Deși a trăit 102 ani, din care peste 50 în Galați, puțini din intelectualii orașului, chiar din rândul artiștilor plastici, știu cine a fost Marga Ștefănescu (Margareta Ștefănescu – Ciurdăreanu), știu că ea a fost în perioada interbelică o excelentă ilustratoare de carte, de reviste pentru copii și s-a numărat printre primii graficieni români care au cultivat banda desenată (BD).
Însumi eu nu i-am cunoscut trecutul artistic până în 2013, cu toate că o vizitasem în ziua de 12 ianuarie 1979, însoțit de scriitorul Apostol Gurău și de un grup de elevi de la Școala Gimnazială Nr. 29, redactori la revista școlară ”Petale de lumină”, pentru a-l întâlni pe poetul simbolist Eugeniu Ștefănescu-Est, tatăl graficienei, care în acea vreme avea 98 de ani, era orb și trăia în familia fiicei, căsătorită cu doctorul endocrinolog Ionel Ciurdăreanu. Gazda nu ne-a vorbit atunci nimic despre ea, nu ne-a spus că este absolventă a unei Academii de Arte Frumoase, că în tinerețe a ilustrat cărți și reviste pentru copii și tineret în București, că a publicat desene satirice.
Redescoperind-o în ziua de 30 martie 2013, la o a doua vizită, însoțit de artistul-fotograf Ilie Stan, am scris mai apoi în presa gălățeană culturală despre activitatea pe care a desfășurat-o în domeniul graficii, am inclus-o în „Dicționarul artiștilor plastici gălățeni” (Editura „Axis Libri”, Galați, 2013) și în volumul „Arta gălățeană feminină” (Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Galați, 2018).
Recent, cunoscutul istoric și critic de BD, craioveanul Dodo Niță, înlăturând vălul uitării de pe numele graficiene, a publicat la Fundația - Editura „Scrisul Românesc”, în colecția „Oltenia Culturală”, o monografie de 122 de pagini, format 20 x 12 cm, intitulată „Marga Ştefănescu – incredibilul destin al unei artiste centenare”, în care, așa cum subliniază Ovidiu Pecican în „Prefață”, autorul conturează „silueta unei graficiene interbelice de excepție, a unei artiste care s-a bucurat și de recunoaștere, și de longevitate, rămânând până la capăt lucidă și senină, în pofida hopurilor istorice ce au lăsat urne în traseul ei de viață”.
Într-un prim capitol, Dodo Niță schițează un portret al tatălui artistei, magistratul Eugeniu Ștefănescu-Est, manifestat în timpul vieții ca poet, prozator, pianist, pictor și caricaturist, insistând asupra operei sale literare, dar și a publicisticii din domeniul graficii satirice, adunată în volumul „Politicienii noștri” (2002) sau găzduită de reviste umoristice pariziene, precum „L’ Assiette au Beurre”, „L’ Indiscret”, „La Chronique Amusante”, de revistele „Moș Teacă” a lui Anton Bacalbașa, „Furnica” lui George Ranetti și N. D. Țăranu etc. Portretul scriitorului, și el uitat astăzi de edituri, este conturat pe fundalul epocii în care a trăit, a celor două războaie mondiale, a transformărilor din viața societății românești. „Astăzi, conchide monografistul, Eugeniu Ștefănescu-Est pare uitat de editori și de publicul obișnuit. În timpul vieții a fost însă suficient de important pentru a fi inclus în mai multe antologii de poezie ca unul dintre reprezentanții de seamă ai simbolismului românesc, alături de Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, N. Davidescu, Emil Isac, Elena Farago, George Bacovia și alții”.
Viața și activitatea Margăi Ștefănescu este evocată în ceea ce Dodo Niță consideră esențial în capitolele II, III și IV ale cărții. Informațiile sunt bogate și foarte multe inedite, însoțite de referiri la climatul cultural, activitatea revuistică și editorială, de fotografii de familie și reproduceri după desene și benzi desenate apărute în revistele vremii, precum și după coperți ale cărților ilustrate.
