Anul acesta la
Craiova (şi nu numai) a fost sărbătorit centenarul naşterii scriitorului Ion
Dezideriu Sîrbu (şi s-au comemorat 30 de
ani de la dispariţia sa – ghinionist, scriitorul cu cea mai vastă operă de
sertar de la noi s-a retras din viaţă pe 17 septembrie 1989, nu doar cu 3 luni înainte de
căderera comunismului, dar şi cu două
ore înainte de premiera spectacolului său Arca
Bunei Speranţe).
Cititor şi fan al
său încă din anii 80, am avut bucuria să particip - în luna iunie - la (o parte din) lucrările colocviului naţional Centenar
„Ion D. Sîrbu” şi să asist la
premiera spectacolului Adio,
Europa!
Cu această
ocazie, biblioteca mea s-a completat cu
câteva noi titluri din bibliografia celebrului scriitor.
Ion D. Sîrbu şi timpul romanului,
de Nicolae Oprea,
Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2015
Locul şi importanţa operei lui Ion D. Sîrbu în
literatura română postbelică,
antologie de texte prezentate de 25 de „sîrbologi” în cadrul colocviului mai sus amintit.
Volumul este coordonat de dl. Ioan Lascu, preşedintele filialei Craiova a
Uniunii Scriitorilor din România şi a fost coeditat de Editura Autograf MJM şi
Biblioteca Judeţeană « Alexandru şi Aristia Aman ».
Revista SpectActor nr. 2/39, mai-august 2019, număr special consacrat, evident, centenarului lui I. D. Sîrbu.
În zilele colocviului m-am bucurat, printre altele, şi de revederea cu distinşi
intelectuali pe care îi apreciez, precum
Ovidiu Pecican, sosit tocmai de la Cluj, Mugur Popovici de la Bucureşti, Mihai Barbu
de la Petroşani şi am făcut cunoştinţă cu criticul literar Nicolae Oprea.
Au fost zile de mare emulaţie intelectuală
pentru mine şi am aflat unele lucruri pe care nu le ştiam din biografia lui
« Gary » ; un sigur lucru
încă nu l-am lămurit, cum se scrie corect : I. D. Sîrbu sau I. D. Sârbu ? Isarlîk sau Isarlâk ?
Sper că voi afla data viitoare.
Notă. Mulţumesc şi pe această cale domnilor
Ioan Lascu, Nicolae Oprea şi prietenului Nicu Coande, domn şi el, dar și poet premiat de Academia Română.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu