A treia invazie a Ştrumfilor

Prima oară Ştrumfii au invadat România la începutul anilor 90, prin intermediul desenelor animate difuzate la Televiziunea Română Liberă.

A doua oară au revenit în paginile cărţilor ilustrate publicate în româneşte de Egmont, în perioada 1998-2000, cu ocazia aniversării  a 40 de ani  de la naşterea  simpaticelor personaje.

În fine,  al treilea val de “invadatori” albaştri a sosit în toamna  anului trecut, mai întâi prin intermediul cinematografului, apoi a DVD-urilor cu desene animate difuzate de ziarul Libertatea în aceeaşi toamnă dar  şi în primăvara lui 2012 şi iată, în prezent, prin intermediul cărţilor editate de Media Docs Publishing  dar difuzate tot de Libertatea.

Editura   propune deci micilor (dar şi marilor) cititori frumoase cărţi ilustrate, tipărite impecabil şi cu coperţi cartonate, cuprinzând fiecare câte două aventuri ştrumfeşti, după cum urmează:

14.11 – Cursa ştrumfomobilă/Globurile de cristal

21.11 – Mariştrumful/Ucenicul Ştrumf

28.11 – Ştrumferii de ploaie/Cosmoştrumful

05.12 – Ştrumfii şi castelul bântuit/Al o sutălea ştrumf

12.12 – Infricoşătoarea creatură a zăpezilor/Ştrumful cel viteaz

19.12 – Miraculosul Crăciun al Ştrumfilor/Cântecul Ştrumfilor

Dar cine sunt oare aceste fiinţe micuţe şi simpatice, care se insinuează în viaţa noastră, aproape fără să ne dăm seama?

 Desenaţi de belgianul Peyo, Ştrumfii au apărut pentru prima oară în 1958, ca personaje secundare, în banda desenată Johan et Pirluit - La flûte à six trous. Micii cititori ai revistei Spirou au sucombat imediat sub şarmul irezistibil al piticilor albaştri şi practic au “obligat” desenatorul să creeze aventuri de sine stătătoare ale celor 100 de ştrumfi.

Ştrumfii trăiesc autarhic, într-un sătuc dintr-un Ev mediu decalat, au în jur de 100 de ani fiecare, cu excepţia lui Papa Ştrumf care are exact 542 de ani. Din punct de vedere fizic ei seamănă perfect între ei (cu excepţia lui Papa Ştrumf şi a Ştrumfiţei) deosebindu-se doar prin caracterul  lor şi,  eventual, prin purtarea unor accesorii personalizate (ochelari etc).  Duşmanii lor sunt vrăjitorul Gargamel,  care vrea să-i  folosească la obţinerea Pietrei Filozofale şi motanul acestuia,  Azrael, care vrea pur şi simplu să-i mănânce  (lucru care, însă, staţi liniştiţi, nu i-a reuşit niciodată).

Bineînţeles, ceea ce-i face unici în lumea celei de-a noua arte,  este celebra lor limbă ştrumfească. 

Până acum au apărut 30 de albume de benzi desenate,  vândute în peste 30 de milioane  de exemplare în  întreaga lume. În plus,  pe piaţă se găsesc şi mini-albume, cărţi ilustrate, albume de colorat (câteva, traduse în româneşte -  în 2012 -  de editura Media Docs Publishing).

De asemenea, mai multe filme de desene animate cu Ştrumfii au fost realizate  încă din 1959. Cele mai cunoscute – inclusiv în ţara noastră -  sunt însă  cele produse de studiourile Hanna and Barbera în 1981 ( 425 de episoade în total). 
În fine, în vara anului 2011,  a fost lansat filmul 3D The Smurfs, în regia lui Raja Gosnell, în care Ştrumfii sunt teleportaţi printr-un tunel al timpului din sătucul lor medieval  în New-York-ul zilelor noastre. (în prezent se lucrează la o continuare a sa, care va ieşi pe piaţă în 2013).

Ştrumfii la New York, în Central Park

Aici ei s-au întâlnit cu Kate Perry...

...dar şi cu Mirabela Dauer

La final să adăugăm că, încă din 1979,   celebrul semiolog Umberto Eco a scris despre Ştrumfi că povestea lor este “deliziose, piene di humour, quasi educative” şi că

“le storie dei puffi hanno un grande rilievo filosofico, o almeno semiotico”. (în limba italiană cuvântul „ştrumf” a fost tradus prin  „puffi”).

Aşa încât,  nu mai staţi pe gânduri, oferiţi copiilor dvs. (sau copilului din dvs.) măcar unul dintre frumoasele albume  cu aventurile simpaticilor ştrumfi.

Dodo Niţă