“Scopul acestui volum este de a aduce laolaltă
preocupări teoretice şi practice ale sectorului creativ, ale politicilor şi
managementului culturale”, scrie în prefaţa sa Oana Năsui, iniţiatoarea acestui
proiect.
Volumul reuneşte opiniile
a 27 de autori, din diferse şi foarte variate domenii ale creativităţii, de la
arhitectură până la benzi desenate, români dar şi străini (Serbia, Ucraina).
Dintre intervenţii, mi-a
atras atenţia cea semnată de Anda Georgiana Becuţ şi Ioana Ceobanu, despre Industria de carte producţie, distribuţie şi
consum care propune, printre altele, cifre concrete extrase dintr-un sondaj de
opinie, Barometrul de Consum Cultural, realizat în 2015 pe un
eşantion naţional de 1,067 persoane, cu
vârsta peste 14 ani.
Aflăm astfel că 38%
dintre respondenţi nu au citit niciodată cărţi (cifră în scădere faţă de anii
precedenţi). 57% au citit între 1-5 cărţi, majoritatea fiind femei.
Cel mai mult citesc
persoanele cu vârste cuprinse între 35 şi 44 ani (22% dintre respondenţi) iar
cel mai puţin tinerii cu vârste între 14 şi 19 ani (14%).
Sunt convins că aceste
cifre se pot aplica şi la cititorii de benzi desenate, mai ales că toţi
bedefilii pe care îi cunosc nu citesc doar BD ci şi cărţi din cele mai diverse
genuri.
Şi, pentru că vorbim de BD, doresc să semnalez articolul desenatorului Octav
Ungureanu, care, iată, se afirmă astfel
şi ca un teoretician en herbe al
celei de-a noua arte: Ce înseamnă creativitatea în benzi desenate?
Articolul demarează cu o sumară trecere în revistă a istoriei şi
prezentului BD-ului românesc, dar se încheie cu o concluzie foarte importantă
pentru viitorul benzii desenate autohtone:
„Dincolo de actul creativ
din banda desenată propriu-zisă, desenatorii de la noi trebuie să se gândească
şi ce fel de personaje sau poveşti ar trebui să atragă publicul, asta dacă vor
să aibă mai mulţi decât câteva zeci de cititori.Ei trebuie să facă şi munca de
editor de Bd, din moment ce aceştia sunt foarte puţini în România. Autorii
trebuie să dea dovadă de foarte multă creativitate ca să fie publicaţi, trebuie
să se agite, să se promoveze pe ei înşişi şi arta lor, să abordeze zeci, poate
sute de edituri, până le răspunde vreo una. Trebuie să inventeze noi metode de
promovare pentru a-şi concretiza ideile de bandă desenată în proiecte
publicate.
Există bineînţeles şi
autori care preferă să nu se gândească la public sau doar aşteaptă invitaţii de
la edituri dar, până la urmă, banda desenată este o formă de comunicare şi
degeaba ai în minte o poveste dacă nu o spui nimănui.”
Octav Ungureanu nu este
doar un autor BD foarte inventiv ci, iată, este şi unul foarte conştient de
condiţia artistică şi umană a desenatorului de benzi desenate în România de
astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu