Hugo Pratt – 90, Corto Maltese – 50 !

V-am povestit deja  (aici) despre intercondiţionalitatea dintre  viaţa şi opera grafică a lui Hugo Pratt.

Continuăm astăzi cu un nou episod.

 Apariţia Baladei Mării Sărate, în paginile  revistei Sgt. Kirk, între iulie 1967-februarie 1969  a fost esenţială în viaţa lui Hugo Pratt  Din punct de vedere strict al creaţiei, romanul grafic i-a permis lui Hugo să inventeze, chiar dacă momentan ca personaj secundar, pe nemuritorul Corto şi mai ales să-şi definitiveze un stil grafic unic şi personal.

 

De asemenea, lucrările sale au atras atenţia organizatorilor Festivalului BD de la Lucca (primul din lume, fondat în 1966) care l-au invitat să participe la manifestarea lor.

Aici, în noiembrie 1968, Hugo Pratt se întâlneşte cu francezul Claude Moliterni, unul dintre părinţii fondatori ai mişcării de recunoaştere a benzii desenate ca artă majoră a secolului XX (l-am avut şi eu ca oaspete, în 1999, la Salonul BD de la Constanţa).

Acesta era un cititor al revistei Sgt. Kirk şi, constatând talentul incredibil şi forţa grafică a lui Hugo Pratt,  l-a intervievat pentru revista sa de critică şi studii a benzii desenate Phenix (pentru prima oară apărea un articol despre  desenatorul italian în Franţa).

Anul următor, Pratt se întâlneşte din nou cu Moliterni la Lucca, iar acesta  îl prezintă lui Georges Rieu, redactorul şef al  “noii” reviste Pif Gadget. Cei trei se simt bine împreună, împărtăşesc aceleaşi ideii asupra lumii în general şi a BD-ului în particular aşa că, la finalul unei mese copioase, stropită din belşug cu Chianti, Rieu îi spune lui Pratt că, dacă va dori vreodată să publice în paginile revistei sale, să-l caute.

O lună mai târziu, revista Sgt. Kirk s-a oprit,  din cauza faptului că nu reuşise să găsească publicul adolescent şi adult care s-o cumpere, aşa încât Hugo Pratt  devine ... şomer.

Nu disperă,  ci profită de faptul că nu mai are niciun angajament pentru a călători în Etiopia cu scopul de a găsi şi a se reculege la mormântul tatălui său. Mai vizitează Tanzania şi Kenia, înainte de a se întoarce în Italia şi a se îmbarca în trenul direct Genova-Paris.

Hugo Pratt are acum 40 de ani şi este hotărât ca, după mai bine de 20 de ani de experienţă, să cucerească piaţa franceză a benzii desenate. În tren s-a frământat toată noaptea dar, când s-a apropiat de Paris,  a luat o decizie capitală:   noile sale povestiri desenate îl vor avea ca personaj principal pe Corto Maltese.

Bineînţeles, aşa cum se înţelesese  cu Georges Rieu la Lucca, prima oară a bătut la uşa redacţiei Pif Gadget. Şi tot bineînţeles, Rieu uitase de promisiunea sa. Totuşi, recunoscând talentul lui Pratt şi, poate, impresionat şi de personalitatea acestuia, îi cere să deseneze povestiri de câte 20 de planşe în alb-negru.

Pe data de 1 aprilie 1970 (şi nu, nu a fost o păcăleală) a apărut în Pif episodul Tristan Bantam, primul dintr-o suită de 11 care se vor derula în Marea Caraibilor şi în America Latină.

Apoi, o dată la 7 săptămâni, până în aprilie 1973 vor apărea alte 20 de episoade constituind debutul sagăi  aventurilor lui Corto Maltese, cel mai celebru marinar din lumea benzilor desenate.

Merită menţionat aici faptul că atunci când a scris şi ilustrat aceste  nuvele grafice, Hugo Pratt a avut ca documentaţie propria sa exeperienţă de viaţă. Conform mărturisirilor la persoana I din volumul De l`autre cote du Corto – Entretiens avec Dominique Petitfaux, atunci când a trăit în America de Sud, Pratt a călătorit în Brazilia, în Venezuela, în Marea Caraibilor... La Bahia s-a împrietenit cu surorile mulatre  Dos Santos şi chiar i-a făcut un copil uneia dintre ele. Cu cele două surori a participat la ceremonii vodoo,  macumba etc.  ŞI tot acolo a aflat despre cangaiceiros  Tir Fix şi Corisco de Sao Jorge, care  au existat cu adevărat.

Benzile  desenate de Hugo Pratt erau citite săptămânal de 400.000 până la un milion de copii. Sigur, nu toţi înţelegeau poveştile cu intrigi aparent prea  complicate imaginate de Hugo Pratt şi nici nu apreciau grafismul epurat al său. După cum povesteşte Pratt, propriul său fiu îl îndrăgea mai mult pe Rahan decât pe Corto.

Totuşi, peste doar câţiva ani, mulţi dintre acei copii ajunşi la adolescenţă vor constitui masa critică a lectoratului fidel al lui Hugo Pratt.

De notat şi faptul că primul album european al lui Hugo Pratt (şi primul din saga lui Corto),  nu a fost  Balada Mării Sărate ci  Corto Maltese, care conţinea primele 6 episoade apărute în Pif. Albumul a fost publicat în 1971 de editura Publicness, în format italian (adică cu lăţimea mai lungă decât înălţimea). 

În 1973, după plecarea lui Georges Rieu şi a lui Jean-Paul Mougin de la Pif  Gadget,  Hugo Pratt simte că nu mai este dorit de către redacţie şi atunci opreşte colaborarea cu revista editată de Partidul Comunist Francez.

Dar drumul către glorie începuse pentru că, dacă i s-a închis o uşă, multe altele i s-au deschis, una după alta:  în februarie revista Tintin a început să-i publice Les Scorpions du Desert, în mai editura Casterman  tipăreşte  primul dintre albumele din seria „Corto Maltese”, iar ziarul France Soir propune zilnic cititorilor săi, începând din iulie, câte o planşă din Balada Mării Sărate. 

Hugo Pratt devine una dintre vedetele benzii desenate franceze pentru tineret şi adulţi,  iar organizatorii primei ediţii a Festivalului Internaţional al Benzii Desenate de la Angouleme, în ianuarie 1974,  decid ca afişul manifestării lor să fie ilustrat de (de-acum) maestrul Hugo Pratt, cu un desen  dintr-una din povestirile grafice  apărute iniţial în Pif Gadget .

Aşa încât, dragi cititori, dacă doriţi să vedeţi planşa din care a fost extras acest desen şi mai ales să înţelegeţi secretul reuşitei  mondiale a seriei “Corto Maltese”, trebuie neapărat să citiţi albumul Corto Maltese sub semnul Capricorului.

Notă. Anul acesta se aniversează 90 de ani de la naşterea lui Hugo Pratt şi 50 de la apariţia nemuritorului său personaj, Corto Maltese.