 |
| carte bilanţ a anilor BD 2010-2015 |
Mi-a plăcut să
citesc pe blogurile unor “cititori profesionişti » bilanţurile personale şi
topul preferinţelor lor literare.
Liviu
(fansf.wordpress.com) a citit 80 de cărţi însumând 32.080 de
pagini. În engleză şi în româneşte. SF, fantasy, dar şi poliţiste. Am văzut pe
lista lui un San-Antonio (un autor căruia i-am cumpărat, citit şi recitit 182 de romane,
în franceză).
Răzvan (razvanvanfirescu.wordpress.com)
a bătut recordul : a citit 156 de cărți, cu 41 238 de pagini. Adică o carte la două zile. Bravo
lui, îl invidiez că a avut atâta timp de alocat lecturii. Bănuiesc că nu se
uită la televizor, nu pierde timpul pe internet (în afară de propriile sale
postări) şi nu bate câmpii pe facebook, ca alţii.
Este
singurul care face şi un top personal al lecturilor de benzi desenate:
“Top 5 bandă desenată:
1 – Seria Sandman
3 – Signal to
Noise de Neil Gaiman și
Dave Mckean
5 – Death. The Deluxe Edition de Neil Gaiman”
În schimb a fost dezamăgit de Deadpool
omoară Universul Marvel.
La prima vedere mi se pare foarte eclectic în gusturi. Să-l pui pe acelaşi
plan pe Neil Gaiman cu scenariştii de la Deadpool
şi Thor? Să pui semnul de egalitate între surorile Surducan şi Prealordul Akira
şi Căpitanul Pxxx? (aşa se prezintă ei în mediul virtual !) ... Fiecare cu gusturile sale...
(De altfel, se pare că nici pe cele două talentate surori nu le-a deranjat vecinătatea cu mediocritatea şi grotescul...)
(De altfel, se pare că nici pe cele două talentate surori nu le-a deranjat vecinătatea cu mediocritatea şi grotescul...)
Important este însă faptul că
Răzvan citeşte benzi desenate şi nu se jenează să recunoască şi să scrie despre
asta.
S-au dus vremurile când, adulţi
fiind, ne era ruşine să citim BD în
public sau să publicăm articole despre ele. S-au dus vremurile când ne plângeam
că nu există bandă desenată, autori, editori, cititori… Parcă mai ieri plângeau
unii cu lacrimi de crocodil că BD-ul nu a prins în ţara noastră şi că e bine ca
statul să finanţeze publicarea de cărţi pornografice şi grobiene sub pretextul că e artă…
Vor veni şi vremuri în care
funcţionarii din cultura românească nu se vor mai lăsa corupţi de escroci şi
paraziţi şi vor finanţa benzile desenate de Tamba, Timoşencu, Andreescu, surorile Surducan
sau o colecţie de clasici ai literaturii desenate româneşti precum Puiu Manu,
Livia Rusz, Valentin Tănase, Albin Stănescu, Nicu Russu.
În schimbarea de paradigmă
cred că rolul esenţial l-au avut editorii revistelor HACBD şi TFB care nu doar
că au avut curajul să spargă gheaţa prejudecăţilor dar au defrişat un drum
larg către inima cititorilor, pe care acum păşesc alţi 2-3 editori. Deocamdată cu
comics-uri, mai târziu, sper, şi cu operele grafice ale unor autori români.
Şi eu am făcut, ca de obicei în
ultimii 20 de ani, un bilanţ al Anului BD 2015, pe care puteţi să-l citiţi în paginile revistei nautilus.ro.
Dumneavoastră, stimaţi cititori, pe care dintre cele 23 albume în limba română
le-aţi citit? Şi care dintre
revistele HAC, TFB, Abaţia, Terapie de basm? Dar fanzinele şi romanele grafice
serializate on-line le urmăriţi? Ce v-a plăcut şi ce nu
v-a plăcut la publicaţiile BD
româneşti pe care le-aţi citit, şi de ce?
Mi-aş dori ca întrebările mele să nu rămână retorice…
Pentru că ştiu că sunteţi - în medie - trei sute de cititori care citiţi regulat articolele de pe blogul benzidesenateromanesti.
Pentru că ştiu că sunteţi - în medie - trei sute de cititori care citiţi regulat articolele de pe blogul benzidesenateromanesti.
 |
| (c) Alexandra Gold |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu