Iurie Darie la televizor
"Unele dintre primele mele amintiri legate de televizor au legătură cu un bărbat simpatic foarte, care, nu ştiu prin ce minune, desena şi vorbea în acelaşi timp – ceea ce pentru unul ca mine, care în probleme de desen mereu a avut două mîini stîngi, reprezintă un mister (cum e posibil aşa ceva?!) chiar şi azi, cînd mi-aduc aminte.Televizorul era unul mare, aflat pe patru picioare lungi şi fine; cred că numele lui era Cosmos. Imaginea era alb-negru, bineînţeles. Anii erau ’70, spre începutul lor. Amintirile mi-s neclare – dar tot ce mi-e clar în momentul de faţă este că bărbatul acela era Iurie Darie.
În acel program de dimineaţă pentru copiii generaţiei
post-decret, Iurie Darie era un fel de amfitrion cald şi vesel. Spunea,
probabil, un fel de poveşti acolo – iar din cînd în cînd punea mîna pe un fel
de cărbune şi desena ceva pe nişte planşe mari de hîrtie. Nu-mi mai aduc aminte
dacă era singur sau era însoţit – am senzaţia că mai era cineva cu el (cumva o
femeie tînără, cu voce de copil, pe care mai apoi, ani la rînd, am auzit-o la Teatru
radiofonic? Nu ştiu, s-ar putea să confund). Pesemne că duminica dimineaţa
era emisiunea respectivă. Pe vremea aceea, TVR sub comunism era încă o chestie
promiţătoare şi din multe puncte de vedere spectaculoasă – asta în cazul în
care Mannix, UFO sau varietăţile de sîmbăta seara încă vă mai spun
ceva.
Să fi şi cîntat Iurie Darie în acele dimineţi? N-ar fi imposibil – în
definitiv, nu trebuie să fii Caruso pentru a fi pe placul unor copii. Dar ce
ştiu sigur: de vorbit, vorbea şi de desenat, desena frumos în cărbune. Iar dacă
mi-aduc aminte de acele dimineţi este pentru că omul transmitea o stare de bine
– sentimentul tonic (şi din ce în ce mai rar, azi) că la televizor pot să apară
nişte oameni frumoşi, care să dea vieţii un strop de culoare. Cam
asta făcea Iurie Darie atunci, chiar dacă televiziunea, cum spuneam, era
alb-negru."Adrian Cioroianu
Restul articolului despre "cel mai bun desenator dintre actori şi cel mai bun actor dintre desenatori" cum auto-ironic se definea marele artist, îl puteţi citi în revista Dilema Veche nr. 457 din 15 noiembrie curent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu