Benzi Desenate: Pe urmele « Jandarmilor

Printre filmele care mi-au bucurat adolescenţa se numără şi cele din seria Jandarmii, cu unicul şi inegalabilul Louis de Funès în rolul principal. Nu mai reţin pe care l-am văzut primul, poate Jandarmul se însoară, poate Jandarmul la plimbare. În orice caz, de fiecare dată când venea vreun film din serie la unul dintre cinematografele craiovene, eu trebuia să-l văd (sau să-l revăd) neapărat.

Mai mult, ani buni, pe uşa camerei mele, am avut lipit afişul de la Jandarmul şi extratereştrii.

După 1989, bineînţeles, am cumpărat colecţia celor 6 filme de la Adevărul Holding dar, de câte ori se dau la televizor, le urmăresc cu aceeaşi indimenticabilă plăcere.

Oui, ma biche...

Pasionat de literatură, cinema şi de călătorii, era firesc ca, ajuns la o vârstă convenabilă, să încep să voiajez pe urmele scriitorilor şi personajelor mele preferate.

Astfel, deja în 1988, am plecat la Kiev, pe urmele lui Mihail Bulgakov.

Apoi, după schimbarea de regim, am călătorit la Paris unde am dat mâna cu cocoşatul de la Notre Dame, la Bruxelles, oraşul lui Tintin, la Nantes, unde am călătorit cu elefantul inventat de Jules Verne în Casa cu aburi, la Arles, oraşul din picturile lui Van Gogh şi benzile desenate ale lui Didier Savard, la Fontvieille, la Moara lui Daudet sau la Tarascon, pe urmele lui Tartarin.

Era firesc ca, mai devreme sau mai târziu, să călătoresc şi pe urmele celor mai simpatici jandarmi din lume !

Am ajuns la Saint-Tropez în vara anului 2010, împreună cu prietenii noştri Jean-Paul, Pierrette şi nepoţeii lor, Theo şi Lois, care locuiau la 60 de km distanţă de celebra localitate.

Am intrat în oraş pe bulevardul Charles de Gaulle şi am lăsat maşina într-un parking uriaş de la capătul acestuia.

Apoi am mers spre centru pe jos, pe lângă portul turistic, la cheiurile căruia erau ancorate zeci, dacă nu sute de yahturi, de la cele mai mici la cele mai mari, care mai de care mai luxoase.

Unul dintre ele avea parcat în faţă un jeep parcă abia ieşit din filmul Jandarmul şi Extratereştrii. De fapt, autoturismul fabricat de Citroen se numeşte Méhari şi are caroseria din ... plastic !

Am străbătut cheiul Jean Jaurès, pe unde defilau jandarmii lui De Funès la sfârşitul fiecărui film, şi am intrat în orăşelul vechi, trecând pe lângă turnul Portalet şi vechea citadelă în interiorul căruia se găseşte Muzeul de Istorie al Marinei.

După care am bătut străduţele înguste şi umbroase, pline cu turişti, până am ajuns, fireşte, în scuarul din faţa celei mai celebre Jandarmerii din lume.

Aici ne aştepta o coadă imensă de vacanţieri, care voiau să se fotografieze în faţa ei.

Ca să treacă timpul mai uşor, am rememorat istoria sediului Jandarmeriei.

Acest bloc masiv cu trei etaje a adăpostit şi în realitate sediul unei brigăzi de jandarmerie, de la Revoluţia din 1789 şi până în anul 2003.

Dar de-abia în 2016 le va trece prin cap unor tropezieni cu iniţiativă să deschidă aici Muzeul Jandarmeriei şi al Cinematografului, prezentând publicului amator statuia în mărime naturală a sergentului-şef Ludovic Cruchot, o reconstituire fidelă a biroului din seria de filme şi – ca piesă rară – scenariul original al celui de-al şaptelea film din seria Jandarmii, care ar fi trebuit să se intituleze « Jandarmul şi Împăratul », dar care nu s-a mai filmat niciodată, din pricina ridicării la cer a genialului protagonist.

După mai multe îndemnuri anonime de tipul « Alo, aţi adormit ? Vrem şi noi să ne fotografiem » ! ne-a venit rândul şi nouă să ne proţăpim în faţa uşii închise cu lacăt a Jandarmeriei Naţionale şi să ne fotografiem vreme de câteva zeci de secunde.

La întoarcerea spre parking am putut admira şi fotografia cinci statui magnifice, realizate de celebrul sculptor de origine columbiană Fernando Botero şi presărate ici-colo prin oraş, într-o expoziţie temporară pe tot parcursul anului 2010.

Dar am prins ocazia şi m-am pozat şi cu B.B. (nu B.D., ci Brigitte Bardot), mai precis cu fotografia în mărime naturală a fiinţei dumnezeieşti pentru care s-a inventat termenul de « sex-symbol ».

Trebuie recunoscut de altfel faptul că, mult înaintea Jandarmilor, lui Brigitte Bardot, care a filmat aici Şi Dumnezeu a creat femeia (în 1956, sub regia lui Roger Vadim), i se datorează transformarea micuţului sat de pescari într-una dintre destinaţiile turistice cele mai en vogue din lume.

De notat că Brigitte Bardot locuieşte şi astăzi la Saint-Tropez, pe şoseaua Canebiers, la Madrague, un domeniu pe care şi l-a cumpărat încă din 1958, dar nu prea mai iese în public, decât dacă trebuie să se certe cu vreun Băsescu care eutanasiază câinii vagabonzi.

Poate şi pentru faptul că zeci de plezirişti, fani înfocaţi ai celebrei dive, o pândesc pe aceasta la poarta domeniului său, zi de zi, autorităţile din Saint-Tropez au decis să instaleze la sfârşitul acestei veri, într-o piaţetă a oraşului, o statuie în mărime naturală a frumoasei B.B. (tânără şi… dezbrăcată), statuie sculptată de cunoscutul autor de benzi desenate erotice Milo Manara.

Am plecat din St-Trop` (aşa îi spun, familiar, tropezienii – locuitorii micului orăşel, dar şi cei care vin des acolo) fredonând Do you, do you Saint-Tropez.... la unison cu Nicole (Geneviève Grad), fiica sergentului-şef Cruchot.