Prima oară Ştrumfii au invadat România la începutul anilor
90, prin intermediul desenelor animate difuzate la Televiziunea Română Liberă.
A doua oară au revenit în paginile cărţilor ilustrate publicate
în româneşte de Egmont, în perioada 1998-2000, cu ocazia aniversării a 40 de ani
de la naşterea simpaticelor
personaje.
În fine, al treilea
val de “invadatori” albaştri a sosit în toamna anului trecut, mai întâi prin intermediul
cinematografului, apoi a DVD-urilor cu desene animate difuzate de ziarul Libertatea
în aceeaşi toamnă dar şi în primăvara
lui 2012 şi iată, în prezent, prin intermediul cărţilor editate de Media Docs Publishing dar difuzate tot de Libertatea.
Editura propune deci
micilor (dar şi marilor) cititori frumoase cărţi ilustrate, tipărite impecabil
şi cu coperţi cartonate, cuprinzând fiecare câte două aventuri ştrumfeşti, după
cum urmează:
14.11 – Cursa ştrumfomobilă/Globurile
de cristal
21.11 – Mariştrumful/Ucenicul
Ştrumf
28.11 – Ştrumferii de
ploaie/Cosmoştrumful
05.12 – Ştrumfii şi
castelul bântuit/Al o sutălea ştrumf
12.12 – Infricoşătoarea
creatură a zăpezilor/Ştrumful cel viteaz
19.12 – Miraculosul Crăciun
al Ştrumfilor/Cântecul Ştrumfilor
Dar cine sunt oare aceste fiinţe micuţe şi simpatice, care
se insinuează în viaţa noastră, aproape fără să ne dăm seama?
Desenaţi de belgianul Peyo, Ştrumfii au apărut pentru prima
oară în 1958, ca personaje secundare, în banda desenată Johan et Pirluit - La flûte à six trous. Micii cititori ai revistei Spirou au
sucombat imediat sub şarmul irezistibil al piticilor albaştri şi practic au “obligat”
desenatorul să creeze aventuri de sine stătătoare ale celor 100 de ştrumfi.
Ştrumfii trăiesc autarhic,
într-un sătuc dintr-un Ev mediu decalat, au în jur de 100 de ani fiecare, cu
excepţia lui Papa Ştrumf care are exact 542 de ani. Din punct de vedere fizic
ei seamănă perfect între ei (cu excepţia lui Papa Ştrumf şi a Ştrumfiţei) deosebindu-se
doar prin caracterul lor şi, eventual, prin purtarea unor accesorii
personalizate (ochelari etc). Duşmanii
lor sunt vrăjitorul Gargamel, care vrea
să-i folosească la obţinerea Pietrei Filozofale
şi motanul acestuia, Azrael, care vrea
pur şi simplu să-i mănânce (lucru care,
însă, staţi liniştiţi, nu i-a reuşit niciodată).
Bineînţeles, ceea
ce-i face unici în lumea celei de-a noua arte, este celebra lor limbă ştrumfească.
Până acum au apărut 30 de albume de benzi desenate, vândute în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. În plus, pe piaţă se găsesc şi mini-albume, cărţi ilustrate, albume de colorat (câteva, traduse în româneşte - în 2012 - de editura Media Docs Publishing).
De asemenea, mai
multe filme de desene animate cu Ştrumfii au fost realizate încă din 1959. Cele mai cunoscute – inclusiv în
ţara noastră -
sunt însă cele produse de
studiourile Hanna and Barbera în 1981 ( 425 de episoade în total).
În fine, în vara anului 2011, a fost lansat filmul 3D The Smurfs, în regia lui Raja Gosnell, în care Ştrumfii sunt teleportaţi printr-un tunel al timpului din sătucul lor medieval în New-York-ul zilelor noastre. (în prezent se lucrează la o continuare a sa, care va ieşi pe piaţă în 2013).
În fine, în vara anului 2011, a fost lansat filmul 3D The Smurfs, în regia lui Raja Gosnell, în care Ştrumfii sunt teleportaţi printr-un tunel al timpului din sătucul lor medieval în New-York-ul zilelor noastre. (în prezent se lucrează la o continuare a sa, care va ieşi pe piaţă în 2013).
Ştrumfii la New York, în Central Park |
Aici ei s-au întâlnit cu Kate Perry... |
...dar şi cu Mirabela Dauer |
La final să adăugăm
că, încă din 1979, celebrul semiolog Umberto
Eco a scris despre Ştrumfi că povestea lor este “deliziose, piene di
humour, quasi educative” şi că
“le storie dei puffi hanno un grande rilievo filosofico, o almeno
semiotico”. (în limba italiană cuvântul
„ştrumf” a fost tradus prin „puffi”).
Aşa încât, nu mai
staţi pe gânduri, oferiţi copiilor dvs. (sau copilului din dvs.) măcar unul
dintre frumoasele albume cu aventurile
simpaticilor ştrumfi.
Dodo Niţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu