A venit iarna. Afară ninge viscolit, dar în scorbura familiei Şoricel e cald şi bine. Bunicul, tata şi băieţii construiesc din scândurici şi bambus săniuţe şi pregătesc un joc de societate (de familie, mai bine spus).
Din bucătărie vine un miros îmbietor. Ghiocel, trăgînd după el un camion de jucărie, merge în bucătărie unde bunica, mama şi surorile sale prăjesc gogoşi.
Îîîîm, ce poate fi mai frumos, într-o familie cu zece copii, decât să se joace împreună şi să mănânce gogoşi cu dulceaţă de zmeură?
Iar după ce ninsoarea a încetat, ce urmează? Să se dea cu sania pe derdeluş.
Kazuo Iwamura, despre care am scris deja pe acest blog, revine cu o nouă poveste a familiei Şoricel. Cea a unei zile de iarnă.
Cartea are 32 de propoziţii. Care se citesc în cinci minute. Cu condiţia să nu vezi imaginile. Pentru că, dacă le priveşti, pe dată te scufunzi în acest încântător univers al copilăriei şi nostalgiei, imaginat de Iwamura şi foarte greu te mai desprinzi din el. Poate mama ta să strige de o sută de ori "Masa e gata! Pofteşte la masă!" că tu nu mai auzi, te-ai transformat într-un mic şoricel şi mănânci gogoşi sau te dai cu sania alături de personajele lui Iwamura!
Măestria artistului japonez tocmai în asta constă: reuşeşte să spună o poveste întreagă doar din desene (şi foarte puţine cuvinte). Deşi în fiecare imagine apar cam aceleaşi personaje, nici unul nu este static, toate fac câte ceva, şi altceva, unul faţă de celălalt. În plus, cel mai mic dintre şoricei, Ghiocel, se plimbă dintr-o pagină în cealaltă, trăgând după el camionul său de jucărie, şi întărind astfel senzaţia de mişcare generală, ca într-o adevărată bandă desenată.
Iar imaginile cu care se deschide şi se închide cartea, o ferestruică în trunchiul arborelui, din care se revarsă în întunericul nopţii lumina gălbuie, încălzind - ca o oază de speranţă - deşertul de zăpadă, te face să lăcrimezi de bucurie.
O zi de iarnă cu familia Şoricel se adresează, conform editorului, copiilor între 2 şi 7 ani. Personal, cred că ar trebui s-o citiţi la lumina difuză a unei veioze, cu copilul (copiii dvs.) pe genunchi, aşezat (ă) confortabil într-un fotoliu lângă şemineu, sau lângă bradul luminat.
Iar dacă v-a plăcut această carte puteţi - sunt convins că o veţi face - să comandaţi şi celelalte două volume deja editate, aici: https://www.carteacopiilor.ro/.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu