miercuri, 14 noiembrie 2012

Iurie Darie



        
  Iurie Darie (Maximciuc)  s-a născut la 14 martie 1929, în localitatea Vadul Râşcov, județul Soroca. Familia  sa s-a refugiat din Basarabia în 1944, stabilindu-se la Timişoara, unde micul Iura a absolvit liceul în 1948, Talentat la desen,  Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică. L-a ales pe cel din urmă,  pe care l-a absolvit în 1952. Interpret remarcabil, a fost actorul preferat al lui Ion Popescu Gopo, care l-a distribuit în majoritatea filmelor sale.
Grafician dotat, ilustrează reviste (Scânteia Pionierului, Luminiţa, Arici Pogonici) şi cărţi (Recreaţia Mare, a lui Mircea Sîntimbreanu, este o carte simbol în acest sens). A abordat şi cea de-a noua artă, publicând în 1950 stripuri fără titlu în  revista Licurici (semnate Iura Darie) sau, în 1990,  stripuri din seria Rilă şi Rilică  în revista Mihaela.



În cele ce urmează prezentăm fragmente din articolul lui Dan Boicea (ziarul Adevărul din 11.11.2012) documentat pe baza unui interviu cu marele artist apărut în 1973 în revista Teatrul:

“Iurie Darie a fost unul dintre cei mai talentaţi graficieni români, a ilustrat cărţi şi a făcut spectacol de televiziune din desenele sale. Era un elev bun la desen şi la română. Recita frumos şi mâzgălea pereţii şcolii cu cărbune. La absolvirea liceului, în centrul Timişoarei, în vitrina fotografului, pe lângă clasicele instantanee cu elevi, îşi făcuse loc şi un panou cu caricaturi. Acela a fost primul contact al desenatorului cu publicul lui.
Şi-a făcut curaj şi a trimis lucrările la revista de umor „Piţigoiul". Nell Cobar, celebrul caricaturist şi regizor de filme de animaţie, l-a încurajat la „Poşta redacţiei": „Perseveraţi, aveţi talent!". Emisiunile pentru copii, de la Televiziune, l-au ajutat să strângă relaţiile cu publicul.
„Cred că e o idee bună aceasta, a unor emisiuni în care «se povestesc desene», se ilustrează pe viu. Cred, de altfel, că e o iniţiativă în premieră mondială", spunea Iurie Darie în septembrie 1973. Atunci, tocmai terminase de ilustrat o carte care a făcut furori în România: „Recreaţia mare" a lui Mircea Sîntimbreanu (1926-1999).
Lucra la o carte de colorat, pentru copii, şi pregătea un ciclu de emisiuni de televiziune, în care voia să-i înveţe pe aceştia să construiască jucării. La un moment dat, a făcut şi turnee prin ţară, cu spectacole pentru copii, în care istorisea şi desena o poveste simplă, dar plină de haz şi de învăţăminte, „Povestea celor două găini". Dădea şi câte şase spectacole pe zi.
Iurie Darie nu s-a oprit niciodată din desenat. Povestea că, în momentele în care nu avea creion şi hârtie, desena cu degetul, în aer. Iar în ultimele clipe ale vieţii, probabil, pentru că nu-şi mai putea mişca nici mâinile, Iurie Darie a desenat, în gând, o uşă către altceva.”


R.I.P.!

Cartea care a fermecat copilăria unei întregi generaţii de şcolari


Niciun comentariu: