Adrian Cioroianu se destăinuie!

“[…] Singurele mele pasiuni au fost joaca, desigur, şi lectura. Nu ştiu cum Dumnezeu reuşeam, dar mă jucam cu orele şi, totodată, citeam zeci de cărţi în fiecare an, inclusiv Jules Verne, Karl May, Alexandre Dumas sau colecţiile de la editura Ion Creangă.

 La colţul străzii mele din Craiova, spre Piaţa Chiriac, era şi o librărie – ea a fost un reper major al copilăriei, pentru că, librarul fiind un om foarte amabil, noi ajunsesem să ne jucăm inclusiv acolo, printre cărţi. Mi-aduc aminte de o zi de vară în care ne-am dus mai mulţi copii de pe stradă în librărie, ne-am tolănit pe acolo şi, printre hârjoane, mai şi citeam. Eu am citit atunci „Povestea şahului“, de Mihail Sadoveanu.

Deci, într-un fel, am avut de timpuriu un mare respect faţă de această magie a scrisului. A scrie, a publica, a fi citit mi s-au părut, de mic copil, lucruri importante.

Păstrez un mare respect pentru autorii români ai copilăriei mele – de la Constantin Mateescu până la Alexandru Mitru, Mihail Drumeş – spre finalul vieţii, Radu Tudoran, Ovidiu Zotta, graficienii Puiu Manu, Livia Rusz, Albin Stănescu, Valentin Tănase şi atâţia alţii.

Prin clasa a II-a ţin minte că învăţătoarea noastră, doamna Gae, a invitat la noi la şcoală o scriitoare pentru copii cunoscută atunci, Gica Iuteş. Mi-a dat un autograf pe care îl mai păstrez şi acum: „Să creşti mare şi mintos!“, mi-a scris femeia. Măcar jumătate din urare s-a îndeplinit – dat fiind că am 1,90 metri înălţime.

[...] Prin clasa a IV-a doream să devin marinar; nu ştiu de ce, dar de timpuriu am fost fascinat de navigaţie şi de mare. Am avut o relaţie intelectuală majoră cu câţiva marinari celebri: Ulise, Sindbad marinarul, Anton Lupan din superbul roman „Toate pânzele sus!“, apoi Corto Maltese... Toţi aceşti marinari m-au făcut să văd cu ochii minţii frumuseţea lumii.

[...] Ilie Balaci a fost un uriaş talent nativ al României: cel mai bun fotbalist câţiva ani la rând, atunci, în primii ani ’80! – ca mulţi dintre acei băieţi fantastici care jucau la Craiova. Ion Oblemenco, mai apoi Balaci, Lung, Ştefănescu, Geolgău, Cămătaru, Cârţu, Crişan şi toţi băieţii – ei erau supereroii noştri! Dacă vă imaginaţi, eu am fost pe stadion la meciul de debut, la Craiova, al lui Zoltan Crişan! Aşa cum copiii de azi se uită la filme cu Superman sau The Avengers, noi îi vedeam pe stadion sau la TV pe acei supereroi ai Craiovei! 

[...]  Noi, cu toţii, suntem suma copilăriei noastre, a cărţilor pe care le-am citit, a oamenilor pe care i-am întâlnit. Asta e tot.”

Citiți în paginile  Adevărului de Week-end un interviu fluviu cu profesorul Adrian Cioroianu care, poate pentru prima oară, se dezvăluie cu totul cititorilor săi!