De mic copil
Georges şi-a manifestat talentul: primul
său desen – păstrat de părinţii săi şi care înfăţişează un tren, un autovehicol
şi un omuleţ – datează de la vârsta de 4 ani.
Cercetaş, ca majoritatea copiilor belgieni din acele
vremuri, George debutează cu desene şi ilustraţii în revista cercetaşilor Le
Boy-Scout. În 1924, sub influenţa benzilor desenate de un Alain Saint Ogan, de
exemplu, demarează şi el o bandă desenată în serial, Totor, C.P. des Hannetons (Totor,
şeful patrulei “Gândăceii”). De notat că adolescentul Georges va semna această BD cu iniţialele numelui său R.G.
Desenele
sale din Le Boy Scout sunt remarcate
de abatele Wallez, directorul cotidianul bruxellez Le Vingtieme Siecle, un ziar catolic de tendinţă conservatoire,
care îi propune lui Hergé să colaboreze şi la publicaţia sa încă din 1925.
După
efectuarea stagiului militar, Hergé este angajat în redacţia ziarului Le Vingtieme Siecle ca redactor şi
desenator. În 1928 abatele Wallez decide să-şi lărgească publicul şi decide
editarea unui supliment pentru copii, Le
petit Vingtieme, care va fi publicat în fiecare joi, în cadrul ziarului,
şi-l numeşte pe Herge redactor responsabil al acestuia.
De
asemenea, îi solicită desenatorului să creeze o bandă desenată în serial, care
să oblige copiii să cumpere să se aboneze la ziar, pentru a nu pierde niciun
număr.
Hergé, conform propriilor sale
mărturisiri îi crează pe Tintin şi pe
Milou în cinci minute, având deja experienţa lui Totor. Tintin este diminutivul
unor nume curente în spaţiul francofon precum Martin sau Augustin, iar Milou
era numele de alint al unei prietene din copilărie a lui Georges.
Mai rămânea
de găsit subiectul benzii desenate. Totor călătorise în America, dar subiectul principal de dezbatere al
opiniei publice era în acei ani Republica Sovietelor, o ţară
cu o ideologie total diferită de ceea ce exista în restul lumii şi mai ales
care ameniţa să-şi exporte această ideologie pe toată suprafaţa globului
pământesc.
Atunci abatele
Wallez i-a propus lui Hergé să-l trimită pe imaginarul reporter
Tintin să ancheteze ce se întâmplă în Rusia Sovietică.
Acesta însă
a ripostat că el nu ştie nimic despre Uniunea Sovietică. Atunci abatele Wallez
a scos o carte dintr-un sertar şi i-a spus că găseşte în paginile ei tot ceea
ce trebuie să ştie despre această ţară
ciudată. Era Moscou sans voiles. Neuf ans de travail au
pays des Soviets, semnată de Joseph Douillet, fost
consul al Belgiei în Rusia.
(c) Moulinsart |
Zis şi făcut. Pe 10 ianuarie 1929 Herge demarează
în Le Petit Vingtieme serialul Les
Aventures de Tintin, reporter du « Petit Vingtième », au pays des
Soviets). Vreme de 17 luni vor apare 139 de planşe, în ritm de câte
două pe număr,
suscitând un interes fără precedent din partea micilor cititori.
Poveşti în
imagini apăreau în presa pentru copii europeană de aproape o jumătate de secol,
dar Hergé, pe urmele modelului său, desenatorul francez Alain Saint Ogan,
modernizase aceste poveşti. În primul rând inventase primul foileton desenat,
cu suspans la finele fiecărui episod, pentru a sili cititorii să cumpere şi
numărul următor din publicaţie.
În al
doilea rând, graţie talentului său inventase sugestia mişcării dar şi a
sunetului poveştii desenate – prin celebrele
onomatopee.
În fine, şi
nu în ultimul rând, Tintin în ţara Sovietelor era,
alături de Zig et Puce, seria creată
de Alain Saint Ogan, prima din Europa în care nu mai existau texte sub imagini,
iar personajele se exprimau exclusiv prin intermediul baloanelor cu text
(filactere).
(c) Moulinsart |
Subiectul
benzii desenate era foarte simplu: Tintin, reporter la Petit XX-e este trimis de redactorul şef al publicaţiei să scrie un reportaj despre viaţa de zi cu zi
din Rusia Sovietică.
Aflând despre aceasta, şi temându-se de curajosul
reporter, GPU – serviciile secrete ale Rusiei Sovietice, îşi trimit agenţii cu
misiunea ca – pe orice cale – să-l împiedice pe Tintin să spună adevărul despre
realitatea din ţara lor.
Urmează o adevărată cursă
contra obstacole, în care inteligentul şi agilul Tintin dejoacă toate comploturile
şi iese cu bine din toate capcanele puse de
agenţii secreţi, de la bombe şi gloanţe, până la coji de banane...!
Aici a intervenit geniul
lui Hergé, care a ştiut să păstreze în
permanenţă delicatul echilibru între dramatismul situaţiei şi umorul său,
neuitând niciodată vârsta juvenilă a cititorilor săi!
Când a început să
deseneze Tintin în Ţara Sovietelor, Hergé avea 21 de ani, lucra de pe o săptămână
pe alta, uneori chiar de pe o zi pe alta, dar tocmai acest lucru i-a impus o
disciplină a muncii şi a gândirii care vor duce, mai târziu, la adevăratele capodopere ale celei de-a noua
arte, precum Lotusul Albastru sau Tintin
în Tibet.
În 1930, văzând
entuziasmul cu care a fost primită banda desenată, abatele Wallez va edita
Tintin în Ţara Sovietelor şi sub formă de album. Cele 10,000 de exemplare s-au
epuizat în câteva luni. Dintre acestea, inagurând pentru prima oară principiul
tirajelor limitate, 500 de exemplare erau semnate „Tintin” şi „Milou”, de către
Hergé şi Germaine. Acum câţiva ani un astfel de album s-a vândut la licitaţie
cu 60,000 de euro, cel mai mare preţ obţinut vreodată pentru un album BD.
Am ţinut şi eu în mână
unul dintre aceste albume, în 1992, în casa-muzeu BD a lui Pierre Pascal, unul dintre
părinţii fondatori ai benzii desenate moderne.
Hergé a ezitat multă
vreme dacă să redeseneze şi să reediteze Tintin
în Ţara Sovietelor, aşa cum a făcut cu
celelalte prime 7 albume din seria Tintin. Până la urmă, la cererea fanilor care,
de altfel, începuseră să comercializeze ediţii pirat, albumul a fost reeditat în ediţia originală, alb-negru, într-o
colecţie omnibus intitulată "Arhivele Hergé", în 1973 iar apoi, cu doi ani înainte de dispariţia marelui creator,
într-un ediţie facsimil de sine stătătătoare.
Am şi eu un exemplar din
ediţia 1981, oferit de Pierre Pascal, ca urmare a succesului obţinut de mine cu
studiul Tintin en Roumanie.
Pe 10 ianuarie anul
curent, la aniversarea a 88 de ani de la prima apariţie a nemuritorului Tintin şi în anul în care se împlinesc 110 ani de la
naşterea lui Hergé, fundaţia Moulinsart a decis să reediteze albumul Tintin au Pays des Soviets în culori.
Au fost
tipărite două ediţii: una clasică, cu
140 pagini în culori, în 300,000 ex., preţ 15 euro şi una de lux, pe o hârtie
mai bună şi cu legătură clasică, îmbogăţită cu o prefaţă semnată de Philippe
Goddin , preşedintele Asociaţiei Les Amis
de Hergé, şi unul
dintre cei mai mari hergeologi, în
50.000 ex (şi la preţ dublu).
Notă. Merci a l`ami Jacques!
2 comentarii:
Pe cand si la noi ultimele patru albume?
Am discutat cu editorul şi mi-a spus că doreşte să scoată primele trei volume din seria Tintin în ediţiile lor iniţiale alb-negru dar Casterman nu i-a acordat deocamdată autorizaţia.
Alfa-Arta nu este propriu zis un album, ci mai degrabă un sinopsis, care se adresează fanilor înfocaţi, aşa că nu cred că MM Europe va edita vreodată acest titlu - pentru că nu se va vinde la noi.
Trimiteți un comentariu