
A devenit aproape o tradiţie, să fac drumul Craiova-Bucureşti cu trenul, în compania poeţilor olteni Nicolae Coande şi Ion Maria. La târg, bineînteles, ne pierdem unii de alţii, ne regăsim pe la lansări,  iar seara, de cele mai multe ori, ne întoarcem cu trenuri diferite, pentru că eu mă întind la poveşti cu prietenii dragi.
Anul acesta, cum spuneam, Franţa a fost ţara invitată de onoare, şi un desant de 10 scriitori francezi reprezentativi au fost prezenţi la manifestare, prin grija Institutului Francez.
Dominique Fernandez, membru al Academiei Franceze şi laureat al premiului Goncourt, e un prieten vechi al României. În 1991 el a vizitat ţara noastră, membrii Alianţei Franceze din Craiova păstrându-i o amintire frumoasă până astăzi, iar ulterior a publicat romanul “Rhapsodie Roumaine”, o adevărată declaraţie de dragoste pentru meleagurile noastre.

Împreună cu Bernard Pivot (Mersi, Maria!)



   


Bernard Pivot, a fost fondator şi redactor şef al revistei Lire (modelul Dilematecii româneşti). În timpul mandatului său albumul BD “Froid Equateur” al lui Enki Bilal a fost  ales “cea mai bună carte apărută în Franţa” în 1992. De altfel, la Bookfest, el a declarat despre aşa-zisa criză a culturii: "Această criză a culturii este peste tot. E legată de progres, de sensibilitatea de astăzi, de tehnică. Nu trebuie să ne aşteptăm la aceeaşi pasiune a tinerilor pentru lectură. Asta nu înseamnă că ei nu citesc. Citesc altceva: benzi desenate, cărţi de ştiinţă şi mai puţin romane".
În fine, în calitatea sa de prezentator al emisiunii culturale „Apostrophes” îşi joacă propriul rol în filmul  „Le Dernier Plan” (realizat de  Benoit Peeters în 1999) şi îl intervievează pe Constantin Dolinescu, un scriitor dizident al regimului comunist (născut la Craiova în 1936).
Excelent film,  cu Mihai Dinvale în rolul principal şi „debutantul” Florin Piersic junior în rolul lui Virgil Iancu, realizatorul de film care vine în Franţa să-l caute pe  Dolinescu!
Nedim Gürsel este un scriitor turc stabilit în Franţa datorită persecuţiilor regimului din ţara sa de baştină pentru romanul „Fiicele lui Allah”. El a venit la Bucureşti tocmai pentru lansarea variantei româneşti a acestui roman, publicat de editura Nemira.

Michel Houllebecq în viziunea lui Cezar Petry



În fine, vedeta acestei ediţii a fost, în opinia mea, şi a cel puţin 200 de cititori tineri (media de vârstă 25-30 de ani)  bărbaţi dar parcă mai mult femei, care s-au înghesuit la întâlnirea cu el, Michel Houellebecq. De altfel, romanul său „Particulele elementare”  a fost declarată  cartea cea mai bine vândută în timpul târgului,  de către editura Polirom.
Eu cumpărasem  romanul încă din 2006,  pentru faptul că Houllebecq a fost un cititor pasionat al revistei Pif Gadget, şi nu i-a fost jenă să scrie despre acest lucru în cartea sa (cei interesaţi pot citi articolul meu din revista nautilus.ro).
În fine, la târg am achiziţionat cele mai noi albume Tintin traduse în româneşte, “Steaua Misterioasă” şi “Afacerea Tournesol” (pe care, de altfel, le-a cumpărat şi primul ministru al ţării, Victor Ponta)  precum şi romanul grafic “Maus”, de Art Spiegelman (singurul autor BD din lume care a primit vreodată premiul Pulitzer). Dar, asupra acestora, voi reveni într-o postare ulterioară.






Aşa cum spuneam, manifestarea de la Romexpo este şi o bună ocazie de a mă reîntâlni cu prieteni mai vechi sau mai noi. La standul Millenium Books am umplut rucsacul cu noile lor apariţii, am luat dedicaţie de la Liviu Radu pe cea mai nouă carte a sa şi m-am salutat cu Michael, Horia, Marian, Florin, Cătălin, Bebe, Nicu etc.
Mai mult, eram  la standul Adevărul, la lansarea “Enciclopediei propagandei Româneşti”, prezentată de Adrian Cioroianu când, în  public, mi-a atras atenţia  o doamnă, cam  de vârsta mea, care îmi părea foarte cunoscută. Şi ea se uita la mine, şi se întreba probabil de unde mă cunoaşte,  când Adrian  a terminat prezentarea şi m-a chemat pe nume să mergem. Atunci doamna respectivă  a avut mai mult curaj decât mine şi m-a abordat: “Dodo, nu-ţi mai ţii minte colegele de facultate?” Într-adevăr era o colegă de pe vremea studenţiei,Mioara T.,  stabilită la Bucureşti după 1989, şi pe care nu o mai întâlnisem de atunci… Iată la ce mai este bun, printre atâtea altele, târgul de carte.
Am încheiat  seara la o terasă din incinta complexului expoziţional, în compania lui Adrian Cioroianu şi a lui Alex Ştefănescu, care s-a dovedit a fi un cozeur  desăvârşit, şarmant şi cuceritor şi, în  plus, mi-a oferit (cu dedicaţie!) cea mai nouă carte a sa, “Cum e să fii femeie? – Dialog cu Lia Faur”.
 În concluzie, am petrecut o zi unică, în compania unor oameni şi cărţi deosebite şi felicit  conducătorii Institutului Francez pentru această adevărată sărbătoare a literaturii franceze!
Iată că, atunci când nu se lasă dirijaţi de Jumătatea Plină, ei pot să organizeze manifestări culturale cu totul deosebite, cu oameni de cultură unici, aşa cum a fost şi Pierre Assouline, invitat anul trecut la Gaudeamus.


Încă o dată felicitări organizatorilor francezi şi în special directorului Didier Dutour!

Dodo Niţă