Asterix et la Transitalique

Asterix şi Obelix au  călătorit de mai multe ori în capitala Imperiului Roman dar, aşa cum Parisul nu este Franţa, nici eterna Romă nu reprezintă toată Italia.

Noii autori ai celei mai cunoscute  serii de benzi desenate din lume,  Jean-Yves Ferri şi  Didier Conrad,  au decis să-i angajeze pe cunoscuţii gali într-o cursă de care,  de-a lungul şi de-a latul Italiei, pretext pentru a descoperi – în sfârşit - şi celelalte  regiuni  şi popoare din Italia antică : etruscii, veneţii, oscii, ombrienii, apulienii, mesapii etc.

Bineînţeles, ca să facă acţiunea cât mai palpitantă, nu lipseşte din naraţiunea grafică personajul negativ: Coronavirus,  un auriga (conducător de care) mascat,  lipsit de scrupule, însărcinat de  Cezar să-i împiedice cu orice preţ pe Asterix şi Obelix să câştige cursa.

Şi tot bineînţeles, ca pe vremea lui Goscinny & Uderzo, şi această povestire cu acţiunea plasată în Antichitate  conţine numeroase elemente satirice la adresa societăţii contemporane, în special la tendinţele centrifuge ale unor mici popoare din cadrul unor naţiuni şi state federale (suivez mon regard… spre Catalonia, de exemplu).

Jean-Yves Ferri (scenarist) şi Didier Conrad (desenator) au preluat seria în anul 2013, de la un Albert Uderzo cu spiritul intact, dar pe care nu îl mai ascultau  mâinile. Aşa încât  genialul creator a supravegheat îndeaproape preluarea ştafetei şi,  chiar dacă cârcotaşii au remarcat că – în prezent - pantalonii lui Obelix au mai puţine dungi verticale decât pe vremea lui Uderzo, orice bedefil  de bună credinţă constată că noii autori respectă spiritul  narativ şi carta grafică a predecesorilor lor şi a continuat să adauge noile albume (Asterix chez les Pictes, Le Papyrus de César) în biblioteca sa.

Pe acest lucru au mizat şi editorii,   atunci când au comandat  tiparul a nu mai puţin de 5 milioane de exemplare : două în franceză, două în germană şi unul în alte 23 de limbi (engleză, olandeză,  italiană,  spaniolă şi celelalte limbi vorbite în Spania,  portugheză, în toate limbile scandinave şi în poloneză  - bineînţeles, nu şi în româneşte). Culmea este că o bună parte din tiraj a fost imprimată de o tipografie din  România (îi ştiu numele,  dar nu am voie să-l dezvălui).

37 albume cu aventurile lui Asterix şi Obelix,  tipărite în 375 milioane de exemplare şi traduse în 111 limbi şi dialecte  (cea mai tradusă serie BD din lume – record omologat  de Guinness Book). 13 filme,  dintre care nouă de desene animate şi patru  cu personaje umane. Un parc de distracţii  - Parcul  Asterix – care, de la deschiderea sa în 1989 a fost vizitat de peste 50 milioane de vizitatori. Cam aşa se poate rezuma,  pe scurt,  saga Asterix.

S-a ajuns  la aceste cifre,  astronomice,  după o muncă faraonică a autorilor şi editorilor, vreme de aproape 60 de ani !... S-a ajuns aici  mai ales datorită scânteii de geniu care i-a vizitat pe  tinerii creatori de benzi desenate René Goscinny şi Albert Uderzo, în acea după amiază de vară a anului 1959,  când cei doi stăteau pe balcon şi căutau subiectul unei serii de benzi desenate pentru noua revistă Pilote ce urma să apară în toamna aceluiaşi an.

Restul este istorie.

Toate desenele reproduse aici au (c) editura Albert Rene