Prima carte despre benzi desenate pe care am citit-o a fost Clefs pour la bande dessinée (Chei pentru banda desenată ) a profesorului universitar francez Jean-Bruno Renard. Avea trei capitole : Istoria BD mondiale (cel mai consistent), Tehnicile BD și Sociologia BD.
A fost publicată în
1978, eu am citit-o prin 84-85, la
lectoratul francez al Universității din Craiova, unde am făcut studii de științe economice.
La vremea
respectivă de-abia treceam de la benzile desenate din revista Pif Gadget la Asterix, Lucky Luke, Spirou și fantasio, Gaston Lagaffe, dar și la
Bilal, Blueberry, Les Cités Obscures etc.
Așa că volumul a
reprezentat o revelație pentru mine, la fel cum a fost Literatura SF a lui Florin Manolescu, unde am aflat atâtea despre
universul SF românesc și mondial, amândouă incitându-mă să citesc mii și mii de
cărți SF și albume BD.
Totuși, o frază din capitolul Istoria BD mondiale, m-a deranjat un pic : « În U.R.S.S și în țările Europei de Est banda desenată este considerată ca un produs al civilizației americana și e aproape ineexistentă ».
Ori eu îmi aduceam
aminte de serialele BD din revista
Cutezătorii, desenate de Puiu Manu, Nicu Russu, Pompiliu Dumitrescu, Vintilă
Mihăescu , Albin Stănescu și Valentin Tănase, de cele 10 albume din colecția BD
a editurii Stadion, de albumele cu Mac și Cocofifi desenate de Livia Rusz, de cele desenate de
Nobilescu sau Sandu Florea mai târziu… Iar la cenaclul Victor Anestin pe care
îl frecventam la Casa Studenților mă împrietenisem cu Viorel Pîrligras, Marian Mirescu și Valentin Iordache, autori care, după cum aveam să-mi dau seama
mai târziu, aveau să revoluționeze banda desenată românească, adresându-se,
pentru prima oară, nu copiilor, ci tinerilor și chiar adulților.
Acesta a fost declanșatorul care m-a hotărât să
încep să scriu prima mea carte despre BD, pe care am numit-o, șocant, A noua artă ! (într-o vreme în care
erau recunoscute doar 7!).
Ulterior cartea mi-a fost evident refuzată de
editura Scrisul Românesc și am transformat-o
în Istoria Benzii Desenate Românești
pe care am publicat-o în 1992 la propria noastră editură SFVA (prima înființată
în Craiova și în județul Dolj – dar asta e altă poveste).
Majoritatea dintre dvs., cititorii bedefili care lecturați aceste rânduri, aveți în
bibliotecă ediția din 2010 a Istoriei, dar uneori, la întălniri cu
cititorii, apar fani care mă roagă să le semnez și ediția din 1992 (care are capitole
pe care nu le-am mai reluat în ediția din 2010).
În fine, în
calitatea mea de istoric al BD românești (uneori jurnaliștii au scris că aș fi « unul
dintre cei mai buni »… Nu știu cât de bun sau rău sunt, cert e doar un
singur lucru, deocamdată sunt singurul istoric al BD românești) am avut ocazia
să întâlnesc istorici ai BD din fostele țări socialiste și evident, am făcut schimb de istorii.
Cea mai veche
istorie din colecția mea este Szuperhosok
Magyarorszagon (Supereroi în Ungaria) documentată și scrisă de Kertesz Sandor, publicată în 1992. Are 100 de pagini
format A4 și e bogat ilustrată (în alb-negru). Autorul mi-a oferit-o (cu dedicație) în anul 2006, când am organizat – cu sprijinul domnului
Mircea Opriță, pe atunci director al Institutului Cultural Român la Budapesta –
primul Salonul BD româno-maghiar de la Budapesta. Primul ediție a fost și ultima, dar a fost o ocazie
grozavă pentru mai mulți autori români s-o întâlnească pe marea artistă Livia
Rusz.
A doua istorie este Vek
Stripa u Srbiji (O sută de ani de BD în Serbia), autor Zdravko Zupan, publicată în 2007. Volumul are 200 de
pagini format A4 și e bogat ilustrat
(alb-negru). Tiraj 1,000 ex. Am
primit-o, la schimb cu cărți de-ale mele
despre BD – prin intermediul prietenului Dragan Predic.
A treia este Signals from the Unknown - Czech comics 1922-2012, scrisă și
documentată de un colectiv de autori. Publicată cu sprijin financiar din partea
statului, volumul are câteva sute de pagini (nenumerotate), format A4 și
numeroase ilustrații alb-negru și în culori.
A patra istorie
este Teraz Komiks ! Comics Now !,
publicată în 2018 cu ocazia unei expoziții naționale. Este bilingvă,
polono-engleză, a fost scrisă de un colectiv de autori, are 200 de pagini
format A4 cu numeroase ilustrații alb-negru și în culori.
A cincea istorie este cea a benzii desenate
macedonene și este de fapt o trilogie: fiecare volum acoperind perioadele 1990-1999,
2000-2007 și 2008-2011. Este
scrisă de un foarte tânăr cercetător, Alexander Stefanov și împreună cele trei
volume totalizează 165 pagini format A 4 cu numeroase ilustrații în culori. Tiraj 300 ex.
Ultima (sau cea mai
nouă) istorie care a intrat în colecția mea este cea a benzii desenate albaneze !
Historia e noveles grafike dhe e
karikatures shqiptare (2025) este
documentată și scrisă de artistul Oltsen Gripshi care este, de asemenea, doctor
în Istoria Artei Albaneze. Volumul are
440 de pagini bogat ilustrate în culori
și rămâi uimit să constați cât de multe benzi desenate au fost publicate
în timpul dictaturii lui Enver Hodja. În același timp, autorul consacră un
spațiu important și caricaturii albaneze care, la fel ca în toate țările foste
comuniste, a fost un important
instrument de propagandă.
Dodo Niță
Notă. Ce țări foste comuniste
au rămas fără o istorie publicată a benzii desenate naționale ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu