luni, 17 decembrie 2012

Harap Alb continuă... Note de lectură







Am citit cu interes şi plăcere al doilea număr al revistei. De cum am luat-o în mână şi am răsfoit-o, am simţit subtile dar perceptibile schimbări, faţă de primul număr: coperta este tipărită pe un carton o idee mai gros, iar paleta cromatică folosită este mai luminoasă, mai deschisă, dând senzaţia că şi formatul revistei este mai mare.
Revista continuă adaptarea basmului original, cu bine cunoscutele întâlniri cu ursul paznic al salatelor şi cu cerbul cu diamant în frunte dar apare şi Mara, delicioasa fiică a Împăratului Roşu. Mircea Coman ne oferă al doilea episod din basmul său Fluviul Şoaptelor.
Dar benzile care mi-au plăcut cel mai mult (ca story, pentru că toate sunt desenate de acelaşi talentat Andrei Moldovan) sunt poveştile lui Lardea zis Flămânzilă şi Miron zis Gerilă. Ba chiar, pentru că revista apare în apropiere de sărbătoarea atât de aşteptată de copii şi nu numai de ei, Crăciunul, finalul povestirii lui Gerilă este  pe cât de logic pe atât de neaşteptat. Dar nu vă spun mai multe, merită să cumpăraţi revista şi să descoperiţi singuri  această frumoasă poveste de Crăciun.
Dacă, în primul număr, redacţia revistei oferea  cititorilor – prin tragere la sorţi – o bicicletă, iată că, acum, zăpada căzută din abundenţă peste meleagurile patriei noastre a impus de la sine un premiu de sezon: o placă de snowboard.
Câteva cuvinte despre universul grafic al revistei: deşi mai mulţi comentatori au scris despre această publicaţie ca despre un comics românesc, adică o BD a l`americaine, mie, dimpotrivă, desenul lui Andrei mi se pare cât se poate de european, atât ca grafism cât şi ca punere în pagină.  Dacă vrem neapărat să găsim vreo influenţă, atunci cred că BD-urile fantasy  din revista franţuzească Lanfeust, ar fi putut face parte din lecturile lui Andrei. Şi, bineînţeles, filmele din ciclul Stăpânul inelelor. Dar care dintre noi nu păstrează în memorie fantasticul univers al hobbiţilor?
Tânărul artist Andrei Moldovan este de apreciat pentru profesionalismul  şi seriozitatea sa,  pentru grafismul său laborios şi elaborat. Aceleaşi calităţi sunt de aplaudat şi la scenaristul Mihai Ionaşcu şi la redactorul Octav Ungureanu (care semnează şi story-board-ul poveştilor).
În concluzie, dacă încă nu aţi citit această revistă, atunci vă asigur că merită s-o faceţi. Dacă sunteţi fani BD,  Harap Alb continuă... este o lectură obligatorie, de cultură generală, iar dacă nu aţi mai citit benzi desenate până acum, atunci această revistă este cea mai potrivită  pentru a începe!

Dodo Niţă

(c) editura HAC!


5 comentarii:

Anonim spunea...

Din ce-am văzut, oamenii care au făcut cronici și recenzii revistei au comparat mai mult stilul grafic cu cel al jocurilor recente de la Blizzard, în special cu cel regăsit în seria Warcraft de când a pătruns în a treia dimensiune.

Apoi, înșiși creatorii au purtat sus și mândru stindardul stilului Marvel, nu le-a fost impus. (Că n-are nicio treabă cu vreun ”house style” a editurii nord-americane asta-i altă treabă.) Așa că dacă vreți să admonestați pe cineva pentru găsirea unor false influențe, nu la recenzori ar trebui să vă uitați.

Anonim spunea...

Andrei Moldovan, un remarcabil artist, un stil de reprezentare realist - dinamica extraordinar ! Parerea mea, grafismul lui depaseste stilul din revista Lanfeust, caracterele personajelor sunt mai realiste, dinamica desenului fiind extraordinara !

Octav spunea...

l-ati nimerit la fix pe Andrei cu Lanfeust! e mare fan si inevitabil asta se regaseste si in stilul lui

multumim pentru articol

Octav spunea...

@engineered

cand, ca editori, afirmam ca revista este in stilul Marvel/DC Comics, nu ne referim atat de mult la stilul grafic (desi spunem asta si ca sa ne diferentiem de stilul clasic european) ci mai mult ca model de afaceri, daca vrei. de aia revista e in formatul care e, si incercam sa aplicam strategii care au avut succes acolo.

iar ca stil grafic propriu-zis, Andrei are mana libera. n-o sa-i spunem niciodata "deseneaza-l pe Harap Alb ca spiderman sau hellboy". noi tintim sa atingem calitatea si profesionalismul american, nu linia de tus

Dodo Niţă spunea...

Imi cer scuze daca cineva s-a simtit "admonestat" de mine, nu am avut aceasta intentie. Poate ca sunt "rau" in unele articole, dar numai cu impostorii si escrocii care "tepuiesc" institutiile culturale de stat, folosind banda desenata ca pretext.
De aceea, daca ati urmarit acest blog, nu m-am legat niciodata de stilul grafic al desenatorilor romani iar cand unul nu-mi place (vezi cazul lui M. Grajdeanu) prefer sa nu scriu despre el, decat sa-i pun oglinda in fata si sa-l dezamagesc (cu speranta ca, intr-o zi, isi va da singur seama ca mai are mult de lucru pana sa se laude ca e autor de romane grafice).
Revenind la Andrei, pe care il admir si il pretuiesc pentru ceea ce deseneaza, este foarte bine ca nu s-a manierizat si inca isi mai cauta un stil grafic personal. Si este la fel de firesc ca noi, cititorii sai, sa "detectam" anumite influente grafice in opera sa, in functie de revistele pe care le citim sau de jocurile pe computer pe care le jucam.
Acest lucru nu-i scade nimic din originalitate ba chiar dimpotriva, s-ar putea sa-l duca la un moment dat chiar la publicarea in paginile revistei Lanfeust.
In ceea ce priveste revista HAC! cred ca a adoptat formatul si paginatia comics-urilor americane ca strategie de marketing, considerand ca astazi sunt mai multi adolescenti consumatori de comics-uri in tara noastra decat de alt tip de BD (europeana, manga). Sper ca sunteti de acord ca revista este usor de citit si mai ales ca are un pret imbatabil (la fel ca si comics-urile americane).