Masa de lucru a doamnei Lia Faur |
Dar ceea ce mi-a
atras atenţia, în calitatea mea de bedefil, este rubrica „La revedere, Corto
Maltese!”, susţinută de profesoara şi poeta Lia Faur, cu precădere despre benzi
desenate.
Prezenţa unei
astfel de rubrici permanente, într-o revistă care se numeşte "Literatura de Azi" conferă un nou titlu de nobleţe celei de-a
noua arte de la noi.
Lia Faur a
publicat primul său articol în octombrie 2015 şi a continuat în ritm aproape
săptămânal. Articolele sale pot fi încadrate în două categorii. Un prim set se referă la teoria şi istoria benzii desenate: BD-ul,
un simplu desen? Mic îndreptar pentru BD, Pe cealaltă bandă, O bandă prea simplă, o
bandă prea complicată, Haplea sau natura balcanică a românilor…
Urmează apoi un
set de cronici la diverse albume BD româneşti apărute în ultimii ani la noi: Înapoi
la copilăreală!, „Punguţa cu doi bani” sau cum să-mi îmblânzesc şeful, Pânzele
sus!, Basme de Crăciun în care nu te-ai încrezut până acum…
Lia Faur scrie
incitant, cu tandreţe şi ingenuitate, specifice unui poet, cronici ale unor albume care nu ar trebui să lipsească din bedeteca nici
unui cititor: Toate pânzele sus! de Puiu Manu, Abu Hassan, Povești, de Şerban Andreescu, Prâslea cel Voinic și Merele de Aur, de
Maria Surducan. Ca într-o bandă
desenată (vezi finalul de la aventurile lui Lucky
Luke sau Asterix şi Obelix), Lia Faur îşi încheie fiecare articol cu îndemnul:
„Pentru o viață sănătoasă, nu uitaţi să vă copilăriți cel puțin 30 de minute pe zi... citind benzi desenate!”
După Nichita
Stănescu, doamna Lia Faur este a doua poetă care scrie cronici de benzi
desenate şi numele său se adaugă de acum galeriei unor cunoscuţi scriitori de la noi care semnează în mod curent articole, prefeţe şi postfeţe la cărţi şi albume de bandă desenată, precum Ion Manolescu, Adrian Cioroianu, Angelo Mitchievici.
Doamna Lia Faur |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu