marți, 30 iunie 2026

Yooma Urban Lodge - locul unde mi-am petrecut sfârșitul lumii !



Așa cum știți, cei care citiți în mod curent
postările mele de pe acest  blog, Bruxelles este capitala benzilor desenate. Zeci de librării BD, două muzee specifice, un circuit  prin oraș pentru a vedea uriașele fresce murale  cu cele mai cunoscute personaje ale BD franco-belgiene etc. Lipsea un loc  special unde să poposești peste noapte, obosit  de atâta vizitat. Din 2021 există acel loc: hotelul Yooma Urban Lodge  (****)!





Adresa sa este Square de l`Aviation nr 23-27, la o aruncătură de băț depărtare de Gara Bruxelles Midi, cu uriașele fresce murale  reproducând casete din două albume Tintin)...







...și la doi pași depărtare de clădirea cu uriașa efigie a lui Tintin și Milou.



Hotelul are 60 de camere, pentru 2-4-6 oaspeți, fiecare cameră fiind decorată cu efigii ale nu mai puțin de 32 de personaje:  Ștrumfii, Lucky Luke, Gaston Lagaffe, Boule & Bill  etc.  Prețul per cameră este de la 100 de euro în sus.


Fetele sunt turiste, să nu vă faceți iluzii...






Restaurantul (cu bucătărie exclusiv belgiană)  este decorat cu o uriască frescă murală unde autorul BD Johann de Moor (fiul tatălui său Bob de Moor, prieten și colaborator apropiat al lui Herge) s-a amuzat să reproducă zeci de personaje BD. 







 Firul roșu (sau, mai precis, galben-negru) al acestei fresce este arhi-lunga coadă a lui Marsupilami care

iese pe geam chiar din camera lui Johann (autoportret).

Dar personajele BD sunt peste tot, chiar și  pe holul care duce la locul unde  regele merge singur !. 


Într-un alt hol găsim  câteva desene originale ale unor autori belgieni. În fine, recepția este jumătate bibliotecă, jumătate librărie, de unde pot fi achiziționte albume BD (în engleză, pentru turiști) sau figurine.




 Un mini-cinematograf prezintă desene animate, accesibile dimineața în timpul micului dejun,  sau seara,  după ora 18,00), sala de jocuri este decorată în culorile  ștrumfilor , iar cafeaua poți s-o bei dimineața pe-o mini-terasă interioară, vegheat de simpaticul Gaston Lagaffe.




 
Aici, pe 14 iunie 2026,  mi-am petrecut sfârșitul lumii (ca să parafrazez titlul unui film românesc  contemporan).

Ce spuneți?  Prima zi din anul 62 de viață nu e sfârşitul lumii? Nu e imposibil. Om trăi şi om vedea…





 

 

 

Niciun comentariu: