Mesaje de la cititori

Primul articol semnat „Niţă Dodo” (sic!) a apărut în revista studenţească Mesaj Comunist din Craiova,  în 1985. Aveam 21 de ani.

Primul articol despre banda desenată românească (întâmplător, sau nu, era semnat de mine) a fost publicat în decembrie 1988 în revista SF Orion.

De atunci şi până astăzi am publicat probabil mii de articole,  în principal despre benzi desenate şi literatură SF,   în paginile a numeroase reviste şi ziare din România (Dilema, Dilemateca, Cultura, Secolul 21, Scrisul Românesc, Dacia Literară, Argonaut/Fergonaut, Orion,  Mini Azi, Strip Top,  La Lettre de Walonie-Bruxelles a Bucarest, Autograf MGM, Time Out,  Universul Şcolii, revista 2000 Plus, Magazin de Cartofilie, Filatelie şi Numismatică,  Jurnalul de Dolj, Gazeta de Sud, Curierul Naţional, Jurnalul Naţional,  România Liberă, Magazin Exploziv, revista  467, Anticipaţia, Ficţiuni, Magazin Fantastic, Jurnalul SF , fiction.ro, fantastica.ro,   revistanautilus.ro, pro-scris.ro etc.), precum  şi din Franţa, Belgia, Italia, Portugalia, Cehia, Ungaria, Danemarca, Suedia şi Finlanda.

Am publicat şi câteva cărţi, majoritatea despre banda desenată românească. Am povestit undeva ce m-a motivat  să aloc atâta timp din viaţa mea acestei pasiuni. Şi nu-mi pare rău deloc.

Una din marile satisfacţii pe care mi le-au adus articolele şi cărţile a fost faptul că am avut ocazia să mă întâlnesc, fizic sau virtual, cu sute şi sute de cititori pasionaţi de benzi desenate.

Domnul Puiu Manu, mai mulţi ani după ce l-am readus în circuitul BD românesc, tot părea neîncrezător:  „Domnul Dodo, pe cine mai interesează poveştile mele din  tinereţe?...” „ Copiii din ziua de azi nu mai citesc BD…” Etc. Etc.

Ei, de câţiva ani, de când este invitat de onoare la Salonul BD de la Constanţa, la Comicon, la diverse activităţi BD în Craiova, Iaşi, Tg. Mureş, Caracal, nu l-am mai auzit exprimându-şi neîncrederea, ci, dimpotrivă, îşi face planuri de viitor, ce benzi desenate să mai lucreze…

S-a convins şi dânsul, şi alţii, iar eu ştiam acest lucru de mult, există numeroşi cititori pasionaţi şi colecţionari de benzi desenate şi în ţara noastră.

Mulţi  dintre aceştia cumpără şi citesc şi cărţile mele. Fani adevăraţi, ei pot afla mai multe informaţii inedite despre BD-urile şi autorii lor preferaţi, sau descoperă alţi autori, din paginile acestor volume.

Iar unii dintre ei pun mâna pe condei şi-mi scriu.

Să ştiţi, dragi prieteni că, pentru un autor, cea mai mare bucurie este să primească un feed-back de la cititori. De aceea mă bucur ori de câte ori primesc mesaje de la dvs.

Sper să nu se supere – de aceea nu le dau numele întreg – dar doresc să împart cu dvs. bucuria primirii unor astfel de mesaje.

„Domnule Dodo Niţă, 

v-am reîntâlnit săptămânile trecute în paginile unor reviste "Orion" antediluviene. Și am zâmbit, căci tot în acest timp de revelaţii recente v-am "redescoperit" un erudit bedefil, colecţionar avizat, istoric și critic literar, cunoscător a tot ce mișcă în BD după trei decenii de documentare asiduă, drumuri și cheltuieli...

Cartea postată mai sus e printre minunăţiile pe care le-aţi binevoit a mi le trimite.

Şi partea cea mai frumoasă dintre toate, e că prietena mea, o îngăduitoare perpetuă (sper) a patimilor mele de colecţionar s-a repezit s-o citească, și o recitește și astăzi, în Germania. Urmează celelalte monografii, dicţionarele, ficţiunile scrise de dumneavoastră aduse toate, fără excepţie, la dorinţa ei.

Aţi mai câștigat un cititor. Iar eu, un coechipier bedefil. Vă mulţumesc.”

                                                                                                  Ciprian M. A., august 2020

 

Colecţia Andrei L.

„Sunt un proaspăt pasionat de BD-uri românești, am cred un an de când colecționez și am deja aproximativ 200 de cărți și reviste printre care și câteva de ale dumneavoastră.

 Va urmăresc blogul, articolele din  Scrisul Românesc, Utopiqa, Revista CSF, cât și articolele mai vechi din Adevărul, România Liberă și Goodreads.

Pot sa spun că dumneavoastră și Muzeul de Istorie din Brașov mi ați deschis apetitul de BD...”

Andrei L.,  iulie 2020

 

Colecţia Paul S. 

„Banda desenată românească propulsată de pasiunea unui om care nu a căutat burse ICR, nici firimituri de la AFCN, nici alte facilitaţi culturnice care oricum nu ar fi venit, ci şi-a omagiat pasiunea prin forţele proprii!

PS: toate monografiile sunt epuizate, cu excepţia celei mai recent lansate despre care am scris acum câteva zile şi, care, desigur, nu va rămâne mult timp în cartoanele tipografiei.”

Paul S. iulie 2020

„Vă salut cu deosebită stimă şi admiraţie,

 Numele meu este A. P.  şi mă strădui de ceva vreme să vă scriu legat de cărţile dumneavoastră şi nu numai. Vă urmăresc de multă vreme activitatea, pentru care felicitările sunt o palidă metodă de consideraţie.

Vă scriu atât ca fan Dodo Niţă, fan benzi desenate, cât mai ales ca fan Vlad Muşatescu, pe care am constatat -  in urma lecturii cărţii dvs. Extravagantul Conan Doi -  că l-am cunoscut cumva în împrejurări similare, numai că eu mult mai târziu şi interacţiunea a fost mult mai mică. L-am contactat înainte de a trece alături de cei dragi lui (scriitorii si publiciştii despre care a scris cu atata drag si admiraţie).

Am cunoscut-o în schimb personal pe doamna Penke, pe care am si vizitat-o de câteva ori, cu ajutorul căreia am reuşit nu numai să adun TOATE operele maestrului Conan, cat si foarte multe din traducerile sale. Există un raft Vlad Muşatescu în biblioteca mea, de care sunt enorm de mândru. Cartea dvs. se regăseşte şi ea acolo, ca o completare la tot ceea ce a scris maestrul şi ceea ce nu a mai apucat din păcate să mai tipărească.

V-aş ruga să îmi spuneţi unde se mai pot găsi monografiile de autori BD scrise de dvs. (in afara de supererou.ro), precum şi prima dvs. enciclopedie de banda desenată (pe cea de la Vellant o aştept zilele astea în colet), dar prima e o enigma şi printre anticari.

In măsura în care timpul şi drumurile prin Bucureşti vă permit, mi-ar face o enormă plăcere să vă cunosc şi să îmi mai povestiţi câte ceva despre „enormul” Vlad Muşatescu. Încerc să adun cât mai multe materiale despre dânsul, sperând cândva la un site vladmusatescu.ro.

Vă mulţumesc anticipat.

Alexandru P., ianuarie 2017

Inutil să vă mai spun că m-am întâlnit şi am stat de vorbă cu mulţi dintre cititorii mei. Unii chiar mi-au făcut bucuria să vină din alte oraşe (Bucureşti, de exemplu) la lansările unor cărţi de-ale mele, la Craiova. O cititoare a venit de la Cluj la Iaşi, special ca să ne întâlnească, pe dl. Manu şi pe mine (da, la tine mă refer, Ana-Maria B.)

Evident, cu unii am rămas în relaţii epistolare cordiale. Cu alţii m-am împrietenit şi ne vedem ori de câte ori ne permite timpul. În fine, câţiva mi-au devenit chiar colaboratori.

De aceea, dragi prieteni, vă încurajez şi pe dvs. să ne scrieţi, pe adresa blogului,  sau să vă înscrieţi în grupul FB „Benzi desenate româneşti”.

Cred că lectura şi colecţionarea de benzi desenate rămâne una dintre cele mai frumoase pasiuni din lume. Şi faptul că BD-urile pot fi citite de părinţi împreună cu copiii lor, de adolescenţi, tineri sau mai puţin tineri, de bărbaţi sau de femei, joacă un rol important în această pasiune.

Inutil să vă mai spun, o ştiţi deja, spre deosebire de o carte doar cu text, un album de benzi desenate poate şi merită a fi citit de mai multe ori. Chiar dacă îi ştii subiectul şi deznodământul, o bandă desenată (evident, de calitate)  merită a fi recitită, pentru a te reîntâlni cu personajele îndrăgite şi pentru a admira decorurile superbe. Ba chiar, la unele BD franţuzeşti, găseşti noi înţelesuri la o nouă lectură.

Colecţia Bibliotecii Judeţene "Aman", Craiova