De mai mulţi ani bedefilii români şi, în particular,
cititorii aventurilor lui Mac şi Cocofifi,
ai piticului Cipi, ai lui Avi, Eli şi Balonel, aşteptau această întâlnire...
Şi iată că ea s-a produs! Data de 6 noiembrie 2012 va rămâne
gravată pe vecie în memoria afectivă a sutelor de persoane care au venit la
această întâlnire unică şi irepetabilă!
Pentru cei care nu o ştiau pe doamna Livia decât din
monografie şi din poveştile bedefililor care au vizitat-o la Budapesta,
întâlnirea a fost în egală măsură emoţionantă şi solemnă, caldă şi respectuoasă!
Deşi, iniţial, organizatorii planificaseră ca marea artistă doar să semneze cele 50 de exemplare ale albumului
Aventurile lui Mac, dânsa
a dat sute de autografe nominale şi
personalizate atât pe noul album
(tipărit, spre regretul multor participanţi, în prea puţine exemplare) cât şi pe altele mai
vechi, Bilete pe adresa prietenilor mei, Doi ani de vacanţă, Piticul Cipi, sau pe monografie. Ba a avut şi câte o vorbă
frumoasă pentru fiecare interlocutor şi timp să se fotografieze cu fericiţii
admiratori. Şi asta vreme de mai multe ore!
A fost extraordinar, o seară de emulaţie artistică cum nu va
mai exista alta!
Contrazicând temerea unora că BD-urile doamnei Livia
„prezintă riscul de a fi uitate”, la
întâlnirea cu doamna Livia au venit sute de persoane. Printre aceştia i-am
salutat şi am stat de vorbă cu artiştii BD Puiu Manu, Şerban Andreescu, Bogdan
Prejoianu, Ionuţ Popescu, Alin Ivan,
Octav Ungureanu, cu bedefilii Ion Manolescu, Marius Leştaru şi soţia, Paul
Ioanid, Ştefan Somogyi, Cătălin
Buzoianu, cu regizorul TV Ion Lucian Ciucu. De la Cluj a venit la
întâlnire Ana-Maria Băsceanu, iar de la Craiova doctorul Paul Stoica. Cu
această ocazie am făcut cunoştinţă cu domnul Victor Antonescu, celebrul creator
de desene animate. În mod sigur au mai fost şi alte personalităţi artistice şi
culturale dar, din păcate, nu am putut să stau până la capăt... (Mă aştepta trenul spre Cetatea Băniei)
În încheiere transmit felicitări şi mulţumirile mele personale
organizatorilor de la librăria Anthony
Frost - gazda întâlnirii, precum şi celor de la Institutul Cultural Maghiar.
Voi mai reveni în acest spaţiu la opera grafică a doamnei Livia Rusz şi, dacă doresc, îi invit pe
participanţii la întâlnire să ne transmită impresiile lor.
În încheiere, câteva fotografii realizate de Ana-Maria
Băsceanu:
 | ||||
| În stânga doamnei Livia, fiul său Peter |
 |
| Un om fericit: Marius Lestaru |
 |
| Este rândul lui Paul Stoica, animatorul unor bloguri celebre |
 |
| Fotograful fotografiat: prima din stânga este Ana-Maria de la Cluj |
6 comentarii:
Dupa cum spuneam si pe facebook ieri, am inceput anul 2012 cu prezenta la o expozitie dedicata dnei Livia Rusz organizata la Bucuresti, ca mai apoi, dupa cateva luni sa o intalnesc pe Marea Doamna a benzii desenate romanesti la aceasta lansare de album, organizata tot in capitala. Ce sa facem, mergem dupa munte daca nu vine la Mahomed. :) Greu de descris in cuvinte asteptarea intalnirii, momentele din bratele dnei Livia ,surescitarea de dupa eveniment, cand, dupa ce s-a culcat toata lumea, am scos aparatul foto si m-am uitat si am vizionat pozele si filmuletele facute acolo. :) Minunat!
Este foarte frumos ca s-a organizat o asemenea intalnire, dar este mare pacat ca s-au tiparit doar 50 de exemplare din album. Practic, organizatorii si-au dat singuri foc la valiza, intrucat toti cei prezenti si-ar fi dorit albumul, plus multi altii, care n-au putut fi de fata din varii motive. Ce sa mai zic de provincie...E musai sa te sui in tren si sa vii la Bucuresti ca sa poti pune mana pe un album BD? E foarte trist...Practic, o chemi pe doamna Rusz de la Budapesta, dar nu esti in stare sa scoti si tu macar 200 de exemplare din album?! In fine, acestea n-au nicio legatura cu domnul Dodo Nita, care este un profesionist desavarsit cand vine vorba de organizat evenimente!
Bine ca s-au gasit bani pentru tiparit "Cartea lui George" si "Stigmata", de care ati mai tot scris si dvs!
Este o vorba romaneasca: Daca n-ai bani, stai acasa! Sincer, a fost ca pe vremea lui Ceausescu, cand Pif-urile se dadeau pe sub mana, iar cine punea mana pe un exemplar, era smecher...Rusine celor care i-au facut pe oameni sa spere degeaba ca vor pune mana pe o banda desenata de calitate!
Cand am pus umarul la acest proiect am facut-o cu speranta ca va fi un album care va ajunge si in librarii si in mainile copiilor de astazi care sa se bucure asa cum am facut-o si noi acum 30-40 de ani. Pe album nu este mentionata nicio editura care l-ar fi tiparit. Deci , probabil, a fost platit din bani proprii. Ingrijitorul editiei poate explica mai bine. Sa speram la un tiraj suplimentar si la unul mai mare pentru urmatoarele aparitii.
Dodo, ai putea scrie un articol despre cum este tiparita banda desenata in Romania? Sa zicem, de la ideea unui proiect cum a fost acesta cu Mac si pana la lumina tiparului?
Trimiteți un comentariu