Născută la Bucureşti, la 25 martie 1913, Margareta Ștefănescu a fost pasionată de desen încă din copilărie. După studiile liceale, urmate la Liceul de fete „Notre Dame de Sion” din București, frecventează între 1936 – 1940 Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde îi are profesori pe Constantin Artachino şi Camil Ressu. Lucrează ca graficiană la „Straja Ţării”, organizaţie înfiinţată în 1935 de Regele Carol al II-lea pentru a combate pătrunderea influenţei nefaste a Gărzii de Fier în rândul tineretului din România. În 1938 șefii acestei organizații hotărăsc să înființeze revista lunară „Cuibul nostru”, iar Margareta Ștefănescu, semnând Margareta Mavrodin, realizează coperțile acesteia în culori și lustrațiile de interior în alb-negru. În 1940, când Carol al II-lea a abdicat, organizaţia a fost desfiinţată. Margareta Ştefănescu este angajată la Editura „Bucur Ciobanul” S.A., condusă de scriitorul Mihail Drumeş. Aici a realizat coperţile şi ilustraţia la peste 100 de volume pentru copii şi tineret.
Colaborează şi cu Editura „Universul”, realizează în întregime, începând din martie 1943 (Nr. 992) grafica revistei „Ziarul Copiilor”, publicaţie în paginile căreia îi apar ilustraţii şi benzi desenate. În 1947 revista a apărut chiar sub îngrijirea şi conducerea ei. Este prezentă cu desene și în săptămânalele umoristice „Păcală” şi „Nastratin”, ca şi în revistele „Bucuria Copiilor” şi „Mariana”, publicație lunară pentru femei. În „Ziarul Copiilor” au văzut lumina tiparului până în 1948 şi unele seriale de benzi desenate: „Rică, poznașul”, „Poznele lui Rică”, „Năzdrăvăniile lui Rică”, „Rică buclucașul” „D-ale lui Pătruţ”, „Bimbirică”, „Aventurile elevului Hai-Hui”, „Profesorul Nota 3”, „Tândală turist”, „Caramela cea isteață” etc. Despre serialul „Poznele lui Rică”, Dodo Niță notează că acesta „dincolo de umorul său de calitate, ar putea reprezenta pentru cititorii de azi o frescă veridică a vieții unei familii din Bucureștiul interbelic. Ea este desenată cu acuratețe de Marga Ștefănescu, care practică un grafism minimalist, dar delicat și sugestiv. Din câteva linii ea desenează un personaj sau un obiect de decor, iar hașurile le folosește doar pentru umbre sau pentru a scoate în evidență acel personaj sau decor” (pag. 74 – 75). În 1943 începe să colaboreze și cu Editura ABC din Craiova, al cărui patron, Nicky Bădescu, inițiază colecția de broșuri pentru copii și tineret „Biblioteca Bucuriile lui Catrinel”, din care apar: „Aventurile lui Gruel” (prelucrare după Rabelais), „Steaua cu coadă de la Scara-Diavolului (după J. de Roques, „Omul fără umbră” (după Ad de Chamisso), „Robinson în China” (după Daniel de Foe). Mai colaborează în 1944 și la revista „Graiul Copiilor, în paginile căreia publică banda desenată „Întâmplări de Paști” (text Minodora Panaitescu).
