Cezar Pârlog: "Ce mult te-am iubit!"

Personajul narator al acestui volum iubeşte femeile. Frumoase, urâte, croitorese, complexate, frustrate şi mai ales... măritate.  Pe toate le iubeşte. Iar după ce le termină de iubit, scrie despre ele. Prozele sale sunt  atât de scurte încât par nişte SMS-uri mai lungi.  Poate chiar le scrie pe telefon, în autobuz, în drum spre job, şi le trimite vitoarelor sale iubite?

De altfel, sumarul volumului „Ce mult te-am iubit”  seamănă cu agenda telefonică  a unui  poet  subjugat de eternul feminin. Fiecare proză are ca titlu un prenume de femeie (uneori doar un diminutiv)  şi un număr de telefon.

Cezar Pârlog este preşedintele (doar trăim într-o republică, nu-i aşa) prozei scurte de la noi, un fel de Fredric Brown care trăieşte pe malul Dâmboviţei. Prozele sale cu final neaşteptat  sunt ca nişte praline belgiene: se degustă pe îndelete şi se savurează cu parcimonie.  De altfel, singurul adjectiv care ar putea descrie proza  sa scurtă este „delicioasă”.

Iată două dintre pralinele al căror gust deosebit îl simt şi acum pe... papilele-mi gustative:

Anka 0748.226.6..

„Iubita mea Anca era şomeră înainte de a o cunoaşte. După un timp şi-a găsit de lucru la un muzeu literar. Citea scrisorile de dragoste ale unor scriitori morţi, mulţi de la băutură. Cînd soţul i-a plecat cu alta, a început să le ia acasă. Spunea că acum are timp mai mult pentru studiu. Dar am apărut eu şi i-a lăsat baltă pe literaţi. Ca să nu ajungă iar şomeră am renunţat şi m-am însurat cu alta tot din branşă. Lucra la gară. Dicta scrisori de trăsură.”

Dea 0765.224.1..

„Buna mea prietenă Andreea iubea muzica. Şi adora să doarmă la concertele de la Ateneu. Spunea că se practică şi-afară şi că asta o relaxează. Odată s-a îmbrăcat frumos şi m-a luat şi pe mine la Festivalul Enescu. Cîntau doi americani la un instrument ciudat. N-am lăsat-o să doarmă profund, chiar dacă de regulă nu sforăia. însă mie mi-era ruşine de cei din jur, iar ea s-a supărat. S-a răzbunat cînd nu s-a trezit nici măcar în pauzele unui meci de baschet la care am invitat-o. Şi mai era şi televizat! Am lăsat-o acolo şi-am plecat. Oricum, afară o aştepta soţul cu maşina.”