ANUL BD 2019 – anul Mariei Surducan

Sigur, anul nu s-a încheiat şi aşteptăm să apară o pletoră de benzi desenate în toamna aceasta (!?) Cert este însă faptul că niciodată până acum  nu au apărut 3 albume de benzi desenate, în trei limbi diferite, scrise sau/şi desenate de aceeaşi autoare. Şi autoarea este  clujeanca  Maria Surducan.

Primul dintre cele trei albume a  apărut în primăvară, la editura franceză Les Aventuriers de l`Etrange:  Au cœur des terres ensorcelées, scenariu şi desene de Maria Surducan, pe baza unor basme scrise de Petre Ispirescu.

Sub titlul de  Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur, romanul grafic a fost editat prima oară în 2013, într-un tiraj limitat, cu ajutorul unei platforme de finanțare de tip crowdfunding. Ulterior a fost reeditat de editura Vellant, de unde puteţi să-l procuraţi şi astăzi, în cazul în care nu-l aveţi deja.

Despre varianta franceză putem citi pe blogul « La bande du 9 » următoarele :

‘‘Au cœur des terres ensorcelées est un conte qui, au-delà de la magnifique histoire, rapproche les peuples.  Et pour cela, on ne peut que remercier Maria Surducan.’’

Al doilea album, Ştima Apelor,  desenat superb de  Anna Benczedi, după un scenariu de Maria Surducan, a apărut în vară. Iniţial fusese publicat în serial, în paginile revistei HAC!, între 2015-2016. Apoi, în 2017, editura Makaka l-a publicat în limba franceză, sub titlul Naiade. Albumul a apărut în româneşte şi în ungureşte (Anna Benczedi fiind de origine maghiară) cu finanţare de la fondul clujean "Jazz in the Park". Cele două artiste au anunţat deja o continuare a acestui minunat roman grafic.

În fine, zilele acestea, aşa cum aţi afla deja din postarea precedentă, editura franceză Les Aventuriers de l`Etrange a publicat albumul Le Bal des Douze Princesse, scris şi desenat de Maria Surducan, adaptare după un basm al fraţilor Grimm.

Qui dit mieux?  Dacă s-ar mai acorda premiile Asociaţiei Bedefililor din România, atunci cu siguranţă cel pentru "Artista BD a anului 2019" ar reveni Mariei Surducan.

Ca o opinie personală, subiectivă (nu le-am întâlnit niciodată),   între cele două surori întotdeauna am preferat opera grafică (şi caracterul) Ilenei.  Asta însă nu mă împiedică să recunosc şi să proclam  extraordinarul talent grafic şi narativ al Mariei Surducan.  Albumele sale, atât cele în limba română cât şi cele în franceză,  tronează la loc de cinste în biblioteca mea, pe etajera „stranierilor”, alături de cele ale surorii sale, ale fraţilor Augustin şi Dan Popescu, Mircea Arapu,  Cristian Păcurariu, Dan Ianoş şi ale celorlalţi autori români publicaţi în Franţa.