Dragoş este unul dintre oamenii cei mai importanţi din viaţa mea.
În domeniul BD,
fără să fie bedefil sau autor, m-a ajutat enorm – la propriu, fizic – la organizarea
primelor 7 ediţii ale Salonului BD şi la
editarea unor publicaţii. A mers cu mine în Franţa şi Portugalia (pe banii săi) atunci când
am fost invitat la saloane BD din acele ţări.
M-a sfătuit
(bine) şi m-a pus în contact cu alte persoane care, de asemenea, au contribuit la buna organizare a unor
saloane şi expoziţii de benzi desenate.
Dragoş nu este
bedefil, dar are o mică colecţie de albume BD franceze, iar personajul său preferat
este Gaston Lagaffe.
La aniversarea
zilei sale de naştere (astăzi împlineşte 46 de ani) îi ofer cadou – lui, dar şi dumneavoastră,
dragi cititori - aceste câteva rânduri despre Gaston…
Aşa cum ştiţi, personajele din benzi desenate sunt, de obicei, pozitive sau negative. Personajele pozitive care fac fapte bune se numesc eroi (super-eroi, atunci când dispun de forţe supra-omeneşti).
Aşa cum ştiţi, personajele din benzi desenate sunt, de obicei, pozitive sau negative. Personajele pozitive care fac fapte bune se numesc eroi (super-eroi, atunci când dispun de forţe supra-omeneşti).
Ei bine, Gaston
Lagaffe este, probabil, primul anti-erou din istoria BD-ului european.
Sătul, poate
plictisit, de a desena – pe bandă –
aventurile lui Spirou şi Fantasio, arhetipuri prin excelenţă ale personajelor
pozitive, genialul autor BD belgian André Franquin (am avut şansa unică în
viaţă să-i strâng mâna la festivalul BD de la Charleroi în 1995) a avut ideea
de a-l inventa pe Gaston Lagaffe .
Gaston este funcţionar
la revista Spirou, detaşat la arhiva
redacţiei. Pare leneş, indolent, gafeur prin
definiţie, în realitate este un visător, o persoană care doreşte doar să facă
bine celor din jur dar, din lipsă de
experienţă sau naivitate, face numai gafe.
Aşa arăta arhiva revistei Spirou, înainte să o aranjeze Gaston |
Cei mai buni
prieteni ai săi sunt animalele şi păsările (mai ales pisicile şi pescăruşii),
dar şi oamenii - Jules-de-chez-Smith-en-face, Bertrand Labévue,
Gustave, Manu, iar cel mai mare duşman
al său este poliţistul Longtarin, care nu pierde nici o ocazie de a-i
strecura un PV de contravenţie sub ştergătorul de parbriz al anticului său Fiat 509, datând din perioada
interbelică. Din acest motiv nici Gaston nu-l are la inimă pe agentul de la
circulaţie, şi-i joacă numeroase farse, dintre care una dintre cele mai amuzante a
fost să-şi demonteze ştergătorul de parbriz doar pentru a-l vedea pe Longtarin
roşu de furie că nu mai are unde să-i fixeze PV-ul obişnuit.
În fine, Gaston
nutreşte o perfectă dragoste platonică pentru colega sa de birou, Mademoiselle
Jeanne, o secretară durdulie şi roşcată, aproape la fel de timidă ca şi el.
În afară de
talentele sale de inventator, Gaston îndrăgeşte şi muzica, şi chiar inventează
un instrument muzical nou, gafofonul, un fel de harpă cu corn ale cărei (infra) sunete sunt … devastatoare: dărâmă clădiri,
distruge automobile şi orice fel de lucru aflat în apropierea sa, sperie
animalele şi păsările şi le pune pe fugă.
În fine, ca şi
Franquin, Gaston este un ecologist convins şi de multe ori îşi pune „talentele”
în slujba protecţiei naturii, a
animalelor şi păsărilor.
Aţi înţeles,
sper, că Gaston Lagaffe, anti-erou prin definiţie, este unul dintre cele mai
comice personaje BD create vreodată, parte a Panteonului celor mai îndrăgiţi
eroi ai fanilor BD din Europa şi din lumea întreagă.
Aventurile sale
au apărut, începând din 1957, în paginile
revistei Spirou, iar din 1960 şi în albume (până în 1992). La început ele erau publicate pe câte o jumătate de
pagină (două linii de câte trei-patru casete) şi foarte repede pe o pagină
întreagă de revistă. Andre Franquin îşi
numerota gag-urile şi spera să ajungă la numărul 1000, din păcate bolile şi
bătrâneţea l-au împiedicat s-o facă.
În plus de gag-ul
fiecărei planşe, Franquin îşi desena, la propriu, semnătura, constituind astfel o serie de gag-uri în
interiorul gag-urilor (mai târziu se va edita un album doar cu semnăturile sale
desenate).
Prima oară l-am
văzut pe Gaston la cinema, în anii 80. Nu se numea Gaston, dar purta un pulover
pe care era inscripţionată litera G. Filmul avea titlul Fait
gaffe a La gaffe, şi fusese realizat în 1981 de Paul Boujenah, cu Roger
Mirmont în rolul titular.
Apoi, prin
1983-1984, am citit mai multe albume cu peripeţiile sale la lectoratul francez
al Universităţii din Craiova. Iar după 1990, când am putut călători liberi în
afara ţării, la fiecare călătorie în Franţa şi Belgia mi-am cumpărat câte un
album Gaston, aşa încât astăzi deţin integrala gag-urilor sale, formată din 19
albume.
Gaston a vorbit,
din păcate, doar o singură dată româneşte, în 1968, într-o scurtă BD preluată
din revista italiană Il Giornalino.
Dacă nu-l cunoaşteţi pe acest extraordinar personaj care este Gaston Lagaffe, nu este
niciodată prea târziu să o faceţi, şi vă
garantez că merită efortul de a învăţa limba franceză doar şi pentru acest
lucru!
M`enfin! - cum ar spune Gaston!
Integrala Gaston Lagaffe are aproape 1000 de pagini şi costă doar 69 de euro! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu