Benzi Desenate: MIES, un arhitect vizionar – expoziție de benzi desenate

luni, 16 decembrie 2019

MIES, un arhitect vizionar – expoziție de benzi desenate

Fotoreportaj de Gențiana Dumitrașcu

“ Între 22 noiembrie și 12 decembrie 2019 la Modul Cărturești, Sala de expoziții UAUIM, a fost prezentată o expoziție specială, care a făcut cunoscută publicului român figura unuia dintre arhitecții reprezentativi ai secolului al XX-lea, Mies van der Rohe, văzut într-o perspectivă inedită, prin ochii ilustratorului Agustín Ferrer Casas. Ilustratorul, arh. Agustín Ferrer Casas, a fost prezent la vernisaj și a vorbit, alături de arh. Cristina Ginara și Alex Radu (curator), despre geneza albumului „Mies Van der Rohe. O biografie in benzi desenate”, publicat la Grafito Editorial (Spania).

Expoziția ”Mies van der Rohe. Construcție în cadre”, curatoriată de arh. Justin Baroncea, a propus publicului o călătorie fascinantă în universul unui artist cu o viață de poveste.

Asemenea artistului asupra căruia se apleacă, lui Agustín Ferrer Casas (Pamplona, 1971), ilustrator și scenarist, îi plac liniile clare și poveștile întunecate. Stilul său este clasic atât în desen, cât și în tehnica folosită. Având o experiență de peste 20 de ani în lumea concursurilor de benzi desenate, a câștigat peste 30 de premii la diferite categorii.

Este coautor al cărților Gandhi, maestrul vieții, Noua epocă a visului (Editura SAURE) și De moarte (GP Ediciones) și autor al volumelor Vânătorul de surâsuri, Arde Cuba (Editura Grafito Editorial), Pasionantele lecturi ale dlui Smith și Scrisori din Argel (Editura West Indies).

A colaborat ca ilustrator cu revista culturală Jot Down.

Cel mai recent proiect al său, MIES (Editura Grafito, 2019), este o biografie romanțată despre arhitectul german Mies van der Rohe. Prin MIES, Agustín Ferrer arată că viața și opera unui artist sunt strâns legate și că experiențele cotidiene, aparent banale pot ajuta la înțelegerea complexă a creației.

MIES, cartea, nu este un simplu catalog cu opere care inventariază reușitele unui arhitect avangardist și etern. Folosind perspectiva narativă a persoanei întâi, cartea este un pretext de reflexie asupra vieții arhitectului, cu părțile sale luminoase și întunecate, fără să aibă pretenția de a judeca, sau de a ascunde.

Nu este o biografie clasică, având în vedere că, beneficiind de o serie de licențe narative, dramatizează anumite episoade cunoscute pentru a merge în pas cu ritmul lecturii.

Ne putem întreba dacă nu cumva este mai important să vorbim doar despre creația sa. Pe cine pot interesa ciudățeniile sau intimitățile? Dar sunt aspecte ale vietii care, vrem sau nu, ajung să-i definească pe oameni, fie ei artiști sau nu.

Și, în consecință, influențează și procesul creației. Și viceversa. Ca în cazul lui Le Corbusier și Wright, sau Picasso, Neruda, Von Karajan… atâția și atâția artiști a căror operă nu poate fi pe deplin înțeleasă fără a privi în existențele lor cotidiene. Unele luminoase și de mii de ori spuse. Altele, obscure și de mii de ori reduse la tăcere.”