Codruţ, Brăduţ, Bujor, Romaniţa, Sânziana, Petruţa, Mugur, Merişor, Brândușa și Ghiocel sunt copiii lui tata şi mama Şoricel şi nepoţii lui buni şi bunelu Şoricel.
Aceasta este
povestea, aparent simplă, a albumului O
casă nouă pentru familia Şoricel (editura Cartea Copiilor, 2017). O adevărată bandă desenată, cu fiecare
casetă de dimensiunea unei pagini şi cu câte un pic de text sub fiecare
imagine, lucrare care se adresează copiilor între 2 şi 7 ani.
Ei
bine, tocmai desenul.
Autorul cărţii,
japonezul Kazuo Iwamura, practică un grafism minuţios şi sugestiv, plin de
poezie. Decorurile sunt desenate într-o manieră foarte realistă iar animăluţele antropomorfe sunt credibile
şi te ataşezi imediat de ele. Ba mai mult, şoriceii se mişcă neîncetat în fiecare pagină, fiecare în propria sa
manieră, încât trebuie să ai răbdare să
citeşti imaginea, detaliu cu detaliu, dar şi în ansamblu.
Iwamura stăpâneşte excelent tehnica elipsei, aşa că imaginaţia cititorului este stimulată şi el chiar poate să mai imagineze câte o povestioară pentru Brăduţ, Sânziana, Petruţa şi fiecare dintre ceilalţi şoricei. Ba chiar simte că face parte el însuşi din povestea generală, senzaţie întărită şi de faptul că textul narativ este la persoana I plural.
Iwamura stăpâneşte excelent tehnica elipsei, aşa că imaginaţia cititorului este stimulată şi el chiar poate să mai imagineze câte o povestioară pentru Brăduţ, Sânziana, Petruţa şi fiecare dintre ceilalţi şoricei. Ba chiar simte că face parte el însuşi din povestea generală, senzaţie întărită şi de faptul că textul narativ este la persoana I plural.
Secvenţa finală,
când toată familia Şoricel s-a adunat în jurul mesei, după o zi grea de muncă,
m-a trimis cu gândul la romanul Vântul
prin sălcii, scris de Kenneth Grahame, a cărei atmosferă generală se
potriveşte de minune cu cea a albumului despre care vă vorbesc.
Atmosfera volumului O casă nouă pentru familia Şoricel este
ranforsată de simfonia culorilor folosite de artist. Iwamura utilizează o largă paletă de
tonuri pastel, care dau relief desenului
şi te fac să te simţi minunat doar privind desenele sale.
În concluzie, O casă nouă pentru familia Şoricel este
una dintre acele delicioase cărţi pe care să le citiţi seara, înainte de culcare, împreună cu
copiii dvs. Iar dacă nu aveţi copii, sau sunt deja prea mari, volumul merită citit oricum, pentru că va trezi cu siguranţă copilul din
dvs.
Cartea are şi un mesaj, foarte clar: familia şi munca sunt cele două valori fundamentale care stau la baza oricărei societăţi dezvoltate …
Aşa cum este
Japonia, de exemplu.
Kazuo Iwamura s-a
născut pe 3 aprilie 1939, la Tokio. Până
în anii 80 a lucrat ca grafician la televiziunea publică şi designer la o companie de produse
cosmetice.
Apoi s-a hotărât
să scrie şi să deseneze cărţi pentru copii şi s-a mutat împreună cu famila sa
(are 5 copii!) într-o căsuţă înconjurată de pădure, dintr-un sat aflat la o sută de kilometri nord
de Tokio.
În 1983 a publicat albumul O casă nouă pentru familia Şoricel, demarând astfel o serie ce
numără deja 12 volume vândute în peste 10 milioane de exemplare în Japonia,
ţările anglofone, Franţa, Germania şi iată, acum şi în România. A câştigat mai
multe premii pentru unele din titlurile seriei, iar guvernul francez i-a decernat în anul 2014 titlul de Chevalier des Arts et
Lettres.
Nota 1. Ca să vedeţi cât de
dens este acest univers – aparent atât de simplu – al familiei Şoricel, vă
invit să citiţi, în revista franceză on-line Strenae, studiul Spaţiu şi spaţialitate la Kazuo Iwamura,
semnat de Christophe Meunier, doctorand în Geografie la Universitatea din Lyon:
Nota 2. Dacă v-a plăcut
acest minunat album, staţi liniştiţi, editura a anunţat apariţia a încă două titluri:
Iar ca să fiţi siguri că toată seria va fi tradusă în limba română, atunci
recomandaţi sau oferiţi albumele
respective prietenilor şi cunoscuţilor dvs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu