"România este o ţară ciudată. Mă refer la zona
editorială. România e ţara în care masele sunt ori prea cultivate, ori
prea puţin cultivate ca să consume cultura pentru mase.
Tomuri filosofice pot deveni bestselleruri. Romanele de amor se
vând aşa-şi-aşa. Banda desenată (căci despre ea este vorba, de fapt) a
reprezentat un factor de progres, prin anii ’70-’80 (când noi, toţi
copiii români de atunci, am învăţat franceza cu onomatopee cu tot), dar a
dat greş sub toate formele, când trebuia să cucerească publicul de după
’89. Mai nou, e o preocupare strict elitistă. Chiar şi aşa: povestea
lui Sandu Florea, reconstituită de extraordinarul cronicar al BD-ului
românesc care este Dodo Niţă, ar putea străpunge graniţele dintre nişă
şi mainstream. Şi asta fiindcă este, în sine, uimitoare. Născut în 1946
în comuna Ghelari, judeţul Hunedoara, fiu de preot şi de educatoare,
Sandu Florea a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din
Bucureşti în 1971, dar a profesat doar până în 1975, când a devenit
ilustrator full-time. Până în 1991, când a emigrat în Statele Unite, a
colaborat cu toate publicaţiile care includeau bandă desenată şi a
realizat mai multe albume de autor. La doar trei luni după ce a ajuns la
New York, a început să lucreze pentru giganţi ai industriei BD, precum
Marvel Comics. I se spune „Sandu Can Do”, fiindcă poate orice, oricând. A
învăţat singur, continuă să înveţe, găseşte de lucru oricât de drastice
ar fi schimbările provocate de criza economică.
A renunţat la pencilling (desenul în creion) şi face inking (trasul în tuş) fiindcă „vârsta începuse să-şi spună cuvântul”. La 66 de ani, Sandu Florea lucrează tot timpul şi acordă (începând din 2001) trofee cu numele său pentru românii care realizează benzi desenate. Are planuri mari. Aflaţi, în această carte, istoria lui completă. Vedeţi cum a evoluat ca artist, de la „Năzdrăvăniile lui Păcală” (revista Luminiţa, 1968) la banda desenată cu subiect istoric sau SF, cum a trecut de la ideea de „spaţiu continuu” din albumul În lumea lui Harap Alb (1979) la marile mituri ale copilăriei americane, gen Conan Barbarul, X-Men, Spiderman, Superman, Batman. În 2011, a publicat în România albumul Semne şi Desemne, realizat la începutul anilor ’80 pe versurile lui Nichita Stănescu. S-au tipărit doar 80 de exemplare. Profesionist perfect şi om bun pe deasupra, Sandu Can Do poate şi cultură pentru mase, şi „delicatesuri” pentru elite. Poate orice."
Ema Stere, revista Be Where! nr. 12/2012
A renunţat la pencilling (desenul în creion) şi face inking (trasul în tuş) fiindcă „vârsta începuse să-şi spună cuvântul”. La 66 de ani, Sandu Florea lucrează tot timpul şi acordă (începând din 2001) trofee cu numele său pentru românii care realizează benzi desenate. Are planuri mari. Aflaţi, în această carte, istoria lui completă. Vedeţi cum a evoluat ca artist, de la „Năzdrăvăniile lui Păcală” (revista Luminiţa, 1968) la banda desenată cu subiect istoric sau SF, cum a trecut de la ideea de „spaţiu continuu” din albumul În lumea lui Harap Alb (1979) la marile mituri ale copilăriei americane, gen Conan Barbarul, X-Men, Spiderman, Superman, Batman. În 2011, a publicat în România albumul Semne şi Desemne, realizat la începutul anilor ’80 pe versurile lui Nichita Stănescu. S-au tipărit doar 80 de exemplare. Profesionist perfect şi om bun pe deasupra, Sandu Can Do poate şi cultură pentru mase, şi „delicatesuri” pentru elite. Poate orice."
Ema Stere, revista Be Where! nr. 12/2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu