“Tintin au pays des Soviets” – povestea primului album al lui Hergé

Georges Remi s-a născut acum  110 ani la Bruxelles. Tatăl său era funcţionar într-un magazin de confecţii pentru copii, iar mama sa croitoreasă.

De mic copil Georges şi-a manifestat talentul:  primul său desen – păstrat de părinţii săi şi care înfăţişează un tren, un autovehicol şi un omuleţ – datează de la vârsta de 4 ani.

Cercetaş,  ca majoritatea copiilor belgieni din acele vremuri, George debutează cu desene şi ilustraţii în revista cercetaşilor Le Boy-Scout. În 1924, sub influenţa benzilor desenate de un Alain Saint Ogan, de exemplu, demarează şi el o bandă desenată în serial, Totor, C.P. des Hannetons (Totor, şeful patrulei “Gândăceii”). De notat că adolescentul Georges va semna această BD cu iniţialele numelui său R.G.

Desenele sale din Le Boy Scout sunt remarcate de abatele Wallez, directorul cotidianul bruxellez Le Vingtieme Siecle, un ziar catolic de tendinţă conservatoire, care îi propune lui Hergé să colaboreze şi la publicaţia sa încă din 1925.

După efectuarea stagiului militar, Hergé este angajat în redacţia ziarului Le Vingtieme Siecle ca redactor şi desenator. În 1928 abatele Wallez decide să-şi lărgească publicul şi decide editarea unui supliment pentru copii, Le petit Vingtieme, care va fi publicat în fiecare joi, în cadrul ziarului, şi-l numeşte pe Herge redactor responsabil al acestuia.

De asemenea, îi solicită desenatorului să creeze o bandă desenată în serial, care să oblige copiii să cumpere să se aboneze la ziar, pentru a nu pierde niciun număr.

Hergé, conform propriilor sale mărturisiri îi crează pe Tintin  şi pe Milou în cinci minute, având deja experienţa lui Totor. Tintin este diminutivul unor nume curente în spaţiul francofon precum Martin sau Augustin, iar Milou era numele de alint al unei prietene din copilărie a lui Georges.

Mai rămânea de găsit subiectul benzii desenate. Totor călătorise în America, dar subiectul principal de dezbatere al opiniei publice era în acei ani Republica Sovietelor, o ţară cu o ideologie total diferită de ceea ce exista în restul lumii şi mai ales care ameniţa să-şi exporte această ideologie pe toată suprafaţa globului pământesc.

Atunci abatele Wallez i-a propus lui Hergé să-l trimită pe imaginarul reporter Tintin să ancheteze ce se întâmplă în Rusia Sovietică.

Acesta însă a ripostat că el nu ştie nimic despre Uniunea Sovietică. Atunci abatele Wallez a scos o carte dintr-un sertar şi i-a spus că găseşte în paginile ei tot ceea ce trebuie să ştie despre această ţară ciudată. Era Moscou sans voiles. Neuf ans de travail au pays des Soviets, semnată de Joseph Douillet, fost consul al Belgiei în Rusia.

(c) Moulinsart

Zis şi făcut. Pe 10 ianuarie 1929 Herge demarează în Le Petit Vingtieme serialul  Les Aventures de Tintin, reporter du « Petit Vingtième », au pays des Soviets). Vreme de 17 luni vor apare 139 de planşe, în ritm de câte două pe număr, suscitând un interes fără precedent din partea micilor cititori.

Poveşti în imagini apăreau în presa pentru copii europeană de aproape o jumătate de secol, dar Hergé, pe urmele modelului său, desenatorul francez Alain Saint Ogan, modernizase aceste poveşti. În primul rând inventase primul foileton desenat, cu suspans la finele fiecărui episod, pentru a sili cititorii să cumpere şi numărul următor din publicaţie.

În al doilea rând, graţie talentului său inventase sugestia mişcării dar şi a sunetului poveştii desenate  – prin celebrele onomatopee.

În fine, şi nu în ultimul rând,  Tintin în ţara Sovietelor era, alături de Zig et Puce, seria creată de Alain Saint Ogan, prima din Europa în care nu mai existau texte sub imagini, iar personajele se exprimau exclusiv prin intermediul baloanelor cu text (filactere).

(c) Moulinsart

Subiectul benzii desenate era foarte simplu:  Tintin, reporter la Petit XX-e este trimis de redactorul şef al publicaţiei să  scrie un reportaj despre viaţa de zi cu zi din Rusia Sovietică.

Aflând despre aceasta, şi temându-se de curajosul reporter, GPU – serviciile secrete ale Rusiei Sovietice, îşi trimit agenţii cu misiunea ca – pe orice cale – să-l împiedice pe Tintin să spună adevărul despre realitatea din ţara lor.

Urmează o adevărată cursă contra obstacole, în care inteligentul şi agilul Tintin dejoacă toate comploturile şi iese cu bine din toate capcanele puse de  agenţii secreţi, de la bombe şi gloanţe, până la coji de banane...!

Aici a intervenit geniul lui Hergé, care a ştiut  să păstreze în permanenţă delicatul echilibru între dramatismul situaţiei şi umorul său, neuitând niciodată vârsta juvenilă a cititorilor săi!

 

(c) Moulinsart

Când a început să deseneze Tintin în Ţara Sovietelor,  Hergé avea 21 de ani, lucra de pe o săptămână pe alta, uneori chiar de pe o zi pe alta, dar tocmai acest lucru i-a impus o disciplină a muncii şi a gândirii care vor duce, mai târziu,  la adevăratele capodopere ale celei de-a noua arte, precum Lotusul Albastru  sau Tintin în Tibet.

În 1930, văzând entuziasmul cu care a fost primită banda desenată, abatele Wallez va edita Tintin în Ţara Sovietelor şi sub formă de album. Cele 10,000 de exemplare s-au epuizat în câteva luni. Dintre acestea, inagurând pentru prima oară principiul tirajelor limitate, 500 de exemplare erau semnate „Tintin” şi „Milou”, de către Hergé şi Germaine. Acum câţiva ani un astfel de album s-a vândut la licitaţie cu 60,000 de euro, cel mai mare preţ obţinut vreodată pentru un album BD.

Am ţinut şi eu în mână unul dintre aceste albume, în 1992, în casa-muzeu BD a lui Pierre Pascal, unul dintre părinţii fondatori ai benzii desenate moderne.

Hergé a ezitat multă vreme dacă să redeseneze şi să reediteze Tintin în Ţara Sovietelor, aşa cum  a făcut cu celelalte prime 7 albume din seria Tintin. Până la urmă, la cererea fanilor care, de altfel, începuseră să comercializeze ediţii pirat, albumul a fost reeditat în ediţia originală, alb-negru,  într-o colecţie omnibus intitulată "Arhivele Hergé", în 1973 iar apoi,  cu doi ani înainte de dispariţia marelui creator, într-un ediţie facsimil de sine stătătătoare.

Am şi eu un exemplar din ediţia 1981, oferit de Pierre Pascal, ca urmare a succesului obţinut de mine cu studiul Tintin en Roumanie.

Pe 10 ianuarie anul curent, la aniversarea a 88 de ani de la prima apariţie a nemuritorului Tintin  şi în anul în care se împlinesc 110 ani de la naşterea lui Hergé, fundaţia Moulinsart a decis să reediteze albumul Tintin au Pays des Soviets  în culori.

Au fost tipărite două ediţii:  una clasică, cu 140 pagini în culori, în 300,000 ex., preţ 15 euro şi una de lux, pe o hârtie mai bună şi cu legătură clasică, îmbogăţită cu o prefaţă semnată de Philippe Goddin , preşedintele Asociaţiei Les Amis de Hergé, şi unul dintre cei mai mari hergeologi, în 50.000 ex (şi la preţ dublu).  

Notă. Merci a l`ami Jacques!