« ABC … BD »

(vocaţia instructivă, educativă şi iniţiatică a benzilor desenate)

         Lucrarea (în stadiu de elaborare) are o parte intro, care include prezentul pasaj +  zona de dezbatere propriu-zisa a temei, aflată în lucru (a cărei dezvoltare încă nu poate fi apreciată).

Subiectul pus în discuţie ţine de definirea conceptului de bandă desenată şi a valenţelor educative şi iniţiatice dezvăluite. Parte a calităţilor derivă din alăturarea elementelor definitorii artelor care compun noua manifestare : literatura şi grafica.

Primul pas : accesul spre limbajul specific şi utilizarea sa, alăturat competenţei dobândite.   

Al doilea pas : tatonarea analitică şi înţelegerea mecanismelor partiţiilor.

Nivelul de asimilare impune depăşirea studiului îngemănării. Este ca şi cum studiul cinematografiei ar fi suficient prin analiza tehnică minuţioasa a fiecărei fotograme de pe peliculă … Procedându-se în acest mod, arta filmului este plasată în derizoriu şi nici măcar asimilarea activităţii legate de fotografiere nu este pătrunsă la nivelul cuvenit.

La fel în cazul benzilor desenate, descompunerea componentelor nu realizează perceperea produsului şi nici nu deconspiră intimitatea celei de a 9-a arte … dar poate măcar să deschidă porţile înţelegerii.

Popularitate BD … top +25

Interesul publicului pentru această ramură a artei corespunde răspândirii aprecierilor tot mai entuziaste, datorate multiplelor abordări şi a varietăţii regăsite. Avem de a face cu manifestări diferenţiate de abordare stilistică, provenite din mai toate zonele geografice, unde  sunt recunoscute în termeni asimilaţi ca atare : BD – bande dessinée, prezentă cu precădere în spaţiul francophon ; comics -  denumire folosită de publicul anglo-saxon (gag-cartoon, ghost, girl strip, gaphic novel, heroic–fantasy, kid strip); fumetto – titulatura  care defineşte genul publicat în Italia, (fumetto nero – este termenul care desemnează subgenul respectiv), manga este legat de produsele specifice producţiilor realizate în Japonia, etc. Sfera de interes pentru arta denumită generic BD, deţine o pondere diferită a prezenţei resimţită în diversele teritorii culturale răspândite pe suprafaţa globului pământesc şi contribuie la amploarea şi multitudinea formelor de manifestare. Influenţa reciprocă tot mai accentuată între noua manifestare şi artele clasice se dezvoltă în moduri nebănuite şi determină să remarcăm identificarea zonelor de armonizare tematică, precum şi inter-dependenţa  mijloacelor de exprimare. Important de semnalat este că toate manifestările cultului legat de limbajul imaginii alăturat textului, au impus, pe măsura diversităţii publicului, capodopere care au contribuit la clădirea renumelor autorilor, desenatori şi scenarişti.

Colecţionarii îşi structurează clasificarea albumelor după preferinţele îndelung verificate. Aidoma oricărui alt bibliofil, ei stabilesc propria ierarhie a autorilor. Un astfel de clasament etalat celor pasionaţi, realizează în cel mai direct mod posibilitatea pătrunderii în universul fiecăruia şi a aprecierii gradului de compatibilitate stabilit pe baza consideraţiilor legate de preferinţe. În momentul primei întâlniri faţă în faţă, pasionaţii, amatori ai benzilor desenate, pun întrebări reciproce, care constau în tatonarea privind mărturisirea afinităţilor. Dezvăluirea unui astfel de top +25, edificat după reguli subiective, fără să impună ambiţii de absolutizare, lasă posibilitatea reconsiderărilor, primenirilor  neîngrădite, sugerează interacţiunea intervenţiilor.

            Bineînţeles că am formulat propria listă a preferinţelor, o destăinuire pe care o fac către cei  cu care relaţionez, despre atitudinea dobândită după ani de parcurgere a multor serii de albume. Nu este o înşiruire întocmită aidoma unui clasament sportiv, ci mai degrabă o mărturisire cu precădere subiectivă, realizată în temeiul criteriilor personale. Stricteţea succesiunii nu devine literă de lege, nici chiar pentru mine. Este o rânduire conjuncturală a afinităţilor, cu toate că s-au alăturat poziţii de titluri şi autori acordate în răstimpuri considerabile. Ierarhia prezentată poate mereu suporta intervenţii neplanificate ale unor albume şi ieşirea altora. Lista poate oricând fi lărgită la un număr sporit de selecţii, din moment ce noile apariţii editoriale sunt tot mai numeroase. 

                 Banda desenată se dovedeşte a fi o artă vie, în continuă mişcare şi transformare.

LOISEL & TRIPP: “Magasin général” 

Casterman  ( 8 albume, serie în curs + 3 albume hors serie)

     

   

 

    Seria « Magasin general » ocupă poziţia cea mai de sus în topul propriilor preferinţe. În primul rând din cauza încântătoarei descrieri fireşti a traiului din  mediul rural canadian, îndepărtat de obişnuinţele rutinei europene. Întâlnim aici un mod natural de coexistare între persoanele comunităţii,  mediul înconjurător, animale … Nimic cu adevărat surprinzător în fiecare episod de  viaţă, doar descoperirea derulării ritmurilor cosmice a sezoanelor …

    Argumentul în favoarea aprecierii, este conlucrarea încântătoare a celor doi autori, desenatori şi scenarişti în acelaşi timp, care performeză împreună paginarea, cadrajul, creionajul şi encrajul (fapt unic), rezultând întruparea  unei stilistici care dezice maniera fiecăruia dintre ei.  Remarcabilei reuşite  se alătură un colorist pe măsură, care desăvârşeşte organic opera.

SCHUITEN & PEETERS: “Les  Cités Obscures” 

 Casterman,   (11 tomuri, serie  în curs + 12 albume hors serie)

  

  

    François Schuiten realizează planşe de magică eleganţă a desenelor,  cu trimiteri la stilul art deco. Scenariile lui Schuiten şi Peeters, reuşesc eliberarea rolului static al decorului şi al ambianţei urbane, transformând arhitectura în personaj al naraţiunii, fapt din care se deduce importanţa creaţiei şi responsabilizează intervenţia în mediul construit. Este vorba despre o serie de albume de concepţie, dense, care solicită efort de descifrare şi impun necesitatea studiului susţinut. 

SHAUN TAN: “LA OU VONT NOS PERES”

 Dargaud,   album one shot, 116 p

Este o bandă desenată neconvenţională : fără să însereze nici cel mai mic text plasat în filactere, a reuşit meritul să obţină premiul Victor Hugo pentru literatură. Shaun Tan practică o grafică în manieră picturală, apropiată suprarealismului, alăturată exprimării  actualizate. Albumul denotă un gen de abordare consistentă, inedit, o introspecţie în zona neliniştilor, a traumelor provocate de dezrădăcinare.

Hugo PRATT:  “CORTO MALTESE” 

 Casterman,   12 albume, serie finalizată

   

L-am considerat pe legendarul Hugo Pratt, în primul rând,  un mare scenarist, datorată aprecierii cu precădere a povestirilor în 20 de pagini.  Amploarea staturii sale reiese din modul extraordinar în care a formulat conceptul Corto, desfăşurat pe întreaga serie, prezent în multe locuri de pe toată suprafaţa planetei, navigând pe mări şi oceane, apoi în Europa, Africa, Asia, America, în aglomerări de populaţie cu rol cheie în parcusul evenimentelor, care atrag o întreagă distribuţie formată din personaje implicate în jocurile de importanţă istorică, alăturate mereu aventurilor misterioase la care iau parte … Eroul, vizualizare romantică a marinarului neliniştit, rebel, a rămas una dintre figurile cele mai populare  lansate de banda  desenată …

Miquelananxo PRADO: “VENIN DES FEMMES” 

 Albin Michel, (album one shot, 44p, editat in mai multe variante de titluri : Tangente,  Après l’amour) ;

       

 Povestirile scurte ale arhitectului spaniol Prado, reunite în acest album, sunt episoade dedicate relaţiilor eşuate dintre (un) bărbat şi (o) femeie. Realizarea grafică este tot atât de delicată precum efemeritatea legăturii dintre ei, desfăşurată în interioare minimaliste, controlate cromatic, sau spaţii în aer liber,  lipsite de prezenţa martorilor.

Enki BILAL:  “NIKOPOL” 

 3 albume, serie finalizată

     

      Bilal este dovada scenariilor scrise cu uluitoare originalitate :  un dram de paradox, ficţiuni cu substrat realist, aluzii politice, frânturi ale memoriei provenite din vremea spaţiului ex-iugoslav, comasate în albume memorabile … Întreaga naraţiune este susţinută cu măestrie în  desenele care i-au consolidat renumele de  autor, oriunde foarte scump plătit. De remarcat efectul pe care-l au intervenţiile aplicate pe desenele sale cu trăsături realizate cu creioane cera-color sau tempera, sublinieri care conferă un aspect spectaculos planşelor realizate, tehnică pe care a insistat să o extindă. De remarcat filmul de animaţie realizat în jurul trilogiei Nikopol, cu atât mai mult cu cât seria BD şi filmul au nevoie de sprijin reciproc pentru înţelegerea fiecăruia dintre ele, fapt care ridică cota aprecierilor valorice a producţiilor. 

Milo MANARA: “LES AVENTURES DE GIUSSEPPE BERGMAN” 

 Les Humanoïdes Associés, 9 titluri  în 5 albume, serie finalizată

     

  

Excepţionale primele 4 albume ale seriei, care alătură cu totul, 11 episoade ale primului roman în benzi desenate reunite în 5 tomuri, realizate de Manara, apărute iniţial în revista (a suivre …), număr cu un subiect pre-stabilit: L’Aventure pentru episodul “Le Maitre de Venise”, acţiune desfăşurată în termenii  recunoştinţei adusă maestrului HP, iniţialele numelui Hugo Pratt,  sub a cărui  înfăţişare apare în album, ca personaj, devenit mentorul şi prietenul care avea să-i influenţeze traseul vieţii. Leit-motiv tematic anunţat dinainte,  devenea obligaţia desenatorilor de  abordare într-o modalitate personală, a  temei lansate : « aventura », iniţiativa urmând să devină nesupusă constrângerilor, sustragerea de la rutină urmând să se impună prin  propunerea mereu altor subiecte. Jocul redacţional ales aduce notorietate revistei şi faima meritată lui Milo Manara, ca urmare a consideraţiilor pentru maniera grafică apreciată cu entuziasm, începând cu această serie, chiar dacă timpurie în cariera sa, care-l plasează într-o pozitie greu de revendicat. Manara dă o decisivă lovitură de imagine, împreună cu celebrul regizor Federico FELLINI, despre a cărui pasiune pentru benzi desenate nu cred că ştie multă lume. După scenariile de film, abandonate în timp, ale lui Fellini, desenează albumele «Voyage a Tulum» şi « Le Voyage de G. Mastorna». Totuşi, renumele i se datorează desenelor cu femei superbe …      

Philippe CAZA: “L’AGE D’OMBRE” 

 Delcourt, (integrala : serie finalizata, 2 albume : Les Habitants du crépuscule, Les Remparts de la nuit ; 104p)

În memoria mea afectivă, Caza rămane înscris cu albumul «L’Age d’ombre», urmat la puţină distanţă de ceva mai cinicul «Scenes de la vie de banlieue». Este o poziţionare sentimentală,  legată de apropierea stilistică pe care Caza o are pentru perioada «Yellow Submarine»  şi moda grafică care a decurs ca urmare a  entuziasmului faţă de cel mai apreciat desen animat al tuturor timpurilor.  În ciuda etichetării preconcepute, Caza se remarcă printr-o abordare versatilă şi posibilitate de abordare a desenului într-o manieră elaborată, la care alătură o paletă coloristică extrem de atractivă.      

Jacques TARDI & B. LEGRAND: “TUEUR DE CAFARDS” 

 Casterman, one shot, 47p

În mod natural sunt atras de capacitatea lui Tardi de a desena oraşele din Franţa - Paris, în mod special, de maniera trăsăturilor sale sigure, se pare, după imagini păstrate în arhive, de unde traspare farmecul parfumului nescontat. În ciuda acestor calităti, nu sunt fanul albumelor sale, în care se regăsesc nenumărate imagini din arondismentele oraşului lumină, rezervă pe care o păstrez ca provenită mai ales din cauza îndepărtării faţă de subiectele poliţiste ale acţiunii, atitudine care nu mă impresionează pe măsura desenelor.

            În contra-partidă, apreciez albumul « Tueur de cafards », surprinzător realizat în două culori - negru şi roşu. În special apreciez faptul că nu este aservit prezenţei Parisului şi  tematicii neapărat poliţiste, de data aceasta în favoarea escaladării unei  subiect ocult, până la urmă credibil oricărei intrigi tradiţionale …                                                                          

MOEBIUS: serie “LE MONDE D’EDENA” 

 Casterman, (serie finalizată, 6 tomuri)

     

    « Le Monde d’Edena » este un extraordinar album al unui grafician fabulos. Remarcabile sunt calităţile lui Moebius : incredibila viteză de lucru,  incredibila originalitate, incredibila imaginaţie, incredibila prolificitate, etc. De remarcat şi influenţa pe care a a avut-o asupra graficienilor, chiar şi asupra celor mai însemnaţi dintre ei. « Le Monde d’Edena » este în mod special de apreciat pentru colorizarea planşelor, acţiune din care au rezultat efecte surprinzător de spectaculoase. Sunt cu atât mai încântat de reuşita albumului, cu cât am fost mereu înclinat să cred că propriile sale scenarii pun perfect în evidenţă  viziunea grafică, vezi reuşita “best seller”-ului «40 days dans le desert B », album  care trebuie neapărat apreciat pentru prospeţimea (de)mentală a imaginilor.

Didier COMES: “EVA”
 Casterman  (one shot, 90p)

      Graficianul desenelor realizate în alb/negru, fără interpunerea altor tonalităţi, este uneori comparat cu Hugo Pratt, pentru austeritate, pentru străduinţa în căutarea  contrastului extrem. Ciudăţenia lui Comes rezultă din faptul că desenează animalele într-o maniera hiper-realistă, în timp ce personajele umane sunt redate cu trăsături în care este remarcată economia efortului, de unde aspectul stilizat al siluetelor.

      Scenariile după care realizează planşele, sunt scrise de el însuşi, se remarcă prin însuşirile atitudinii ecologiste, denotă o doză de sensibilitate accentuată, îndreptată catre regnul vegetal şi animal, sugerând prezenţa unei corespondenţe tainice.

       Albumul Eva sugerează un sondaj în invizibilul tenebrelor psihicului omenesc, al marionetei care se ascumde în suprarealismul făpturii interioare,  dezvăluire  subliniată de contrastul extrem al desenelor lui Comes, corespondentul lumii necunoscute a spiritului pus în evidenţă de acţiunea  unui revelator magic. Întregul album este discursul ventrilocului care emite un limbaj inteligibil traducerii corespunzatoare sensibilităţii emitente. 

G. ROSINSKI & VAN HAMME : « LE GRAND POUVOIR DU CHNINKEL »

Casterman, ( integrală, 174p,  3 albume, serie finalizată)

      

       Varianta color (contribuţie datorată coloristei Graza), integrala pe care o am este realizată în manieră apropiată aspectului reieşit prin folosirea pensulei. Abordarea picturală este dezisă de construcţia desenelor, personajele albumului se îndepărtează de rigorile  normelor proporţiilor anatomice. Se pare că aceasta a fost intenţia primară a lui Rosinski, de trimitere către peisaje ancestrale şi personaje de basm, atitudine care reînvie aspectul mitic al cadrului în care se desfăşoară acţiunea, al începuturilor zămislirii credinţei mistice, varianta candoariei theologice, cu aluzii « amintind » Odiseea spaţială 2001. Chninkel este un album care nu trebuie să lipsească din biblioteca pasionaţilor BD.

Sergio TOPPI:  “ TANKA”
 Mosquito, (Tanka, Kimura, Sato, Ogari 1650, Le retour d'Hishi), 66p 

             

În 1974 Toppi ia cea mai importantă decizie, aceea de a-şi scrie singur scenariile albumelor, asemenea lui Hugo Pratt şi afinităţilor exersate ca urmare a legăturii prieteneşti cu acesta. Opera lui Toppi este definită prin puterea scenariilor de a captiva şi încânta până la abandonul involuntar în voia povestirii.

Stilul grafic împus de Sergio Toppi, recognoscibil cu uşurinţă, dovedeşte, fără a impune minuţiozitatea, rigorile caracteristicilor etnice, topografice, arhitecturale, ornamentalistice, specificul local al ambientului vegetal, trăsăturile fizionometrice, felul de îmbrăcăminte sau cultura, ambianţa zonelor populate de personaje, relatate într-un mod deliberat lipsit de exactitate, mai degrabă sugerate cu «precizie», prin savanta ştiinţă a alegerii elementelor definitorii, personalizate în mod artistic. Se poate exprima constatarea lipsei rigorii construcţiei corect anatomice, în ce priveşte desenele personajelor întruchipate, abordate într-o stilistică grafic-flexibilă. Realizare comparabilă refuzării condiţionării de a reprezenta academic actorii  naraţiunii, să spunem, de pretenţia cerinţei, de identitatii stilistice picturii cubiste suprapusă înfăţişării «clasice» a personajelor, abordare îndepărtată opţiunii lui Toppi.

Definitorie apare măestria cu care este sugerată textura materialelor, manieră impusă drept specifică artei lui Toppi şi principala calitate a desenelor, fapt care-i conferă elementul de eleganţă  distinctivă. 

Câteva cuvinte despre albumul pe care-l apreciez în cea mai mare măsură : « Tanka », ediţie care se bucură de suplimentarea cuprinsului cu o nouă povestire. Avem de a face cu un minunat exemplu de scenarii scrise cu o rară sensibilitate, întruchipată într-un autentic registru poetic, desenate între anii 1976-1988, a căror acţiune se plasează în secolul X - evul mediu al unei Japonii aflată în plin război intern, care evidenţiază un contrast dureros de atitudini, întrevăzut dincolo de dramatismul prezent pe toată durata parcursului acţiunii. 

Cu fiecare album al său, Sergio Toppi a expus o lecţie asupra modalităţii de realizare a scrierii fiecărui scenariu şi de transpunere în desene a imaginaţiei care l-a condus la crearea capodoperelor lăsate moştenire.

Gradimir SMUDJA :  «  LE CABARET DES MUSES » 
 Delcourt, (4 albume, în curs)

     

  

Albumele au în centrul preocupării  scena artistică a  perioadei picturii  impresioniste. Personajul care atrage atenţia este Henry Toulouse Lautrec (seria Le Cabaret des muses, 4 albume aparute), după cum o altă serie se orientează spre Vincent Van Gogh (2 albume), personaje binecunoscute aparţinând curentului artistic de la  sfârşitului de secol XIX. Afinitatea asupra  epocii, admiraţia faţă de mişcarea artistică în desfăşurare atunci şi în faţa pânzelor celor  doi pictori, s-a răsfrânt asupra entuziasmului în ce priveşte aprecierea albumele în discuţie, cu atât mai mult cu cât sunt impresionat de calitatea desenelor lui Smudja, de talentul reconstiuirii ambianţei, de maestria potretelor personajelor şi de modul de sugerare a stilului pictural contemporan acţiunii. Nu în ultimul rând, de abordarea în registru umoristic de bună  calitate a parodierii eroilor plasaţi în centrul acţiunii …           

AUSONIA : « PINOCCHIO – histoire d’un enfant »
 Pavesio, one shout, 64p

            O transpunere în termeni siniştri şi vizualizare morbidă, dar de cea mai bună calitate descriptivă şi grafică, a povestirii Pinochio, într-o abordare inedită, care impune acomodarea cu o astfel de versiune a poveştii copilăriei.

Marcel GOTLIB : « GAI LURON » 
 Fluide Junior, (11 tomuri, serie finalizată)

    

      Primul lucru pe care-l făceam odată cu cumpărarea revistei Pif de la chioşcul de ziare era să o deschid fără şovăire la noul episod Gai Luron, serie entuziasmantă prin umorul şi prin nivelul extraordinar al graficii lui Gotlib, a cărui operă am continuat să o colecţionez până la achiziţionarea tuturor albumelor disponibile.  

Guido CREPAX :  seria « EMMANUELLE»

            Am constatat, din anii ’70,  că am rămas ataşat impactului pe care l-am resimţit în urma parcurgerii albumului selectat, descoperire pe care aveam să o înţeleg pe deplin, în Italia, în urma constatării omniprezenţei în librării a operelor lui Crepax, aflate  la mare concurenţă cu albumele asemănătoare ale lui Manara.

  

Philippe VUILLEMIN : « LES SALES BLAGUES » 
 Albin Michel, colector, Echo des Savanes, nr. 1-16, 580 p.

            Maniera lui Vuillemin este transpunerea grafică perfect potrivită genului de umor scabros, pe care desenatorul cu înfăţisare angelică îl practică, conferind albumelor sale o unitate greu de disociat. Nici nu contează dacă scenariile, după care sunt desenate episoadele în cauză, sunt sau nu creaţii proprii, rezultatul unei astfel de practici provoacă hohote de râs devastatoare.

Winsor McCAY:  seria “ LITTLE NEMO”, 1905-1914, 
 Evergreen, colector, (jurnalul duminical NewYork Herald), 432p

            Nu încă îndeajuns de mult preţuit pentru subiectele suprarealiste şi pentru calitatea impecabilă a graficii practicate, McCay este un clasic de primă importanţa a BD-ului.

Vittorio GIARDINO: “Little Ego” 
 Glénat, one shot, 46p

            Într-o lume suprasaturată de produse similare, BD-ul lui Giardino supravieţuieşte prin rafinamentul senzual al graficii, al coloristicii, al liniei clare şi (mai ales) al erotismului discret afişat. Little Ego este un album de referinţă al tematicii cu pricina, a cărei nominalizare este obligatorie în orice antologie mondială.

       

  

Jean-Claude SERVAIS & Gerard DEWAMME: seria “Tendre Violette”
 Casterman (3 albume) 

 

            Fără ezitare, prefer desenele în tuş ale lui Servais, în defavoarea albumelor colorate. Sunt fascinat de lumea rurală în care ”işi face veacul” eroina, nu într-atât de preferinţa ei către  singurătate,  cât de situaţia de a se simţi exilată la marginea societăţii. Remarcabilă sensibilitatea trăsăturilor de peniţă, care ilustrează natura şi descriu viaţa în  ambianţa satului.

Mathias SCHULTHEIS & Charles BUKOWSKI: “Folies Ordinaires”
 Glenat, one shot, 143p

            Rămân încântat de maniera de realizare şi de compoziţia cadrelelor înseriate în maniera unui story board cinematografic, având în componenţă planuri  în care parcă se intrevede concepţia de lucru a  unui regizor. Bukowski şi Schultheiss, romancierul şi desenatorul, s-au întâlnit pe acelaşi teren al exprimării îngemănate.

Paul GILLON “La Survivante” 
 serie integrală, 4 volume, Drugstore, 192 p

            Calităţile desenelor lui Gillon sunt recunoscute fără ezitare, ca fiind tributare unui grafism realist şi apreciate pentru caligrafia saturată de  eleganţa cu care sunt executate. Este motivul pentru care mulţi preferă lucrările în alb/negru, deşi colorizarea în tonuri plate vibrează suprafaţa planşelor. 

Tentativa ierarhizării după criterii preferenţiale a producţiilor BD denota însemnătatea conferită în urma supunerii operelor procesului  analitic. În primul, rând iniţiază în privinţa  primelor indicii de judecată asupra performanţelor lucrărilor parcurse, clarifică şi clasifică afinităţile referitoare la calităţile şi stilul adoptat de autori. Prin urmare, se poate identifica aportul trăsăturilor specifice, alăturate particularităţilor creatorului. Mai mult decat atât, avem de a face cu  tentativa incipientă de formulare a unui limbaj şi a unor argumente aparţinând criticii de artă, de ordonarea componentelor care deduc aportul creativ. Se incurajează percepţia individuală asupra operelor asimilate prin sustinerea acestor motivaţii proprii şi se verifică temeinicia judecăţii lansate. Se emit formulări asupra descifrării atitudinii legată de parcursul adoptat. Analizele emise realizează comparaţii între subiectele alese şi maniera imbrăţişată, stabilesc întâietăţi, clasifică priorităţi. Toate la un loc, poate nu în modul cel mai limpede formulat în etapa începutului tentativei, pun bazele unei mod de  gândire, clasează atitudinea timpurie a privitorului aşezat în faţa creatiei artistice şi atitudinea percepţiei  spectatorului-consumator prin a doptarea unei anumite pozitii personale, asociată perceptelor teoretice aflate în circulatie. Avem motive sa apreciem, înca odată, rolul educativ şi deopotrivă iniţiatic declansat prin reflexul atitudinii susţinute de contactul benzii desenate cu tinerii cititori pasionaţi, vocaţie căreia îi rămânem îndatoraţi prin efectele pe care le induce în relaţia pe care o initiaza şi o menţine între spectatori şi artele clasice.

Mati BOTEZATU 

Notă. Arhitectul Mati Botezatu este unul dintre cei mai mari colecţionari  de albume BD franco-belgiene din România. În timpul peregrinărilor mele prin ţară, am avut plăcerea să cunosc numeroşi astfel de colecţionari. Lor li se adresează acest articol dar nu numai, ci tuturor tinerilor pasionaţi de BD de la noi, care află astfel că există şi alt fel de BD, nu doar manga şi comics. 

Aşteptăm comentariile dvs.