La
colţul străzii mele din Craiova, spre Piaţa Chiriac, era şi o librărie – ea a
fost un reper major al copilăriei, pentru că, librarul fiind un om foarte
amabil, noi ajunsesem să ne jucăm inclusiv acolo, printre cărţi. Mi-aduc aminte
de o zi de vară în care ne-am dus mai mulţi copii de pe stradă în librărie,
ne-am tolănit pe acolo şi, printre hârjoane, mai şi citeam. Eu am citit atunci
„Povestea şahului“, de Mihail Sadoveanu.
Deci, într-un fel, am avut de timpuriu un
mare respect faţă de această magie a scrisului. A scrie, a publica, a fi citit
mi s-au părut, de mic copil, lucruri importante.
Păstrez un mare respect pentru autorii
români ai copilăriei mele – de la Constantin Mateescu până la Alexandru Mitru,
Mihail Drumeş – spre finalul vieţii, Radu Tudoran, Ovidiu Zotta, graficienii
Puiu Manu, Livia Rusz, Albin Stănescu, Valentin Tănase şi atâţia alţii.
Prin clasa a II-a ţin minte că
învăţătoarea noastră, doamna Gae, a invitat la noi la şcoală o scriitoare
pentru copii cunoscută atunci, Gica Iuteş. Mi-a dat un autograf pe care îl mai
păstrez şi acum: „Să creşti mare şi mintos!“, mi-a scris femeia. Măcar jumătate
din urare s-a îndeplinit – dat fiind că am 1,90 metri înălţime.
[...] Prin
clasa a IV-a doream să devin marinar; nu ştiu de ce, dar de timpuriu am fost
fascinat de navigaţie şi de mare. Am avut o relaţie intelectuală majoră cu
câţiva marinari celebri: Ulise, Sindbad marinarul, Anton Lupan
din superbul roman „Toate pânzele sus!“, apoi Corto Maltese... Toţi
aceşti marinari m-au făcut să văd cu ochii minţii frumuseţea lumii.
[...] Ilie
Balaci a fost un uriaş talent nativ al României: cel mai bun fotbalist câţiva
ani la rând, atunci, în primii ani ’80! – ca mulţi dintre acei băieţi
fantastici care jucau la Craiova. Ion Oblemenco, mai apoi Balaci, Lung,
Ştefănescu, Geolgău, Cămătaru, Cârţu, Crişan şi toţi băieţii – ei erau
supereroii noştri! Dacă vă imaginaţi, eu am fost pe stadion la meciul de debut,
la Craiova, al lui Zoltan Crişan! Aşa cum copiii de azi se uită la filme cu Superman
sau The Avengers, noi îi vedeam pe stadion sau la TV pe acei supereroi ai
Craiovei!
[...] Noi, cu toţii, suntem suma
copilăriei noastre, a cărţilor pe care le-am citit, a oamenilor pe care i-am
întâlnit. Asta e tot.”
Citiți în
paginile Adevărului de Week-end un
interviu fluviu cu profesorul Adrian Cioroianu care, poate pentru prima oară, se dezvăluie cu totul cititorilor săi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu