Albert Algoud despre "Tintin en Roumanie"

                          

Când, prin 1991-1992, citeam amuzantul studiu  semnat de Albert Algoud, Le Haddock illustré, care recenza şi explica – ştiinţific – vocabularul colorat al căpitanului  Haddock, inseparabilul prieten al lui Tintin, nu-mi imaginam o clipă că voi ajunge şi eu să fiu citat de cunoscutul tintinofil în paginile celei mai recente cărţi ale sale, Dictionnaire amoureux de Tintin. 

  Albert Algoud este unul dintre marii umorişti ai Franţei contemporane, o vedetă de radio şi  televiziune,  care face să râdă milioane de telespectatori francezi la fiecare apariţie a sa pe micul ecran sau pe undele de radio. Albert Algoud este în egală măsură şi un mare tintinofil, semnând, singur sau în colaborare, numeroase studii despre opera nemuritorului Hergé:

 

-         Tintinolâtrie, 1987.

-         Le Haddock illustré, 1991.

-         Le Tournesol illustré, 1993.

-         Le Dupondt sans peine, 1997.

-         L'Archipel Tintin, 2004 (alături de Jean-Marie Apostolidès, Dominique Cerbelaud, Benoît Peeters, Pierre Sterckx).

-         La Castafiore, biographie non autorisée, 2006

-         Petit dictionnaire énervé de Tintin, 2010

-         Dictionnaire amoureux de Tintin. 2016

În anul 2010 editura Plon a lansat o nouă colecţie de dicţionare, Dictionnaire amoureux de…. “Amoureux” înseamnă “îndrăgostit” dar în acest caz cuvântul trebuie tradus prin “pasionat. 
Editura a solicitat unor mari personalităţi culturale să alcătuiască dicţionare pe diverse teme, la liberă alegere, din care să rezulte, pe lângă o informare cât mai completă a publicului despre subiectul respectiv, pasiunea autorului pentru acesta. Printre autori  îi regăsim pe Mario Vargas Llosa, Michel del Castillo, Bernard Pivot, Jacques Attali, Dominique Fernandez, Jean-Claude Carriere, Didier Decoin, Max Gallo, Jack Lang, Pierrre Assouline etc. 

S-au publicat astfel dicţionare „pasionate” despre continente (Africa, America Latină), ţări  (Egipt, Grecia, Spania, Rusia, India, Italia, Mexic, Franţa, Brazilia, Algeria, China, Liban, Belgia, Elveţia), oraşe (Veneţia, Napoli, Marsilia, Ierusalim, Quebec, St.Petersbourg)  muzee (Luvru, Versailles) personalităţi istorice (Charles de Gaulle,  Napoleon, François Mitterand, scriitori ( Marcel Proust, Stendhal, Alexandre Dumas, San-Antonio,  Shakespeare), religie  (Biblia, Papii, Isus, Judaismul,  Zei şi zeiţe, Diavolul), activităţi (vânătoarea,  gastronomia) animale (cai, pisici), etc. 

Lipsea un dicţionar consacrat benzii desenate, unul dintre cele mai importante domenii ale industriei culturale franţuzeşti:   8,4 milioane francezi cumpără în mod regulat benzi desenate (15,5 din populaţia ţării), fiecare cheltuind aproximativ 200 de euro pe an pentru pasiunea lor.  Şi atunci editura Plon i-a solicitat lui Albert Algoud să alcătuiască un dicţionar despre cel mai cunoscut personaj BD din Europa şi, probabil, din lume:  Tintin.  

Acesta s-a pus pe treabă şi, la sfârşitul anului 2016, a publicat Dictionnaire amoureux de Tintin, o lucrare de 800 de pagini, în care inventariază principalele albume,  personaje, influenţe literar-documentare, dar şi exegeţi ai uriaşei opere grafice a belgianului George Remi, cunoscut de zeci de milioane de cititori sub pseudonimul simplu de Hergé.

La capitolul Syldavie, une utopie, care explică sursele de documentare care au servit la creerea celei  mai celebre ţări imaginare din literatura desenată, m-am bucurat să-mi regăsesc şi eu numele, ca autor al studiului “Tintin en Roumanie”, care demonstrează cu documente şi argumente logice că una dintre ţările care l-au inspirat pe Hergé atunci când a creat Syldavie a fost România. 

Albert Algoud probabil că a  citit despre studiul meu în 1992 în revista Asociaţiei Les Amis de Hergé, apoi în 1997 în cotidianul  Le Monde (fusesem intervievat de agenţia France Presse) şi, probabil,  în alte reviste şi volume de exegeză publicate ulterior, precum Comment Hergé a creé “Le Sceptre d`Ottokar”  (2010), unde harta României apare chiar pe coperta volumului.  
În prezent teoria mea este menţionată  inclusiv de către enciclopedia on-line Wikipedia.

Cu noua sa colecţie de „Dicţionare ale pasiunii”, editura Plon a cucerit rapid publicul cititor, deşi majoritatea  aveau  în biblioteci clasicile dicţionarele  ale cunoaşterii. 

(Merci, dr. Claude Garitte)