După desfiinţarea în 1948 a presei particulare de către regimul comunist venit la putere, Marga Ştefănescu (aşa îşi semna ilustraţiile), lucrează ca graficiană la Ministerul Agriculturii. Este trimisă pentru scurt timp ca profesoară de desen tehnic la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare din Galaţi, înfiinţată în 1948, prima instituţie din ţară cu acest profil. Nu va mai părăsi însă acest oraş. Aici îl cunoaşte pe medicul endocrinolog Ionel Ciurdăreanu, cu care se recăsătoreşte după un mariaj eşuat la Bucureşti. În cadrul acestei facultăţi a editat gazeta „Ghimpele”, publicând caricaturi şi desene satirice, pe care, la 30 martie 2013, dată când am vizitat-o la locuinţa sa din cartierul Mazepa I (Strada Prelungirea Traian, Blocul C-2, ap. 4), le mai păstra într-un voluminos album. În 1959, Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare a fost transferată în cadrul Institutului Agronomic din Iaşi, iar Margareta Ciurdăreanu va funcţiona, până la pensionarea din 1971, ca profesoară de desen şi limba franceză în învăţământul preuniversitar din Galaţi. Activitatea îmbrăţişată până în 1948 şi prelungită, sub o altă formă, până în 1959, nu va mai constitui un scop al carierei sale, ea se limitează la ceea ce a realizat până atunci. Numele său însă, ca şi creaţia sa nu sunt şi nu pot fi ignorate. „Deşi a publicat grafică şi benzi desenate o perioadă scurtă de timp, Marga Ştefănescu, subliniază același Dodo Niţă în „Dicţionarul Benzii Desenate în România”, rămâne în istoria benzii desenate româneşti datorită stilului ei grafic delicat şi expresiv, al personajelor sale bine conturate, care au făcut deliciul multor copii în timpul războiului şi al anilor tulburi de după”. Că este aşa, o dovedeşte şi prezenţa unor lucrări ale sale în expoziţia „77 de ani de bandă desenată românească”, organizată de Institutul Cultural Român la Centrul Belgian al Benzii Desenate din Bruxelles în perioada 26 octombrie 2011 – 20 mai 2012 (curator, Alexandru Ciubotariu, unul din reprezentanţii de marcă ai tinerei generaţii de desenatori B D). Printre cărţile ilustrate de Marga Ştefănescu se numără: „Fata moşului cea cuminte”, basm popular în versuri de Teodor Castrişanu (Editura „Universul”), „Sirena cea mică”, poveste de Andersen, adaptare de Moş Ene (unul din multele pseudonime ale lui Mihail Drumeş), „Prâslea” de Petre Ispirescu, „Meşterul Manole – Legenda Mănăstirii Curtea de Argeş” de Moş Ene, „Ibrahim cârpaciul”, poveste din „O mie şi una de nopţi”, adaptare de Moş Ene (Editura „Bucur Ciobanul” S.A.) etc. Marga Ştefănescu este o excelentă desenatoare. Linia sa este mlădioasă, elegantă, condusă cu siguranţă. Pata, punctul, virgula, haşurile sunt ingenios folosite. Când se exprimă în culoare, artista îşi alege pigmentul în funcţie de natura subiectului, de situaţiile create în desfăşurarea acţiunii.
Numeroasele caricaturi şi desene satirice publicate pe parcursul mai multor ani în gazeta „Ghimpele” a Institutului Agronomic din Galaţi lasă să vedem în persoana artistei un spirit incisiv necruţător. Este o bună observatoare a realităţilor mediului universitar, iar şfichiul satirei sale vizează anomalii, atitudini, comportamente ale celor care nu făceau cinste instituţiei în care îşi desfăşurau activitatea. Caricaturile ei privitoare la masa studenţilor şi la personalul tehnic-administrativ şi de îngrijire, executate cu spontaneitate, urmăreau atât să stârnească hazul, dar mai ales să vindece, să îndrepte aspectele criticate. Paleta subiectelor este largă, de la frecvenţa la cursuri, atmosfera examenelor, dezordinea din camerele din căminele studenţeşti, higiena spaţiilor de învăţământ, serviciul la cantină, studiul în bibliotecă, împrumuturile de cărţi, până la seratele culturale, repetiţiile formaţiilor artistice sau desfăşurarea alegerilor U.T.M. Desenele sunt însoţite întotdeauna de texte savuroase, cu trimiteri concrete la persoanele şi la stările asupra cărora caricaturista şi-a focalizat obiectivul umorului şi satirei sale.
Talentată ilustratoare de carte şi creatoare de benzi desenate, pedagog de o înaltă ţinută profesională şi morală, Margareta Ştefănescu-Ciurdăreanu a trăit din 1948 printre gălăţeni, părăsind această lume cu puţin înainte de a împlini venerabila vârstă, pe care foarte puţini o ating, de 102 ani, la 1 februarie 2015. A fost înmormântată la Cimitirul „Eternitatea”.Va rămâne pentru cei care au cunoscut-o o amintire frumoasă şi un model de comportament uman pe care mulţi dintre discipolii săi l-au urmat. Dodo Niță, monografistul ei, restituie, prin cartea care i-a consacrat-o, o personalitate care nu merită să fie dată uitării, fiindcă a făcut dovada unui „talent extraordinar și deși nu a publicat decât zece ani, și-a câștigat un loc binemeritat în Panteonul Artei Românești”.
Corneliu STOICA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu