Ileana Surducan în revista ZOO

Revista ZOO este o publicaţie culturală franceză, specializată pe domeniul benzii desenate. Apare din 2004, de 6 ori pe an, într-un format A4, cu 52-60 de pagini în culori, acoperind actualitatea BD franco-belgiană dar şi comics şi manga. În prezent  este tipărită în 100.000 de exemplare şi difuzată gratuit prin intermediul librăriilor specializate din Franţa şi Belgia.

În nr. 40/mai-iunie 2012 este  publicată povestirea BD Le Brouillard -  două planşe desenate de compatrioata noastră Ileana Surducan. E pentru prima oară când un autor român este publicat  în paginile acestei reviste. 

Dar cine este Ileana Surducan?

Născută în 1987 la Cluj, Ileana (împreună  cu sora ei Maria), descoperă benzile desenate la Centrul Cultural Francez din localitate, prin clasa a VI-a. Până în prezent a rămas fidelă benzii desenate franco-belgiene, iar autorii săi preferaţi sunt André Franquin, René Goscinny şi  Joan Sfar.

Deşi absolventă a secţiei de ceramică a Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca (în 2009),   ea îşi va construi o solidă carieră de autor de benzi desenate.

Debutează –  încă din studenţie – în fanzinele  locale Varza a la Cluj, Glorioasa Fanzină,  şi  îşi deschide – în decembrie 2007 - un blog  în limba franceză -  “Le monde d`Ileana”. 

Tot în 2007, dar în ianuarie, doi bedefili francezi, Shuki şi Karine,   deschid site-ul 30joursdebd.com, prin care vor să promoveze  tineri autori BD  talentaţi,   dar  ignoraţi de editorii “profesionişti”. Ei postează în fiecare zi, gratuit, câte o planşă  desenată de un tânăr creator BD. Succesul site-ul lor nu întârzie să apară şi, încurajaţi de cei aproximativ 3000 de cititori unici  zilnici, cei doi bedefili fondează editura Makaka,  unde vor publica albume ale celor mai  talentaţi  dintre colaboratorii lor.

Încă din 2008 Ileana Surducan  trimite pe adresa acestui site  numeroase scurte BD, desenate  după scenarii proprii sau semnate de autori francezi precum Romain  Pujol şi Shuki. Ele sunt apreciate de mii de cititori, mulţi comentând la superlativ lucrările sale, aşa încât editura  Makaka  îi publică  în 2009 albumul de debut Edouardo le Renardeau, desenat după un scenariu de  Shuky Medina. 

În 2010 Ileana Surducan ilustrează romanul lui Vincent Dumas, L`ami interdit (Editions du Caïman).

După succesul primului album, editura Makaka  îi comandă  Ilenei Surducan  un al doilea: Le Cirque - Journal d’un dompteur de chaises, care iese  pe piaţa franceză  chiar în aceste zile. El reprezintă cel mai ambiţios proiect al tinerei creatoare BD: 160 de planşe în culori, desenate după propriul scenariu. În semn de apreciere a editorului,  acesta îi tipăreşte  şi numele, nu doar prenumele, pe coperta albumului. 

Cu această ocazie, Ileana Surducan este invitată de onoare la Festivalul Benzii Desenate de la Saint Malo (al doilea mare festival BD din Franţa, după cel de la Angouleme), în perioada 26-28 octombrie curent.

Deschid o paranteză aici, pentru a arăta faptul că,  nici această participare la un mare festival BD, nici albumele Ilenei Surducan,  nu au fost sprijinite în vreun fel de Institutul Cultural Român, deşi  misiunea lor  auto-asumată este, citez de pe site-ul ICR: “…promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei. Creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume”

Funcţionarii de la această instituţie preferă să promoveze – mă refer strict la domeniul benzii desenate, celelalte domenii nefiind de competenţa mea - şi să sponsorizeze (din banii noştri)  non-autori  precum Sorina Vasilina,  care nu a publicat niciodată benzi desenate sau Andreea Chirică,  care nu se jenează  să-şi pună numele pe o carte cu mâzgăleli  de care s-ar ruşina până şi un copil de 7 ani.  Aceste non-valori (în domeniul BD, subliniez încă o dată, poate că ele sunt valoroase în alte domenii, de care nu am cunoştinţă) au fost plătite de ICR să se deplaseze   la manifestări prestigioase precum Festivalurile BD de la Viena sau Barcelona (fără măcar să fie invitate de organizatorii autohtoni). Participarea lor acolo, ca simboluri  ale benzii desenate româneşti,  are aceeaşi valoare  ca o ipotetică participare a lui Mircea Cărtărescu la Olimpiada tăietorilor de lemne din Suedia: este ridicolă şi inutilă.

Acest lucru dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, nu doar limita competenţei decidenţilor de la ICR, ci mai ales  complicitatea lor imorală  cu paraziţii instituţiei.  Pentru că, da, aţi ghicit, cele două non-autoare promovate de ICR şi AFCN  fac parte din gaşca  Hardcomics/Jumătatea Plină. Închis paranteza.

Revenind la artista  Ileana Surducan,  ea este invitată de către editorul său francez la un adevărat turneu de promovare a  noului său  album în Franţa: după Saint Malo, în octombrie,  vor urma Festivalurile BD de la Colomiers, în noiembrie, Angouleme, în ianuarie 2013, Semur-en-Auxois, în martie şi Bois-Colombes, în aprilie, după cum este anunţat pe site-ul editorului.

Închei aici, consemnând remarca unuia dintre miile de cititori fideli ai săi, de pe site-ul 30joursdebd.com:   
“Iléana est  à la BD ce que Verlaine est à la poésie”.

Nici un autor român de BD (iar non-autorii nici atât) nu a primit vreodată un astfel de compliment din partea cititorilor săi!

Dodo Niţă

Planşă extrasă din albumul Le Cirque (c) Makaka