Ion Dogar-Marinescu

(fișă de dicționar)

S-a născut pe 3 octombrie 1945 la București. A studiat la liceele « I.L. Caragiale » și « Sfântul Sava ». A studiat la două facultăți : Institutul de Arhitectură « Ion Mincu » și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică « I. L Caragiale » (operatorie de film și regie de teatru). A lucrat ca redactor-șef  la studioul de animație « Animafilm ».

 

A creat scenografii la Teatrul „Toma Caragiu” - Ploieşti (Tragedia spaniolă, 1969), Teatrul „Ion Creangă” - București (Hocus pocus şi-o găleată, 1976), Teatrul „Constantin I. Nottara” - București (Ulciorul sfărâmat, 1976), Teatrul Național „Marin Sorescu” - Craiova (O sărbătoare princiară, 1978 – Premiul pentru scenografie, Festivalul Teatrului Scurt, Oradea, 1978).

 

A semnat coperți și/sau ilustrații la peste 60 de cărți, dintre care amintim Teatru (în 3 volume) de Aurel Baranga, Teatru de Mihail Davidoglu, Tufă de Veneţia,  De ce râdeau gepizii, Când plouă, taci și ascultă, de Valentin Silvestru, Atât de grozavă şi adio, de Nina Cassian, Potopul de Iosif Toman, Carte de explicare a viselor, de Nicuță Tănase, Lunga călătorie a prizonierului, de Sorin Titel, Vă caută un taur și Manualul bunului cârpaci, de Sergiu Fărcășan etc.

 

Dar cel mai mult a fost cunoscut în spațiul public pentru activitatea sa de caricaturist. 

A debutat la vârsta de 20 de ani – pe vremea când era student – în paginile revistelor Viața Studențească și Urzica (1965).

În ianuarie 1966 este înființată revista literară și artistică Amfiteatru, editată de Uniunea Asociațiilor Studențești din R.S.R. (redactor șef Ion Băieșu).  În paginile sale se va afirma o întreagă generație de tineri artiști, scriitori, dramaturgi etc. printre care și Ion Dogar-Marinescu care debutează – în numarul din iunie, la pagina « Ridendo castigat mores » nu cu unul ci cu 5 desene umoristice (semnate Lulu). Ulterior arta sa satirică devine o prezență aproape constantă în paginile revistei. Anul următor va fi unul dintre premianții revistei (premii decernate în 1968 în cadrul cenaclului Junimea).

 

Participă la concursuri internaționale de caricaturi și, în 1971, câștigă unul dintre cele trei premii speciale ale Expoziției Mondiale de umor de la Skopjie (Iugoslavia). În același an este invitat și participă la Bienala Internațională a caricaturii fără cuvinte de la Ljubljana, alături de alți 4 caricaturiști români.

În anii următori va avea rubrici aproape permanente în revistele România Literară, Contemporanul, Flacăra, în ziarele Informația Bucureștiului și Sportul Popular. Anual, îl găsim și în Almanahurile Urzica,  Literar și Flacăra.

În 1970 publică în Viața Studențească o serie de stripuri intitulat IDM FILM prezintă.

În a doua jumătate a anului 1978 numele său dispare brusc din paginile tuturor publicațiilor enumerate mai sus. Motivul îl vom afla abia după căderea regimului comunist: Ion Dogar-Marinescu emigrase în Statele Unite.

Așa cum vom afla din presa post-comunistă, artistul va înființa la New York două firme: Sigma Design (împreună cu Ovidiu Opresco) si Point Blank (împreună cu soția sa Manuela Mihăilescu).

 

Între 1991-1992 asigură haina grafică a prestigioasei reviste Meridian înființată în Statele Unite de Dorin Tudoran.

 

Cu un talent neegalat și o putere de muncă excepțională, Ion Dogar-Marinescu a fost o prezență inconturnabilă – vreme de mai mult de un deceniu – pe scena caricaturii românești. Numele lui apare si in context istoric, universal:

“Epoca de după primul razboi mondial favorizează desenul negru, mai intâi prin americani (Chas Addams, J. Thurber), apoi prin europeni (Topor, Ion Dogar-Marinescu).”

 Marian Popa, Comicologia, Editura Univers, 1975 – Pagina 459

 

Ion Dogar-Marinescu este menționat și de istoricii teatrului românesc si ai filmului de animație. Evident, artistul a rămas în memoria cronicarilor literar-artistici pentru multe decenii :

 

« Cine îşi mai aminteşte de caricaturistul Ion Dogar-Marinescu şi de inteligentele sale "poveşti fără cuvinte" din revista "Amfiteatru", de la sfârşitul anilor '60, reţine cu siguranţă pe cea mai îndrăzneaţă dintre ele, scăpată ca prin minune de vigilenţa cenzurii. Desenul era de o simplitate dezarmantă: o săgeată mare, cu vârful îndreptat spre stânga, era compusă din nenumărate săgeţi mici, cu vârfurile îndreptate spre dreapta. Publicată într-un timp în care "nonconformismul" tinerilor era taxat oficial ca o atitudine nu neapărat antipartinică, dar în orice caz condamnabilă, săgeata lui Dogar-Marinescu era descrierea exactă, geometrică, a situaţiei din interiorul unui sistem în care oamenii cu cap reîncepuseră să gândească altfel decât era permis. » (Romulus Rusan, 1998)

 

« Un grafician, stabilit de multe decenii la New York, mi-a arătat la plecarea din ţară un desen conţinător cât o autobiografie, înfăţişa un mormânt pe a cărui cruce scria: Ion Dogar-Marinescu, născut la 3 octombrie 1945 - mort la 23 august 1944. »  (Tudor Octavian, 2009)