 |
| Marcel Marlier - foto Dodo Niţă, 2008 |
Talentul său
excepţional s-a manifestat foarte
devreme, Marcel desenând tot ce vedea în apropierea sa. Părinţii l-au
încurajat, aşa încât nici nu terminase
liceul că a fost antamat de o mică editură să ilustreze manuale şi cărţi
religioase.
A fost remarcat
însă de cunoscuta editură Casterman care, la vârsta de 21 de ani, i-a oferit un
contrat de exclusivitate iar Marlier va
onora acest contract vreme de aproape 60 de ani, până la moartea sa (survenită
pe 18 ianuarie 2011, la Tournai).
În 1954 demarează
cea mai celebră dintre seriile sale, Martine
– o fetiţă preadolescentă, drăguţă
şi curioasa, care descoperă – împreună cu cititorii săi –lumea
înconjurătoare (texte de Gilbert
Delahaye, ulterior de Jean-Louis Marlier) : 60 de albume magnific ilustrate, aproape câte unul pe an. În cei aproape 60 de
ani de activitate a graficianului, seria
Martine se va vinde în 65 de milioane
de exemplare în limba franceză şi în 35
milioane de exemplare în alte 30 de limbi, inclusiv româneşte.
Începând din 1969, a creat o a doua serie Jean-Lou et Sophie (12 albume la care a semnat atât textele cât şi desenele) în care doi copii, frate şi soră, interacţionează cu natura şi animalele sălbatice.
Pentru că abordau
exclusiv tematica copilăriei, fără interferenţe ideologice capitaliste,
editurile din România şi Yugoslavia au editat
foarte devreme albumele desenate
de Marcel Marlier (de cele mai multe ori românizând numele personajelor).
Primele două
albume au apărut în 1966 la Editura Tineretului:
- Ştrengărel - pisoiaşul mititel, text de Lucienne Erville
(Follet, le petit chat)
– Martina la grădina zoologică, text de Gilbert
Delahaye (Martine au zoo).
Următoarele două
vor fi publicate de editura Libertatea din Pancevo (Yugoslavia), tot în
româneşte – pentru minoritatea română din Banatul sârbesc:
– Mişu şi Mariana în pădure (Jean-Lou et Sophie dans la forêt)
- Mica Mămică (Martine petite maman)
După căderea
comunismului, doi editori ardeleni vor prelua iniţiativa publicării
cărţilor lui
Marlier. Astfel, editura Aquilla din Oradea a publicat volumele:
1994 - Jean-Lou şi Sofie în grădina liliputanilor (Jean-Lou
et Sophie au jardin de
Lilliput)
1995 – Aventuri în ţări fermecătoare, reunind trei povestiri : Mihai şi
Mihaela în
grădină, Mihai şi Mihaela în insula luminii, Mihai şi Mihaela la munte
(Jean-Lou
et Sophie au jardin, Jean-Lou et Sophie
dans l’île de lumière, Jean-Lou
et Sophie à la montagne).
În anul 2005
editura Crişan din Deva va publica nu mai puţin de 8 minunate albume cu peripeţiile Andreei:
- Andreea la şcoală (Martine à l’école)
- Andreea se mută (Martine va déménager)
- Andreea şi ajutorii de bucătari (Martine et les marmitons)
- Andreea şi măgăruşul (Martine et l’âne Cadichon)
- Andreea şi pretena ei, vrăbiuţa (Martine et son ami le moineau)
- Andreea – lecţia de desen (Martine, la leçon de dessin)
- Andreea – surpriza (Martine, la surprise)
- Andreea în ţara poveştilor (Martine au pays des contes).
În anul 2017
editura Crişan revine cu alte 12 povestiri, reunite între coperţile a două
volume :
-
Andreea şi
Luli – Poveşti încântătoare, înainte de culcare, conţine:
o
La grădina zoologică
o
Călătoria cu avionul
o
Dragoste pentru ponei
o
Hoţomanii din grădină
o
Îmi iubesc frăţiorul
o
Dădacă
-
Andreea şi Luli – Povestiri de noapte
bună, de citit sub clar de lună, conţine:
o
Arca lui Noe
o
Andreea l-a pierdut pe Luli
o
Vecina mea, vrăjitoarea
o
O zi de miercuri…mai altfel
o
Noaptea de Crăciun
o
Cadoul
Aceste două volume minunat ilustrate şi excelent tipărite pot şi merită a fi achiziţionate la preţul de doar 35 de lei de la editura Crişan.
În anul 2008 am
avut plăcerea să-l întâlnesc pe Marcel Marlier la Festivalul de benzi desenate
Sollies, din Provenţa franceză. Era un om mititel de statură, gentil şi modest,
un fel de Puiu Manu, şi-n faţa mesei sale de dedicaţii era o coadă de zeci de
persoane de vârste diferite, femei şi bărbaţi
nostalgici. Am stat răbdător la coadă, vreo trei sferturi de oră şi,
când mi-a venit rândul, i-am pus pe
masă, fără o vorbă, albumul Andreea – lecţia de desen.
S-a uitat mirat,
întâi la albumul tipărit într-o limbă necunoscută lui şi apoi la mine, şi abia atunci i-am spus că
am venit din România special ca să-l rog să deseneze o dedicaţie pe album,
pentru fiica mea. A început să dialogheze cu mine, bucuros că vorbeam franceza
şi m-a întrebat mai multe, despre România şi despre albumele sale traduse în
româneşte.
După care mi-a spus
să-i las albumul, că-l va lua la hotel şi va face un desen mai elaborat, pentru
un om venit atât de departe.
Aşa am făcut, şi
a doua zi mi-a adus albumul cu acest
frumos desen pe forzaţ:
Marlier va emigra
în lumea îngerilor trei ani mai târziu, dar eu am rămas cu amintirea unui mare
om şi artist… Şi cu o etajeră plină cu cărţile sale, în româneşte şi în
franceză, pe care le recitesc periodic, de câte ori mă cuprinde câte un puseu
de nostalgie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu