Haiku este un mic poem japonez, alcătuit din doar trei versuri. Iar când spui Japonia te gândești instantaneu la Sakura, sărbătoarea primăvăratică a înfloririi cireșilor.
În noaptea de 14 iunie 1941, la un an după ce
Armata sovietică invadase Lituania și celelalte țări baltice, câțiva soldați
ruși spărgeau ușa casei unde locuia puștiul Algis împreună cu sora sa Dalia și
părinții lor. Denunțați de un vecin ca dușmani ai Uniunii Sovietice, cei patru urmau să fie deportați la capătul
lumii… în Siberia.
Ceea
ce urmează este un fel de jurnal de bord al micului Algis, scris cu cuvinte dar
și cu desene, al lungului drum până în Siberia, iar apoi al vieții - la limita supraviețuirii
- din lagăr.
Mi-au
reținut atenția portretele desenate atât de sensibil, din linii și litere, ale unora dintre tovarășii de deportare: domnișoara
Violeta, cea mai bună învățătoare din lume, tușa Petronela, înnebunită după
Japonia și care umbla toată ziua îmbrăcată în kimono, Vincas, bătrânelul cel drag care cântă la
vioară, Veronica, prietena sa cea mai
bună, născută pe 15 mai, ca și el, Banga Klimas, mama Veronicăi și soția lui
Kazimir cel orb, Julius Zbârciog, care citește mult și știe o grămadă de lucruri.
Însă Algis scrie și despre ruși: soldații cei răi Kartoșnik și Hlebnik, paznicii lagărului,
Liova, Vova și Jora, cei trei “zmei”
mucoși, care îl trag tot timpul pe Algis de urechi, dar și tanti Margareta din casa albastră sau moș
Vasia, crescătorul de albine imaginare.
În
cele din urmă apar și japonezi în
jurnal: sunt soldați prizonieri, închiși într-un lagăr
vecin. Tușa Petronela copiază pe bucățele de hârtie haiku-uri dintr-o carte
cu coperți roșii și le arunca peste gard… și astfel cititorul descoperă și
celebrele poezii japoneze.
Un
soldat japonez îi trimite în schimb un cocor de hîrtie - pretextul perfect pentru ca tanti Petronela să-i învețe
pe copii - atât pe cei din romanul grafic cât și pe cei care citesc cartea -
tehnica origami.
Ca
orice puști cu fantezie, Algis are și un prieten imaginar,
pe gâscanul Martin, care duce scrisorile lui Algis către tatăl său, închis
într-un alt lagăr, sau către unchiul
Alfonsas, avocat în Vilnius, cu
rugămintea să-i scape din prizonierat.
Romanul grafic începe și se termină cu “trenul orfanilor”, care îi duce în sfârșit acasă (după moartea lui Stalin), pe Algis și tovarășii săi de deportare.
Haiku
Siberian se prezintă ca un adevărat mozaic,
format fiind din texte ilustrate, benzi
desenate, fotografii după scrisori, toate scrise și desenate ca de mâna
unui puști.
Algis
Mielis, copilul din” trenul orfanilor”
este chiar tatăl lui Jurga Vile, scenarista romanului grafic.
Născută
în 1977 și absolventă de filologie la Universitatea din Vilnius, iar apoi a
unor studii de film și comunicare audovizuală
la Universitatea Sorbona din Paris, Jurga Vile a lucrat ca traducătoare mulți ani. În tot acest
timp a fost bântuită de poveștile siberiene ale tatălui ei. Într-o zi s-a
hotărât să le pună pe hîrtie, dar a ales o modalitate modernă de narațiune,
banda desenată.
Pentru aceasta s-a asociat cu Lina Itagaki,
absolventă a Academiei de Artă din Vilnius și pasionată de cultura și limba
japoneză, pe care a studiat-o la Universitatea din Tokio.
Această
colaborare a reprezentat debutul lor în lumea benzii desenate, un debut
strălucitor, pentru că romanul grafic a primit mai multe premii și a fost
nominalizat la altele.
Tradus
în limba română, cu empatie și gingășie, de către Alina Nucă, romanul grafic
Haiku Siberian a apărut la
editura Frontiera în condiții grafice de excepție. Pe etajera unui bedefil, el trebuie
așezat alături de Persepolis de Marjane Satrapi și
Maus de Art Spiegelman.
Dodo Niță
Romanul grafic poate fi comandat aici:
https://editurafrontiera.ro/produs/siberia-haiku_siberian-roman-grafic-lituanian/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu